Parcul industrial care a tocat 6 milioane de euro fără a produce, în 16 ani, nici 5 bani. Cazul este cercetat DNA
0
Deşi nu s-ar zice, căci n-a adus nici cinci bani la oraşului Galaţi, parcul există de 16 ani, fiind susţinut financiar (salarii, alte cheltuieli) de bugetul local. De doi ani orice fel de activitate este blocată ca urmare a unui litigiu în Justiţie dintre primărie şi o firmă ucraineană care pretinde că a închiriat terenul de la fostul director, între timp concediat.
Începute cu surle şi trâmbiţe în luna martie a anul 2003, lucrările la Parcul Industrial de la Galaţi au fost prezentate ca fiind piatra de temelie pentru un adevărat paradis economic, după modelul investiţiilor similare din alte colţuri ale lumii.
Autorităţile locale, care au suţinut investiţia din bugetul oraşului, promiteau, în foarte scurt timp, mii de locuri de muncă, giganţi ai economiei mondiale veniţi să investească aici şi, evident, prosperitate pentru toată comunitatea.
Însă, pe măsură însă ce obiectivul (amenajat în partea de est a municipiului Galaţi, pe un câmp) înghiţea tot mai mulţi bani de la bugetul local, investitorii refuzau să apară, iar locul promisiunilor măreţe a fost luat,încet-încet, de tot felul de scuze şi explicaţii complicate.
Între 2003 şi 2018, municipalitatea gălăţeană a pompat în Parcul Industrial (mai exact către societatea Parc Industrial SRL, al cărui unic acţionar este Consiliul Local) suma de 6 milioane de euro. Bani care au fost tocaţi până la ultimul cent, fără a fi încheiat vreun contract care să aducă măcar cinci bani venit.
De fapt, Parcul Industrial de la Galaţi este doar o tarla de 21,5 hectare de teren, plină de bălării întrerupte de câteva alei frumos asfaltate ce duc la un sediu aparent impunător, dar deja cu grave probleme din cauza intemperiilor, şi o hală de 1.100 mp. Există, cel puţin pe hârtie, instalaţii de apă, canalizare şi electricitate, plus o gheretă pentru portar care a costat 2.000 de euro pe fiecare metru pătrat.
Tarifele de concesiune a terenurilor din Parcul Industrial, stabilite de Consiliul Local Galaţi în 2003, au părut de la bun început ca fiind făcute să alunge, nu să atragă investitorii. Astfel, pentru un metru pătrat de teren arabil, care, în acea vreme, avea un drum de acces foarte prost, nu avea apă curentă, nici canalizare şi nici energie electrică, se pretindea o taxă de 10 cenţi pe metru pătrat pe lună.
La doar câteva zeci de metri distanţă, terenurile private similare se vindeau cu un euro pe metrul pătrat, ceea ce înseamnă că, de fapt, un eventual investitor în parcul industrial trebuie să plătească anual o concesiune mai scumpă decât ar fi cumpărat terenul respectiv.
Cât despre aşa-zisele facilităţi, acestea erau insignifiante, căci constau doar în scutirea de impozit local pentru terenul concesionat, de obţinerea avizelor de funcţionare şi de construire cu celeritate (maxim 15 zile) şi de nişte reduceri de taxe de publicitate la promovarea afacerii. Şi-atât.
Şi mai bizar este că, în 2007, deşi tarifele se dovediseră neatractive, CL a decis să majoreze taxa de consesiune a terenului la 0,5 euro pe metrul pătrat pe lună, în condiţiile în care, în apropiere, terenul similar se vindea cu cel mult 2-3 euro pe metrul pătrat.
Ulterior, pe tarlaua de la marginea Galaţiului s-a construit, din banii contribuabililor, un sediu administrativ de 1400 de metri pătraţi, o hală industrială de 1100 mp, câteva alei betonate, reţele de electricitate, de apă şi de canalizare.
Cap la cap, cheltuielile cu amintitele investiţii (exceptând valoarea de inventar a terenului, de circa 4 milioane de euro) au însumat, 3,7 milioane de euro. Restul de 2,28 milioane de euro au fost „cheltuieli de funcţionare”. Adică utilităţile şi plata lefurilor politrucilor „plantaţi” în funcţii acolo. Plus ceva plimbări prin străinătate, chipurile pentru „documentare şi schimb de experienţă”.
Bunăoară, pe anul 2016, potrivit documentelor contabile, directorul Costică Voicu a băgat în buzunar, doar pentru că s-a dus la serviciu pentru a nu face nimic, 66.000 de lei, iar cei 5 membri ai CA au luat şi ei, în total, 25.000 de lei. Diverşi colaboratori ai parcului au mai încasat şi ei aproape 200.000 de lei, iar veniturile au fost, evident, de zero lei.
O afacere dubioasă, care încurcă lucrurile
Lucrurile s-u complicat brusc în 2017, atunci când pe fondul unei acţiuni de destituire a directorului Costică Voicu, a fost semnat, fără ca acţionarul unic (Consiliul Local) să fie anunţat, un contract de închiriere a terenului, integral, către o firmă ucraineană cvasi-necunoscută.
Societatea se numeşte VVK Euro Tehnologic SRL Galaţi şi a fost înfiinţată în anul 2017, cu sediul social declarat în Parcul Industrial Galaţi (Calea Prutului nr. 304A). Mai exact într-o hală industrială a parcului, în care nu se află nimic. Nici măcar un scaun. Şi mai interesant este că „investitorul strategic” nu are (conform actelor de la Registrul Comerţului şi de la ANAF) niciun angajat, niciun mijloc fix şi nici un fel de activitate generatoare de venituri.
De fapt, societatea, cu numele VVK Euro Tehnologic SRL Galaţi, are un capital social de numai 400 de lei, dintre care 95% este deţinut de firma VVK Invest SRL, cu sediul Ucraina, Sumi, Regiunea Sumi, Kuznechna, nr. 5 şi de cetăţeanul ucrainean Oleksandr Govenko (care a fost numit şi administrator prin actul constitutiv), domiciliat în Kiev. Firma VVK Invest SRL este, potrivit presei ucrainene, un dezvoltator imobiliar de importanţă secundară.
În firma VVK Euro Tehnologic SRL Galaţi sunt asociaţi (cu participări simbolice) şi doi cetăţeni români: Elena Beatrice Neagu (o gălăţeancă despre care am reuşit să aflăm că este un obscur om de afaceri) şi Shirin Corbu (persoană domiciliată în Bucureşti despre care nu avem date; singura persoană cu acest nume descoperită în spaţiul online este o solistă a Filarmonicii).
Afacere descoperită din întâmplare
Municipalitatea a descoperit că există un investitor în grada proprie absolut întâmplător, de-abia după ce, în disperare de cauză (date fiind cheltuielile imense pe care le-a generat parcul, fără să aducă venituri), a decis, în mai 2017, să cedeze circa 16,5 hectare de teren cu bălării (trei sferturi din suprafaţa totală) către Zona Liberă Galaţi, care a solicitat spaţiu suplimentar pentru un investitor important.
Transferul s-a făcut prin hotărâre de Consiliu Local (în urma hotărârii AGA nr. 2 din 5 mai 2017, a Industrial Parc SRL Galaţi), însă după circa două luni, primăria s-a pomenit citată într-un proces (dosar nr. 2846/121/2017, plângerea fiind depusă în 17 iulie 2017), la Tribunalul Galaţi, pentru anularea actului administrativ menţionat.
Reclamantul a depus la dosar, cu totul surprinzător pentru toată lumea, un contract încheiat cu Parcul Industrial, sub semnătura directorului Costică Voicu, despre care cei din Primărie spun că nu ştiau absolut nimic, deşi au cinci reprezentanţi în Consiliul de Administraţie, oameni care primesc lună de lună indemnizaţii şi care au obligaţia de întocmi rapoarte de activitate care să fie înaintate primarului.
Conform documentelor încheiate de fostul director Voicu cu „partenerul strategic”, „taxa de cesiune este de 0,08 euro pe metru pătrat pe lună (fără TVA), pentru primele 9 luni, respectiv 25.04.2017-25.01.2018, perioadă necesară demarării obiectivului de investiţii prin obţinerea de avize, autorizaţii, efectuarea de studii etc, iar valoarea sumei de plată, aferentă acestei perioade este de 113.410,80 de euro (fără TVA)”.
De asemenea „taxa de cesiune este de 0,15 euro pe metru pătrat pe lună (fără TVA) începând cu data de 25.01.2018 până la data de 24.04.2059, iar valoarea sumei de plată aferentă acestei perioade este de 11.695.488,75 de euro (fără TVA). Valoarea totală a contractului este de 11.808.899,55 de euro. Se va plăti lunar, respectiv suma de 23.627,25 de euro (fără TVA), în lei, la cursul de schimb al BNR din ziua facturării”.
Cazul a generat mai multe dosare în Justiţie
De doi ani, activitatea Parcului Industrial Galaţi este practic complet blocată. Nu că înainte s-ar făcut ceva acolo, dar acum nici măcar dacă s-ar dori nu s-ar putea aduce vreun investitor. Pe rolul Justiţiei există mai multe dosare civile, iar la DNA unul penal.
În litigiile civile, firma VVK Euro Tehnologic SRL Galaţi cere, pe de oparte, să-i fie respectat contractul, în vreme ce pe de altă parte Primăria Galaţi solicită anularea contractului. Momentan, muncipalitatea a pierdut (pe motivă de lipsă a calităţii procesuale active; adică nu este parte contractantă), însă disputa continuă.
În privinţa dosarului de la DNA nu se ştiu deocamdată prea multe. Nu a fost începută urmărirea penală nici măcar „in rem”, însă am aflat că sunt cercetate fapte asimilate infracţiunilor de corupţie.
Se încarcă comentariile...
