Portretul medical al onanistului în urmă cu un secol: „Mai toţi au cearcăne vinete în jurul ochilor, pupila e mai dilatată“

“Educaţia sexelor” a apărut prima oară în 1915 şi a fost reeditată apoi de şase ori. Doctorul Eraclie Sterian a abordat în lucrarea sa mai multe subiecte - homoxualitatea, masturbarea, sarcina artificială şi bolile sexuale. Scrierea a fost completată şi de scrisori primite de medic de la pacienţi.

“Pentru vite sunt societăţi octrotitoare, spre îmbunătăţirea rasei, pentru om însă nu avem decât legi care îl cheamă la datorie, fără ai arăta în acelaşi timp care sunt drepturile lui fiziologice. Să nu uităm că omul are şi el o parte animalică, pe care nu poate fi stăpân decât atunci când, prin învăţături sau experienţă a căpătat cunoştintinţe tehnice”.

Acesta este pasajul introductiv al cărţii „Educaţia Sexelor“, pe care doctorul Eraclie Sterian, un respectat medic bucureştean al vremii, a publicat-o în 1915, fiind ulterior reeditată de şase ori.

Sunt scrise peste 300 de pagini prin care medicul încearcă să îi arate “tânărului, în vinele căruia clocoteşte sângele înfierbântat al vârstei sale, primejdiile la care îl poate împinge sexualitatea sa! Îndrumarea părintească sau cea şcolară îi dă vreo povaţă despre aceste lucruri? Gheaţa ruşinii făţarnice pe de-o parte, greutatea unor astfel de poveţe din partea dascălilor pe de alta îl lasă desăvârşit neştiutor. Atunci? Atunci nu există decât o singură cărare pe care el poate merge: a experienţei. Dar experienţa ce o facem cu privire la viaţa sexuală de cele mai multe ori este o tristă experienţă. De aceea, astăzi mai în fiecare familie trebuie să fie câte un sifilitic, câte un blenoragic. Toate aceste neajunsuri fiinţează din cauza moravurilor noastre ipocrite.”

Un capitol generos în cadrul cărţii doctorului a fost dedicat masturbării. Definaţia dată de medic onaniei este cea dată de Voltaire în lucrarea sa “Dictionnaire philosophique”: “Iuda însurase pe fiul său cel mare, Her, Cu Feniciana Thamar. Her muri fiind om rău. Patriarhul voi ca cel d’al doilea fiu al său, Onan, să ia în căsătorie pe văduvă. După vechea lege a Egiptenilor şi Fenicienilor, aceasta însemna chemarea la vieaţă pe copiii fratelui său, primul născut din a doua căsătorie trebuind să poartă numele răposatului, obiceiu cu care Onan nu se împăca cu nici un preţ. Dânsul ura memoria fratelui său, şi, pentru ca să nu aibă copii cari să se numească cu numele de Her, se spune că îşi arunca sămânţa pe jos (pe pământ). Rămâne însă de ştiut dacă el prin masturbaţie ocolia datoriile căsniciei. Geneza nu ne arată nicidecum vreo lămurire hotărâtoare. Dar astăzi, se înţelege de obiceiu prin păcatul lui Onan, numai actul sexual fără atingere cu un individ de sex opus, prin ajutorul mâinei, viciu destul de răspândit la copilandrii şi la fete.”

Tipul onanistului – palid, cu cearcăne şi dezechilibrat mental

Conform medicului Eraclie Sterian, sunt mai multe semne după care putem cunoaşte persoanele care se masturbează: “mai toţi au cearcăne vinete în jurul ochilor, pupila sau lumina ochiului este mai dilatată ca la cei neatinşi de acest viciu, deaceea privirile lor sunt mai întunecate, pleoapele mai puţin deschise, faţa este de obicei mai mult palidă.

(...) Când onanistul vorbeşte cu cineva, faţă de superiori sau chiar faţă de egalii lui, rar îşi poate ţine seriozitatea figurii, ba de cele mai multe ori râde şi zîmbeşte fără nici o cauză. Onanistul pe drum, fiind stăpânit de gânduri lascive, râde singur, apoi, deodată, parcă temător de a nu fi văzut de cineva, îşi ia masca omului serios, el este deci în prada unui dezechilibru mental. Mâinile de multe ori îi tremură, faţa i se roşeşte când face cunoştinţă cuiva, tot sângele i se suie în obraz când i se face vreo observaţie, când e scos la lecţie în şcoală.

(…) Faţă de femei şi fete sunt sfioşi, se roşesc, se fâstâcesc repede când se află în apropierea lor. Dacă viciul onaniei e prea înrădăcinat, bărbaţii ajung misogini, urăsc femeile. Unii sunt pesimişti şi pot cădea victime ale boalelor nervoase şi mintale. Delirul de persecuţie, melancolia, histeria şi neurastania îi pândesc la orice pas.”

Cauzele onaniei – romanele sensuale şi ciocolata

Potrivit autorului “Educaţia sexelor”, cauzele sunt fiziologice, constituţionale, rea educaţiune şi molipsirea.

“Lipsa de exerciţiu, vieaţa în aer închis, citirea de scrieri şi romane sensuale, fac să se nască în mintea copilului idei erotice premature. Lipsa higienii alimentare deasemeni trebuie învinuită uneori. În această din urmă privinţă sunt dator să atrag luarea aminte asupra ciocolatei. Nimic mai nesănătos pentru copii decât acest produs alimentar, de care din nefericire se face un mare abuz. Ciocolata este prin excelenţă un excitant nervos şi al circulaţiunii sângelui, pricina marei cantităţi de teobromină ce are în ea, fie din aceea a acidului oxalic, aflător deasemeni în mare cătime în cacao, element de căpătenie în compoziţia ciocolatei.

(...) îmbrăcămintea prea strâmptă şi mai ales pantalonii în formă de iţari, hainele prea călduroase pot da prilej de onanie. Patul prea călduros, în deosebi cel de puf, cum şi şederea prelungită în pat fără a dormi este o pricină a onaniei.”

Urmările onaniei: impotenţă, tremurături şi pierderea memoriei

“Iată ce se întâmplă la manusexuali. Corpul nu are dezvoltarea sa normală, onaniştii rămân mai mici ca statură, decât în cazul când dânşii nu ar fi avut nenorocitul obiceiu. Lămurirea acestui fapt stă în producerea unei prea mari cantităţi de secreţiune internă.

(...) Când testiculele sunt puse prea mult la contribuţie, se istovesc nu numai pe ele, ci şi întreg organism, în ceeace priveşte partea nervoasă în general, măduva spinării în special. De aceea onaniştii au tremurături în mâini şi în picioare, ori de câte ori îşi pun aceste mădulare în funcţiune mai încordată.

(...) Mai toţi pătimaşii de acest gen se plâng de scăderea memoriei. Creerul onaniştilor nu mai poate reţine cu uşurinţă numele proprii, teorele de geometrie sau algebră sunt cu mare greutate învăţate. Ei au deci o pierdere în memoria mecanică. Nu tot aşa se întâmplă cu memoria lor raţională care, la unii dimpotrivă, este excitată. Rar, foarte rar este atinsă inteligenţa propriu-zisă. Printre onanişti găsim şi foarte mulţi oameni celebri. În această ordine de idei putem cita pe J.J. Rousseau, Voltaire ş. a.”

Vindecarea efectelor se face prin electrizări

“Din experienţa mea asupra câtorva sute şi mii de pacienţi, îngrijiţi numai de mine personal, am putut mai totdeauna să readuc organismul la o foarte satisfăcătoare stare de sănătate prin: injecţiuni subcutanate de cacodilat de soliu (40 – 100 pe an), cură de sirop de iodur de fier de 10 – 12 sticle anual, a câte 200 gr. fiecare. În acest chip am avut prilejul să văd reîntregându-se puterea morală la inşi, a căror mentalitate suferea foarte mult din pricina lipsei de atenţie, a nestăpânirii râsului şi a unui val de melancolie ce întuneca sufletul lor de efebi neştiutori.

(...) pentru importenţă se folosesc trei mijloace: injecţiunile subcutanate de cacodilat de soliu, injecţiuni subcutanate de fosfor şi electrizări galvanice. S-ar crede că electricitatea ar trebui să o aplicăm chiar pe organul genital. Ar fi o greşeală. Curenţii electrici nu pot avea nicio înrăurire în acest fel asupra omului, deoarece răul se află tocmai în măduva spinării, unde se găseşte centrul nervos care comandă funcţiunile genezice. Cum acest centru, numit genito-spinal, se găseşte în măduva din regiunea lombară eu electrizez toată pielea, care este străbătută de nervii ce ies din acceastă parte a coloanei vertebrale, cum şi aveea e presărată cu alţi nervi vecini, în afară de organul bărbătesc şi regiunea din apropierea anusului.”