Povestea gălăţencei care transformă mobilierul de pe vremea bunicii în operă de artă
0
De profesie inginer naval, femeia are harul de a da o nouă strălucire mobilelor degradate de trecerea timpului. Fidelă principiilor sale, artista nu agreează kitsch-ul şi nici nu vrea să facă din pasiunea sa o afacere.
Gabriela Stavăr are 45 de ani şi se poate spune că a făcut într-o viaţă cât alţii în trei. Profesional vorbind, deoarece gălăţeanca a avut un parcurs sinuos al carierei, care a trecut prin episoade când mai tehnice, când mai artistice.
Totul a început în 1985, când, ca tânără absolventă de liceu s-a dus cu arme şi bagaje la Bucureşti pentru a da examen la Arhitectură.
"Îmi doream extrem de mult să fac Arhitectură, dar mi-am dat seama că erau vremuri grele şi ai mei nu şi-ar fi permis să mă ţină atunci în Capitală şapte ani. Drept urmare, în timpul probelor eliminatorii, mi-am făcut bagajele şi m-am întors la Galaţi", ne spune Gabriela Stavăr.
A învăţat să construiască vapoare
Gabriela nu s-a dat totuşi bătută şi a urmat o altfel de arhitectură: la Facultatea de Nave din Galaţi, de unde a ieşit inginer, profesie pe care apracticat-o timp de mai bine de un deceniu.
Izbucnirea crizei economice avea însă să îi schimbe viaţa la scurt timp după ce a încercat să îşi faxă propria afacere. Falimentarea unei firme de comisionariat vamal de către intrarea României în UE a propulsat-o în lumea artistică.
"Odată cu înfiinţarea salinei pe care o am acum mi-am reactivat şi pasiunea mea dea reînvia mobile. Făcusem în liceu doi ani de prelucrare a lemnului, aşa că am început, prin prieteni, să caut mobilă bună de recondiţionat. Primul articol pe care l-am lucrat a fost o masă pe care am placat-o cu aur de 24 de karate şi am pictat-o. Am lucrat două luni la ea", ne dezvăluie Gabriela.
Artista lucrează acum doar pentru prieteni şi cunoştinţe care îi aduc piese de mobilier vechi chiar şi de un secol: scaune, mese, paturi, dulapuri, noptiere sau comode. Mai elaborate sau mai rudimentare, mai stilate sau de-a dreptul ţărăneşti, mobilele care Gabrielei i se par a avea potenţial şi asupra cărora se poate pune de acord cu proptietarul intră într-un proces de reabilitare la fialul căruia sunt mai noi, mai strălucitoare şi mai vesele.
Acest dulap recondiţionat şi pictat se afla acum într-o casă ţărănească din Soveja.
Se poartă mobilele pictate
„Fiecare mobilă este preţioasă în felul ei, având caracteristicile ei. Sunt mobile care se pot face din resturi. Mi-aş dori foarte mult să lucrez un scrin, sunt elemente vechi de mobilier care de ceva timp se poartă din nou. Foarte în tendinţe sunt şi mobilele pictate, dar din păcate românii nu sunt pregătiţi pentru aşa ceva", completează Gabriela Stavăr.
De obicei deschisă la negocieri când vine vorba de restaurarea unei piese de mobilier cu potenţial, gălăţeanca are două principii de la care nu se abate niciodată: nu îi plan kitsc-urile şi nu vrea să accepte în ruptul capului să lucreze în serie.
"Odată am refuzat să lucrez la o masă, pentru că nu se potrivea ceea ce era cu ceea ce se cerea. Aici trebuie să simţi frumosul în lucrul respectiv, restaurare atrebuie să fie ceva firesc. Tocmai de aceea aş refuza să fac asta la nivel industrial, pentru că ar dispărea pasiunea. Devii robot şi nu mai există nicio plăcere", concluzinonează Gabriela Stavăr.
Se încarcă comentariile...
