Primul bărbat absolvent al specializării Moaşe din Galaţi: „La prima naştere la care am asistam eram alb la faţă, exact ca un tătic în sala de naşteri“
0
Mihai Septimius Drăgan (28 de ani) este primul bărbat care a absolvit specializarea Moaşe din cadrul Facultăţii de Medicină din Galaţi. Tânărul se gândeşte să îşi găsească de lucru în domeniu, dar în străinătate, pentru că acolo ar putea câştiga mai mulţi bani.
Când a decis să dea la Facultatea de Medicină din Galaţi, Mihai Septimius Drăgan şi-a bifat la opţiuni Asistenţa Medicală Generală, Stomatologia şi, pe ultimul loc, specializarea Moaşe. Nu se aştepta ca tocmai ultima variantă să fie câştigătoare pentru următorii patru ani şi să devină primul bărbat absolvent al specializării de Moaşe din Galaţi. „Îmi doream să studiez medicina. Mereu am fost atras de oameni, mi-am dorit să îi ajut, să le alin suferinţele. Nu m-am gândit neapărat la mămici iniţial, dar iată că viaţa e plină de surprize“, a mărturisit Mihai Drăgan.
Facultatea de Medicină de la Galaţi este cea mai tânără facultate de acest profil din România. Înfiinţată în 2004, instituţia academică avea initial doar patru programe de studiu – Medicină, Farmacie, Stomatologie şi Asistenţă medicală generală. După şase ani de activitate, în programa facultăţii s-a inclus şi specializarea Moaşe.
„Am fost prima generaţie de moaşe, am intrat atunci 37 de studenţi dar în final am dat licenţa 21. Cum eu am intrat la taxă, am plătit 2.000 de lei pe an. Din fericire, taxa nu s-a mărit în cei patru ani de studii“, a povestit fostul student.
Primul an de studiu a fost destul de asemănător pentru toţi studenţii intraţi la Facultatea de Medicină. Materiile predate erau comune, învăţau Biochimie şi Biofizică, indiferent de specializarea pe care o urmau. Din anul doi, lucrurile au început să se diferenţieze, în funcţie de domeniul pe care îl studiau. Printre cele mai importante cursuri care i-au rămas în memorie lui Mihai se numără Pediatria centrată pe nou născuţi, Rolul moaşei, Nursing în obstetrică-ginecologie şi pregătirea naşterii. „Comunicarea cu mămicile gravide am învăţat-o la Nursing. Este cel mai important aspect pentru o moaşă. Cel mai greu mi s-a părut când am învăţat asistenţa propriu-zisă la naşteri. Atunci am aflat, practic, ce trebuie să facem în sala de naşteri“, a explicat Mihai.
Practică în Franţa
Pe parcursul celor patru ani de studiu au existat şi schimburi de experienţă cu o facultate de acelaşi profil din Franţa. Cei mai buni studenţi ajungeau să vadă ce înseamnă să înveţi meseria de moaşă într-o instituţie academică în care resursele materiale sunt mult mai bune. Manechinele pe care să facă practică şi instrumentar special pentru studenţi sunt doar câteva dintre dotările care lipsesc în facultăţile româneşti. Timp de două săptămâni, studenţii plecaţi în Franţa au participat la conferinţe şi seminarii şi au asistat în blocul de naşteri.
La Facultatea de Medicină din Galaţi, cursurile ţin şase ore pe zi, iar practica începe încă din primul an de studiu. Mihai îşi aminteşte că a făcut practică cel mai intens în anul trei şi patru, atunci când, pe timpul verii, timp de trei săptămâni, opt ore pe zi, se afla la maternitatea din oraş. În aceea perioadă tânărul a participat la prima sa naştere, atunci când a fost pe punctul de a leşina. A fost mai emoţionant decât se aştepta, după cum îşi aminteşte şi el cu amuzament: „Prima oară eram alb la faţă. Eram exact cum vă imaginaţi un tătic în sala de naşteri!“.
Emoţiile tânărului au fost cauzate şi de reticenţa unor cadre medicale. Paradoxal, nu mămicile păreau deranjate de prezenţa lui, ci a personalului medical. „Ce caută un mamoş aici?“, aceasta este întrebarea pe care a auzit-o cel mai des la început. Fiind singurul bărbat de la această specializare, după un timp indignarea asistentelor şi infirmierelor s-a transformat în curiozitate. „Toţi îşi doreau apoi să afle cine este băiatul care vrea să devină mamoş. S-au obişnuit cu ideea, iar băieţii care vin din urma mea nu se vor mai lovi de niciun comentariu răutăcios“, a mai spus Mihai.
„Nu m-ar deranja un mamoş“
Faptul că a fost singurul băiat a avut un avantaj clar – a fost răsfăţatul colegelor. Primea cursurile ori de câte ori rămânea în urmă şi era mereu sprijinit de ele. Deşi iniţial a fost reticent şi nu credea că meseria de mamoş este una de viitor, acum are o cu totul altă percepţie. Iar unele mămici consideră că meseria de moaşă poate fi realizată la fel de bine şi de un bărbat, pe mâinile căruia s-ar lăsa fără probleme. „Nu m-ar deranja deloc un mamoş. Am avut şi ginecologi barbaţi şi nu a fost nicio problemă. Deci chiar nu aş fi timorată pentru că mulţi specialişti la care mă duc sunt barbaţi“, ne-a declarat Geanina Cordoneanu, o viitoare mămică.
Mihai Drăgan recunoaşte că mulţi sunt curioşi să afle ce înseamnă să fii mamoş. La toţi le răspunde cu răbdare şi le înţelege nelămurirea în condiţiile în care există clar o preconcepţie a faptului că de această meserie se ocupă doar o femeie. „Rolul meu este de a urmări o gravidă fără probleme. Şi, mai presus de toate, comunicarea. Puteţi încerca şi dumneavoastră să vorbiţi cu o graviduţă aparent timorată. Mergeţi şi o încurajaţi şi vedeţi ce se întâmplă. Expresia feţei se schimbă brusc! Asta îmi place cel mai mult şi pentru asta nu contează dacă eşti femeie sau bărbat“, a declarat mamoşul.
Comunicarea cu mămicile gravide este cel mai important aspect pentru o moaşă.
Mihai Septimius Drăgan
mamoş
„Rolul moaşei, minimalizat“
Nici medicii nu cred că este important dacă cel care asistă la naşteri este bărbat sau femeie. „Cred că important este profesionalismul celui care asistă naşterea şi mai puţin sexul celui care se ocupă de asistenţa la naştere. Înţeleg şi mirarea oamenilor, pentru că procentul este de 90% femei în aceste cazuri. Şi vorbim chiar şi de Occident“, ne-am explicat doctorul Alina Călin, medic primar Obstetrică-Ginecologie la Spitalul Judeţean de Urgenţă Sf. Apostol Andrei din Galaţi.
Pe viitor tânărul, nu se vede în ţară. Pentru că nu s-a putut angaja la Maternitatea din Galaţi din cauza posturilor blocate, tânărul trebuia să facă voluntariat. A preferat să plece la Sibiu, pentru a urma un Masterat de un an în Managmentul Sanitar, după care îşi doreşte să plece în străinătate. În Anglia, de exemplu, salariile sunt şi de zece ori mai mari. „În România, rolul unei moaşe sau a unui mamoş a fost minimalizat foarte tare. Dispariţia acestei meserii se poate pune şi pe rata crescută a cezarianelor. În afară se face o adevărată campanie de promovare a naşterilor naturale, este altă concepţie“, a declarat Mihai Septimus Drăgan.
În 2005, la impunerea UE, au fost înfiinţate facultăţi de moaşe în România afiliate tuturor universităţilor de medicină şi farmacie existente în ţară. În ţara noastră, activitatea moaşei este reglementată de Ordonanţa 144 din 2008, care descrie rolul moaşei întocmai cu cel din practica internaţională. În realitate în România, activitatea moaşei este restrânsă mult, din mai multe motive. Unul ar fi ca în acest moment moaşa este înţeleasă mai mult ca asistentă în sala de naşteri, neavând timpul necesar de a se ocupa de fiecare gravidă, nici în timpul sarcinii, nici în timpul travaliului sau după naştere, aşa cum este descris rolul moaşei. Lipsa centrelor de naştere asa cum există în străinătate constituie un alt motiv.
În aceste condiţii, deşi interesul pentru această specializare a fost mare la început, după cîţiva ani s-a constat o scădere importantă a candidaţilor. Ca atare, universităţile din Constanţa, Iaşi, Cluj, Timişoara şi Târgu Mureş au suspendat secţiile de moaşe. La ora actuală există doar trei universităţi de medicină care mai oferă programe de licenţă pentru moaşe: în Bucureşti, Craiova şi Galaţi.
Se încarcă comentariile...
