Profesoara de oboi care face muncă de voluntariat cu copiii de la sat. Micuţii impresionează la concursurile de canto şi fluier

Anişoara Negură (29 de ani), dascăl la Liceul de Arte ”Dimitrie Cuclin” din Galaţi, provine dintr-o familie de muzicieni şi le transmite copiiilor tradiţiile populare româneşti, dar îi iniţiază şi în muzica veche, scrisă de Anton Pann şi Dimitrie Cantemir.

Anişoara Negură (29 de ani), profesor de oboi la Liceul de Arte ”Dimitrie Cuclin” din Galaţi, provine dintr-o familie de muzicieni din Nisporeni (Republica Moldova). Toţi unchii ei cântau la diverse instrumente muzicale, pornind de la flaut şi nai, până la contrabas, în timp ce tatăl său cântă la clarinet şi instrumente de suflat tradiţionale. Aşa a intrat în lumea fascinantă a muzicii instrumentale, iar primul instrument la care a cântat a fost fluierul. ”Tatăl meu m-a iniţiat. Nu mi-a plăcut de la început. Ca orice copil, voiam să mă joc, să fac alte lucruri, numai nu să studiez”, ne dezvăluie cu umor Anişoara.

Odată cu trecerea anilor şi-a descoperit pasiunea pentru instrumentele muzicale, învăţând să cânte la foarte multe dintre acestea. A început cu fluierul, apoi a trecut la vioară, violă, pian, chitară şi oboi. Cântă din 2014 într-o formaţie de muzică veche, Kalofonis, care în limba greacă înseamnă ”frumos-glăsuitor”. Tinerii cu care cântă în formaţie au terminat facultatea de Teologie şi deşi prestează şi la evenimente private, muzica lor a devenit cunoscută în special prin participarea la acţiuni culturale.

Face parte şi dintr-o formaţie de muzică clasică, intitulată Psalterion, cu care concertează în ţară. Tânăra profesoară cântă la oboi, fluier şi caval, fiind extrem de apreciată pentru prestaţiile sale artistice. Aşa a cunoscut un medic pediatru de la spitalul din Târgu Bujor, soţie de preot, care i-a propus să îi înveţe pe copiii din satul Brătuleşti (comuna Corod-judeţul Galaţi), să cânte la fluier, dar şi cu vocea. De cinci ani, o dată pe săptămână, merge în acest mic sătuc, cu câteva sute de locuitori, la peste 60 de kilometri de Galaţi, pentru a pregăti un grup de copii la canto, dar şi la fluier, un instrument muzical aproape uitat în România.

”Mi-au adus atunci 40 de copii şi mă gândeam atunci cum voi face, pentru că la liceul de arte predau individual. Când predai doar la un copil e mai uşor, îi explici altfel. Am avut emoţii atunci pentru că nu ştiam cum o să ma descurc, dar copiii mi-au arătat că pot mai multe decât credeam eu că ştiu despre mine”, ne mărturiseşte tânăra profesoară. De atunci au trecut cinci ani, iar grupul de copii de la sat pe care îi pregăteşte la fluier şi vocal, intitulat ”Fluieraşii din Brătuleşti”, a reuşit să facă performanţă.

A participat cu micuţii la mai multe festivaluri şi concursuri naţionale de folclor, câştigând cu ei o parte dintre acestea, la secţiunile de muzică vocală şi instrumentală. ”Fac de drag aceste lucruri cu ei, pentru că trebuie transmise tradiţiile mai departe. La sat se pune foarte mult accent pe muzica populară. Şi eu am crescut în acest mediu, chiar dacă am studiat muzica clasică, tot timpul am fost atrasă de tradiţii şi folclor în general”, ne mărturiseşte dascălul.

Profesor la liceul pe care l-a absolvit

În 1997, s-a mutat definitiv în România cu familia, după ce tatăl său s-a angajat ca instrumentist într-o formaţie de muzică populară, la Tulcea. Îşi aminteşte acum cât de fascinată era de limba română. ”Mi se părea că se vorbeşte ca la teatru. Noi, în Republica Moldova, vorbeam diferit, cu accent. Când am luat pentru prima dată contact cu ţara, cu oamenii, a fost foarte frumos”, ne mărturiseşte dascălul.

A făcut pasul spre oboi la sugestia tatălui său, un instrument muzical cu un sunet special, la care destul de puţini artişti cântă, însă tocmai acest lucru a şi atras-o. După ce a absolvit Liceul de Arte ”Dimitrie Cuclin” de la Galaţi, a urmat Conservatorul din Iaşi, unde a făcut şi un master, iar când s-a ivit ocazia de a veni ca profesor de oboi la liceul pe care îl absolvise, nu s-a gândit de două ori. 

A descoperit că profesia de dascăl îi vine ca o mănuşă, pentru că este meticuloasă şi îi place să se dedice fiecărui copil cu care lucrează, astfel încât să deprindă de la început paşii de bază la oboi, un instrument muzical special, dar care necesită studiu susţinut în fiecare zi. ”Cel mai frumos lucru la oboi este sunetul, este  pătrunzător. Este un instrument mai nazal, faţă de alte instrumente care sunt mai dulci”, ne descrie puţin Anişoara instrumentul la care îşi şcoleşte elevii.

Anişoara Negură (stânga) alături de elevii săi  din satul Brătuleşti FOTO arhiva personală

A mers întotdeauna pe principiul ”calitate, nu cantitate”. Tocmai de aceea îşi sfătuieşte elevii să exerseze zilnic până când sunetul scos de instrumentul muzical este cel dorit, nu neaparat să îşi seteze o anumită perioadă în care să cânte şi cam atât. 

„Elevii încep mai întâi să înveţe respiraţia costo-diafragmală, pe care o folosim atuci când cântăm la un instrument de suflat. Diafragma este un muşchi care trebuie antrenat prin exerciţiu zilnic pentru o bună susţinere a sunetului.” De asemenea, este foarte importantă antrenarea muşchilor orbiculari care ajută la obţinerea unui sunet frumos, catifelat, prin vibraţia lamelelor anciei duble, cea care produce sunetul instrumentului. Fiecare sunet are o altă poziţie a buzelor, de aceea este foarte important ca muşchii buzelor să fie fermi şi să poată să răspundă cerinţelor. La toate acestea se adăugăm agilitatea degetelor, diferitele moduri de articulaţie a sunetelor şi abia după dobândirea acestor elemente de bază, elevul poate să se exprime liber prin interpretarea propriu-zisă a unui text muzical”, explică profesoara.

Iniţiază copiii în muzica veche, scrisă de Anton Pann şi Dimitrie Cantemir

Sunt exerciţii complexe, iar pentru că l-a început nu au deloc rezistenţă în diafragmă şi nici exerciţiu cu degetele, elevii exersează câte cinci minute, apoi fac pauză şi reiau, până când, după mai mulţi ani de studiu, reuşesc să capete rezistenţa şi dexteritatea necesară pentru a putea cânta câteva zeci de minute.

”La început, sunetele scoase pe instrument nu sunt tocmai plăcute, de aceea, mulţi elevi nu au răbdarea necesară dobândirii performanţei şi se hotărăsc să renunţe. În ziua de azi, mulţi dintre noi ne-am obişnuit să adoptăm doar lucrurile pe care le obţinem uşor, cu efort minim şi de aceea uităm că adevărata satisfacţie şi mulţumire apare atunci când dobândim cu greu ceea ce ne dorim”, punctează Anişoara.

De cinci ani predă oboi la Liceul de Arte din Galaţi, iar din acest an îi iniţiază pe micuţi în muzica veche, la Palatul Copiilor, prin Asociaţia de Salvare a Patrimoniului Cultural, cu formaţia Kalofonis, din care Anişoara face parte. Vorbim de muzica veche scrisă de Anton Pann, Dimitrie Cantemir, Gheorghe Ucenescu, Costache Conachi şi Gheorghe Dima.

O altă realizare de-a sa este o fetiţă, Andreea Bălan (clasa a VI-a), care s-a calificat în acest an la Olimpiada Naţională de Muzică, secţia instrumente muzicale, la oboi. Nu se vede făcând altceva pe viitor, îşi doreşte să se angajeze şi ca instrumentist într-o orchestră simfonică, dar nu îşi va abandona proiectul de suflet, copiii de la sat, pe care va continua să îi înveţe tradiţiile populare româneşti.