Reacţia furioasă a lui Nicolae Iorga după ce Ion Antonescu a înăbuşit în sânge răscoala ţărănească de la Galaţi: „S-au dezonorat. Nu mai calc pe acolo“
0În martie 1907, în toiul răscoalei ţărăneşti, marele istoric român Nicolae Iorga ar fi trebuit să ţină o conferinţă la Galaţi, la un eveniment organizat de Comisia Dunării. Auzind de represaliile sângeroase ordonate împotriva răsculaţilor intraţi în oraş, istoricul a avut o reacţie furibundă, anulând participarea şi restituind banii de drum. Apoi, s-a jurat că nu mai calcă în veci prin oraşul dunărean.
Răscoala ţărănească de la 1907 a fost un moment de cotitură în cariera politică a marelui istoric român Nicolae Iorga, care în respectiva perioadă tocmai încerca să se impună în viaţa publică în calitate de politician. Ales deputat independent, Iorga trecuse de puţină vreme la Partidul Conservator, în timpul cărei guvernări s-au declanşat de fapt protestele ţărăneşti.
În cursul lunii februarie a anului 1907, când mişcările ţărăneşti au luat amploare, prim-ministru era (de peste trei ani) George Grigore Cantacuzino, care administra şi portofoliul Internelor. În urma agravării situaţiei, guvernul conservator avea să pice, iar în locul lui se instala, în 12 martie 1907, un guvern liberal condus de Dimitrie A. Sturdza, avându-l ca ministru de Interne pe Ion I.C. Brătianu.
Chiar dacă reprimarea sângeroasă a răscoalei (trecând peste intoxicarea comunistă: „ţărăniştii au ucis 11.000 de ţărani”; probabil că se miza pe contrastul ţărănişti/ţărani) a fost pusă ulterior pe seama liberalilor, trebuie spus că şi conservatorii au avut momentele lor de cruzime, căci unele dintre acţiunile în forţă ale armatei au avut loc înainte de instalarea guvernului Sturdza.
Un exemplu este situaţia de la Galaţi, unde plutonul condus de tânărul sublocotenent de roşiori Ion Antonescu (nimeni altul decât viitorul mareşal şi premier al României), deschidea focul asupra răsculaţilor, ucigând 12 oameni, pe 11 martie 1907, deci sub guvernul conservator.
Nicolae Iorga: „Galaţii s-au dezonorat prin fapta de ucigaşi de ieri”
Evident, proaspătul conservator Nicolae Iorga (ca de altfel întreaga ţară) avea să afle despre acest episod de-abia în 13 martie (din presă), când deja la putere se instalaseră „inamicii” liberali.
Ca urmarea, incidentul a fost folosit de istoric pentru a lansa mai multe atacuri la adresa cruzimii liberalilor, care nu s-au lăsat mai prejus şi l-au suspus unor tiruri verbale virulente în presa vremii.
Această revoltă sângeroasă l-a făcut pe istoric să scrie pamfletul „Dumnezeu să-i ierte”, publicat în „Neamul Românesc” (publicaţie fondată şi patronată de Iorga), ă care guvernarea era tacată făţiş: „Dumnezeu să-i ierte pe ţăranii români împuşcaţi în oraşul românesc Botoşani. Dumnezeu să-i ierte pe ostaşii cari, de frica poruncii, au împuşcat pe fraţii lor”.
Textul, împreună cu programul de conferinţe despre agricultură şi programul pentru ajutorarea victimelor l-a făcut din nou adversar al Partidului Naţional Liberal, al cărui lideri îl numeau pe Iorga instigator la răzmeriţă.
Însă incidentul de la Galaţi nu a stârnit adversitate doar între Iorga şi liberali, ci a declanşat o profundă antipatie a istoricului şi faţă de oraşul de la Dunăre.
Până la evenimentele din 1907, Iorga obişnuia să vină destul de des la Galaţi, unde era invitat la diverse conferinţe naţionale şi internaţionale pe teme istorice şi economice, ţinute cel mai adesea sub patronajul Comisiei Dunării, prestigioasa instituţie europeană cu sediul la Sulina, dar „născută” în oraşul moldovenesc.
Reprimarea sângeroasă a răscoalei l-a făcut pe Nicolae Iorga să aibă o ieşire virulentă împotriva Galaţiului, aşa că a contramandat conferinţa programată în martie 1907, anunţând că nu va mai călca niciodată prin respectivul oraş.
„N. Iorga, invitat (…) să ţină o conferinţă la Galaţi, refuză, răspunzând: Galaţii s-au dezonorat prin fapta de ucigaşi de ieri. Până nu voi afla că vinovaţii au intrat în temniţă, nu voi călca acolo. Restituiesc banii de drum“, consemnează ziarul „Desrobirea” în ediţia din 15 martie 1907.
Cu doar o zi înainte aceeaşi publicaţie relatase incidentele din urbea de la malul Dunării. „În apropiere de Prefectură, pe Strada Domnească, poliţia a încercat să-i împrăştie pe manifestanţi făcându-i şi mai agresivi. Procurorul Danielopulo, însoţit de 12 roşiori comandaţi de sublocotenentul Ion Antonescu, după ce i-a somat pe demonstranţi să se retragă, a ordonat să se tragă”, scrie ziarul menţionat în ediţia din 14 martie 1907.
„Au fost ucise 14 persoane (N.R: până la urmă a fost doar 12 victime; exagerarea nu-i ceva nou în presă). Imediat după încetarea focului, o mulţime de oameni, printre care erau şi elevi de liceu, s-au adunat la locul reprimării. Câţiva profesori de la Liceul „Vasile Alecsandri“ au aderat la campania din ţară în sprijinul răsculaţilor”, continuă relatarea.
Iorga îl considera pe ţăranul român ca fiind "cel mai primitiv din Europa"
În aparenţă paradoxal (date fiind discursurile pro-ţărănime), în scrierile sale Nicolae Iorga îl descria pe ţăranul român ca fiind cel mai primitiv din întreaga Europă. Însă, în accepţiunea istoricului, vina pentru primitivism nu aparţinea truditorilor pământului, ci clasei politice, care făcea totul pentru îndobitocirea tălpii ţării.
Cât priveşte supărarea pe Galaţi a marelui istoric, nu există dovezi clare cât a ţinut, mai ales că, oricum, în afară de episodul martie 1907, Iorga a pomenit foarte rar oraşul moldav în lucrările sale.
Se încarcă comentariile...
