Secretele poţiunilor de dragoste şi ale licorilor de farmece. Cum era sporită virilitatea sau era inhibat apetitul erotic acum mii de ani

Afrodisiacele erau cunoscute din Antichitate Foto: Adevărul

Fiecare popor  a identificat în timp  plante cu efecte afrodisiace, dar a creat şi combinaţii de plante cu efect invers, menite să tempereze sau să stingă libidoul. În celebra carte Kama Sutra, scrisă acum 1.500 de ani, sunt descrise numeroase reţete pentru deschiderea apetitului sexual, dar şi pentru inhibarea lui.

Încă de la început trebuie făcută o distincţie clară între aşa numitele licori de dragoste, ce sunt substanţe afrodisiace, al căror scop este sporirea virilităţii, dar şi stimularea apetitului sexual, şi anafrodisiacele, ce au efect opus, în sensul că acestea temperează sau chiar sting libidoul, scrie Mihaela Opriş în cartea ”Milenarele întâmplări ale plantelor medicinale”, apărută la editura Albatros în 1990.

Din vremuri imemoriale, licorile de dragoste au fost concepute pentru a stârni pasiuni prin slăbirea rezistenţei şi chiar a simţului moral al persoanei vizate. În atât de cunoscuta carte indiană Kama Sutra, scrisă de Vatsyayana acum mai bine de 1.500 de ani, sunt descrise în detaliu numeroase reţete atât pentru deschiderea apetitului erotic, cât şi pentru inhibarea acestuia, dar şi pentru amplificarea plăcerii sexuale, consemnează Mihaela Opriş în lucrarea sa.

În mitologia grecească este detaliată povestea Deianirei, care a îmbibat cămaşa soţului său, Heracle, într-un lichid considerat fermecat, c e ar fi trebuit să aibă darul de a-l face pe eroul grec să se reîndrăgostească de partenera sa. În realitate, tunica lui Heracle fusese îmbibată cu o puternică otravă, astfel că acesta şi-a găsit rapid sfârşitul după ce a îmbrăcat-o, se menţionează  în cartea ”Milenarele întâmplări ale plantelor medicinale”.

Afrodisiacele au ajuns atât de cunoscute, încât se poate afirma că fiecare popor are propriile sale plante de dragoste. De pildă, indigenii din Gabon beau în ziua căsătoriei un decoct obţinut din scoarţa unui arbore local, ce acţionează ca un afrodisiac. Acesta este cunoscut sub numele de yohimbină şi a făcut vâlvă în Europa, unde a fost adus la sfârşitul secolului trecut, unde era vândut sub denumirea de  ”drajeuri de dragoste”, scrie Mihaela Opriş.

Afrodisiacul care excită indiferent de vârstă

Mexicanii consumă seminţe de Erythrina, care sunt mortale într-o cantitate mai mare, dar care în doze mici crează o stare asemănătoare beţiei, o puternică excitare a măduvei şi o creştere a apetitului sexual. La chinezi sunt la mare căutare rizomii de ginseng, ce au proprietăţi virilizante şi tonifiante. În Japonia, tinerii îndrăgostiţi şi gheişele consumă fructe proaspete de păpălău, care se mai numesc şi ”iubire în cămaşă”, se detaliază în lucrarea ”Milenarele întâmplări ale plantelor medicinale”.

Olibanul este o răşină provenită de la copacul Boswellia carterii din Arabia, considerată un afrodisiac extrem de puternic, care a ajuns de legendă. Se spune că regele Ibn Saud a făcut amor cu numeroasele cadâne ale haremului său până la o vârstă înaintată cu ajutorul acestui afrodisiac, povesteşte în cartea sa Mihaela Opriş.

La mare căutare erau şi anafrodisiacele, aşa numitele filtre de amor, a căror compoziţie nu a fost nici până astăzi pe deplin lămurită. Se ştie că aceste licori de farmece conţineau halicacabum, mandragoră, laptele cucului, lobodă puturoasă, iar la loc de cinste era laurul porcesc, cu care era inhibat apetitul sexual al femeilor de năravuri uşoare din Evul Mediu, se menţionează în lucrarea ”Milenarele întâmplări ale plantelor medicinale”.

Aşa a reuşit să scape celebrul Ulise de sub farmecele nimfei Circe, consumând o plantă denumită molu, ce îi fusese oferită de Hermes şi care este un soi de usturoi auriu, cu un miros greu de suportat. Celor care doresc să îşi potolească pasiunea pentru o anumită persoană, li se recomandă şi astăzi să facă plimbări pe marginea unui lac cu nuferi, ce este înconjurat de sălcii, plante cunoscute din vechime pentru efectul lor inhibitor asupra apetitului sexual, scrie Mihaela Opriş în cartea sa.