Superstiţii bizare înainte de Crăciun. De ce bat fetele nemăritate pernele cu nuiaua şi cum se prezice vremea cu găina
0
În unele zone ale României, postul Crăciunului presupune şi ca fetele nemăritate să adune în fiecare zi câte o surcea, iar în Ajun să le folosească pe toate pentru a găti o mâncare pentru „aflarea ursitului”. Vremea se putea „citi” chiar şi într-o găină friptă.
De perioada premergătoare Crăciunului se leagă, la români, un adevărat noian de tradiţii şi superstiţii, unele mai năstruşnice şi ciudate decât altele, mai ales dacă le filtrăm prin prisma mentalului colectiv modern.
Chiar dacă pentru generaţiile tinere aceste obiceiuri şi credinţe nu mai au aceeaşi rezonanţă ca în trecut, farmecul lor spectacular atrage deseori privirire, doar că totul este cântărit doar cu unităţi de măsură estetice sau care ţin de curiozitate, în niciun caz cu spiritul pragmatic şi precaut al bunicilor noştri.
Şi dacă tot este vorba despre postul Crăciunului, aflaţi că în unele zone din nordul Transilvaniei există credinţa cu totul bizară (nu mai este întânită nicăieri în lume) că postirea ar fi fost poruncită bătrânului Crăciun de către Maica Domnului, drept penitenţă pentru că acesta tăiase mâna nevestei sale.
Postul Crăciunului şi măritişul
Postul Crăciunului este un adevărat prilej de magie pentru fetele nemăritate, care încă nu şi-au găsit ursitul. În vechile credinţe populare, acestea trebuie să adune câte o surcea în fiecare zi a postului, iar în Ajunul Crăciunului vor fierbe crupe fără sare, pe care apoi le vor pune pe masă pentru ca, seara, venind umbra ursitorului lor, să aibă ce ospăta.
În unele zone, există obiceiul „bătutul pernelor”, prin care fetele nemăritate încearcă astfel să-şi îmblânzească soarta şi să-şi găsească peţitori frumoşi, bogaţi şi cu numerose alte calităţi.
Aşa cum îi sugerează şi numele, obiceiul presupune ca fetele să ia o nuia şi să „altoiască” zdravăn fiecare pernă din casă, rostind în tot acest timp tot felul de formule magice, care diferă de la o zonă folclorică la alta.
Meteorologii bunicilor noştri
Şi prezicerea vremii pentru abul ce va să vină este asociată cu perioada premergătoare Crăciunului. Astfel, dacă la Lăsat Secului pieptul găinii fripte pentru masă este gras, iarna va fi grea, viscolită şi geroasă, iar dacă este lipsit de grăsime, vine iarnă blândă şi o vară rodnică.
Vremea din postul Crăciunului este, spun bătrânii, un indiciu pentru cum va fi vremea în primăvara următoare. Dacă vremea nu este prea aspră, se spune că primăvara va aduce multe ploi.
Dacă de Intrarea în Biserică a Maicii Domnului este senin, soare, se spune că vara va fi secetoasă, iar dacă ninge, iarna va fi grea.
Se spune că dacă în ajunul Sfântului Andrei este lună plină şi cer senin, iarna va fi călduroasă, iar dacă sunt nori, zăpadă sau ploaie, zăpezile vor fi mari.
De Sfântul Nicolae, considerat protector al copiilor, femeilor şi corăbierilor, apărător de rele şi făcător de minuni, se spune că dacă nu a nins va fi iarna grea şi lungă.
„Câte oale, atâtea boale”
O altă superstiţie spune că, după Lăsatul Secului oalele în casă se aşează cu gura în jos (şi aşa se vor ţine mereu după folosire), pentru a alunga paguba sau boala.„Câte oale (cu gura-n sus), atâte boale”, zic ţăranii din sudul Moldovei, potrivit folcloristului Artur Gorovei.
Un alt obicei din perioada postului Crăciunului este şi astăzi (mai ales în satele din nordul Moldovei) spălarea veselei cu cenuşă sau leşie, ca să nu mai aibă nicio urmă de carne sau derivate ale acestor produse.
Despre noroc, vise şi treburi casnice
Pe 20 decembrie, de Ignat, nu se mai spală rufe până după Bobotează şi nu se mai toarce, se taie porcii şi se spune că vederea sângelui apără de boli, aduce noroc.
Pe 24 decembrie, în Ajun de Crăciun, se începe orice lucru pentru a avea spor la el peste an, nu se dă din casă, se mătură invers şi nu se scoate gunoiul ca să nu se ducă norocul.
În Bucovina, se spune că dacă visezi grâu verde în postul Crăciunului e semn bun că anul care vine are să fie mănos în toate.
În ajunul Sfântului Andrei, sau „Noaptea strigoilor”, se ung uşile, ferestrele cu usturoi contra strigoilor şi se apără vitele cu mac şi sare, nu se mătură de teama lupilor şi se fac 1vrăji de aflarea ursitei, de noroc, de dragoste”.
De Sfântul Andrei, se mănâncă bucate cu usturoi, nu se piaptănă, nu se pronunţă numele lupului, nu se împrumută din casă, fetele fac vrăji de dragoste, se fac vrăji de întors pentru obiectele furate, pierdute, se pune o crenguţă de măr în apă iar dacă aceasta înfloreşte de Sfântul Vasile anul viitor va fi roditor.
De Sfânta Varvara nu se lucrează în mină, nu se folosesc lucruri negre ca să nu facă grânele tăciune, femeile nu ţes, nu cos, nu opăresc rufe ca să nu se taie şi să nu se îmbolnăvească copiii, nu se mănâncă porumb copt, fasole şi dovleac ca să nu se facă bube, copiilor li se fac cruci pe frunte şi mâini cu miere şi dovleac să-i apere de vărsat, se fac azime cu miere care se dau de pomană, se pun crenguţe de pomi fructiferi în apă şi se spune că, dacă înfloresc până la Florii, va fi an mănos.
Vă mai recomandăm şi:
De ce nu-i bine să mănânci mămăliga direct din ceaun şi de ce se lasă făcăleţul nespălat după utilizare. Ce semnifică crăpătura de pe mijlocul mămăligii şi cum poate ajunge să fie leac pentru dragostea cu năbădăi.
Meniul cu pretenţii medicinale este compus din cele mai bizare lucruri, care de obicei trezesc repulsie: inimă crudă de porumbel, zeamă de broască sau carne de barză ori de şopârlă.
Câteva superstiţii româneşti despre legătura dintre comportamentul unor animale şi semnele morţii, aşa cum se află ele în culegerile ştiinţifice ale reputaţilor etnologi Artur Gorovei, Simion Florea Marian şi Gheorghe F. Ciauşanu.
Se încarcă comentariile...
