Trei metode naturale pentru  a păstra mustul timp îndelungat. Niciuna nu presupune adaos de chimicale

Sucul din struguri (mustul, aşa cum este denumit popular) este considerat de nutriţionişti un preparat minune, căci dincolo de aromele nemaipomenite (care depind de soiul strugurilor folosiţi), ce încântă simţurile, produsul conţine o mulţime de microelemente foarte folositoare organismului.

O cură de must este tot timpul tonifiantă, însă strugurii (şi implicit sucul acestora) nu sunt disponibili la un preţ acceptabil pe tot parcursului anului. O soluţie la îndemână pentru a prelungi sezonului mustului bun şi ieftin este conservarea sucului de struguri prin diverse metode.

Cum adaosul de chimicale poate să facă mai mult rău decât binele pe care-l face mustul, vă oferim în cele ce urmează trei metode naturale, fără adaosuri sintetice, pentru a conserva produsul pentru o perioadă lungă de timp.

Conservarea prin congelare

După limpezirea mustului (timp de 24-48 de ore, la răcoare; temperatura nu trebuie să depăşească 10 grade Celsius), acesta poate fi depozitat în sticle. Recipientele se vor lăsa goale aproximativ 10-15% (cam două-trei degete), pentru că mustul, ca orice lichid obişnuit, se dilată prin îngheţ, iar sticlele pot exploda.

După ce se toarnă mustul în sticle, le putem pune la congelator. În momentul în care vă doriţi să consumaţi must congelat, scoateţi cantitatea dorită din congelator (numărul de sticle), şi ţineţi-o câteva ore la temperatura camerei.

Nu se recomandă decongelarea rapidă (cu apă caldă dau în preajma unei surse de căldură) deoarece sticlele se pot sparge sau, şi mai rău, mustul poate intra în fermentaţie, motiv din care va puroduce o presiune foarte mare, iar conţinutul sticlei se va împrăştia în toate direcţiile când scoateţi dopul.

Mustul păstrat prin congelare îşi păstraza toate calităţile, pentru că la temperaturi scăzute fermentaţia acetică sau alcoolică nu se produce.

Conservarea prin fierbere

Se pune mustul la foc mic într-un vas emailat (mai mic sau mai mare în funcţie de cantitatea de must pe care doriţi să o păstraţi pentru iarnă) şi amestecăm cu o lingură de lemn. Nu folosiţi vase sau ustensile din fier, pentru că va fi afectată grav calitatea produsului (apare o casare a mustului).

Focul se opreşte când temperatura lichidului a ajuns la 90 de grade Celsius. Se toarnă în sticle. Se astupă ermetic şi se ţin în pături pentru o răcire lentă, care previne pornirea fermentaţiei. Sticlele se aşează în cămară sau în beci, unde tempera este constantă, dar nu mai mare de 18 grade.

Există şi varianta sterilizării mustului direct în sticlele închise ermetic. Unii specialişti recomandă chiar dubla sterilizare.

Conservarea cu hrean

Metoda este mai puţin agreată de publicul larg, din cauza „coliziunii” gustative dintre cele două ingrediente, însă există destui experţi culinari care o recomandă ca fiind ideală.

Se lasă la limpezit mustul obţinut după zdrobirea strugurilor. Se rade hreanul proaspăt spălat prin răzătoarea mică şi se amestecă cu mustul şi se pune într-o damigeană (dimensiunile acesteia sunt la latidudinea fiecăruia).

La 10 litri de must se pun circa 100 de grame de hrean ras. Se lasă aproximativ două săptămâni, după care se trage în sticle, filtrând prin tifon impurităţile (deci şi hreanul). Sticlele se astupă cu dopuri de plută şi se ţin la loc răcoros.

Vă mai recomandăm şi:

Cum se prepară celebrele „Oauă Ţărgăsiti“, micul dejun preferat de aromânii de la Dunărea de Jos 

Cum se prepară celebra mâncare tradiţională armânească „piperchi dinijicati cu pătrăgiani“

Secretele bulionului de casă 100% natural, făcut ca pe vremea bunicii