VIDEO Dezastrul de la singurul bazin olimpic de înot de la Galaţi. Zace închis de 14 ani, în ruină şi năpădit de buruieni, dar a înghiţit jumătate de milion de euro
0
Baza sportivă construită în 1970 a fost închisă în 2005, pentru modernizare. În ultimul deceniu, acolo s-a cheltuit – teoretic pentru reabilitare – circa o jumătate de milion de euro, însă în teren nu se vede absolut nimic.
Oraşul Galaţi – singura localitate din România din top 100 (după numărul de locuitori) care nu are un banal ştrand – mai deţine un record negativ: este unica reşedinţă de judeţ din Moldova unde nu există o bază sportivă pentru înot. Pentru a avea acces la o astfel de facilitate, gălăţenii trebuie să meargă la Brăila sau la Focşani, unde există bazine pentru competiţii şi cursuri de înot.
De fapt, o astfel de utilitate a existat până în urmă cu 14 ani şi la Galaţi, însă incompetenţa şi nepăsarea autorităţilor au dus la închiderea acesteia – „pentru reparaţii” - şi aşa a rămas, deşi acolo s-a investit în ultimul deceniu, nu se ştie pentru ce, circa o jumătate de milion de euro.
La inaugurare era o bijuterie
Bazinul olimpic din Galaţi a fost dat în folosinţă în anul 1970, având o amplasare de excepţie: în plin oraş, lângă Sala Sporturilor, stadionul „Dunărea” şi Liceul Sportiv, dar şi foarte aproape de trei şcoli gimnaziale foarte mari. Cei care au asistat la inaugurare (cu ocazia unui turneu internaţional cu parfum de campionat mondial de polo) spun că baza sportivă era o bijuterie.
„Arăta superb. Totul nou-nouţ, de calitate deosebită. Ştiu că sistemul de filtrare a apei fusese adus din Japonia, ţară cu care la acea vreme aveam relaţii foarte bune (N.R.: ne-au ajutat să construim la Galaţi singura fabrică de elice navale din România). Urma să fie acoperit şi să fie o fabrică de campioni”, îşi aminteşe fostul profesor de sport (acum pensionar) Cornel Popoiu.
Până în 1990, baza sportivă a funcţionat cu succes, găzduind mai multe turnee naţionale şi internaţionale de polo şi de nataţie, dar şi o şcoală sportivă excelentă, care a dat României câţiva campioni naţionali. După 1990, bazinul olimpic a fost aproape abandonat, iar în 1997 au apărut primele probleme din cauza defectării sistemului de evacuare a apei. Practic, stabilitatea solului a fost compromisă, fiind afectată şi clădirea sălii sporturilor din apropiere.
Cum curg banii, ca pe gârlă, pentru nimic
Lucrările de consolidare (teren şi clădiri) s-au făcut în perioada 1999-2001 şi au costat echivalentul a 2,5 milioane de euro, iar în 2002 bazinul a devenit din nou funcţional. Nu pentru mult timp, însă, căci în 2004 s-a descoperit că problemele lui n-au fost rezolvate. Aşa că în 2005 este închis şi încep noi reparaţii, suportate din bugetul Ministerului Tineretului şi Sportului (MTS), proprietarul complexului sportiv.
În perioada 2005-2009 se cheltuie aproape 80.000 de euro pentru repararea sistemului de alimentare şi de filtrarea apei, dar bazinul rămâne închis. Între 2009 şi 2012, MTS mai cheltuie 2,2 milioane de lei (circa o jumătate de milion de euro) pentru reabilitare. Tot degeaba, căci bazinul nu este deschis nici până în zilele noastre, la şapte ani distanţă.
De fapt, complexul sportiv este un adevărat dezastru acum. Uriaşa cuvă din beton s-a fisurat grav, toate instalaţiile montate şi/sau reparate în ultimul deceniu au dispărut, iar în fostele sifoane de evacuare a apei, aflate pe fundul bazinului, cresc boscheţi.
Dincolo de cheltuielile controversate, există şi o altă latură a poveştii: eternele negocieri pentru preluarea obiectivului de către autorităţile locale. Primele au existat în 2012, atunci când din bani publici s-a plătit un studiu de impact privind transferul şi investiţiile necesare. A costat 30.000 de lei, dar n-a folosit la nimic, căci transferul nu s-a mai realizat.
În 2018, ideea a fost reluată, de data aceasta partenerul Ministerului fiind Consiliul Judeţean Galaţi. În vara anului trecut, preşedintele CJ, Costel Fotea, a declarat că a transmis către MTS un răspuns pozitiv.
„Am primit o propunere din partea Ministerului Dezvoltării, prin care ne cere acceptul să trecem, de la MTS, direcţiile judeţene pentru tineret şi sport în subordinea consiliilor judeţene, inclusiv cluburile sportive, tabere etc. În adresă se precizează transferul DJTS la nivelul judeţului, a competenţelor exercitate şi a patrimoniului acestora, constând în baze sportive, centre de agrement şi unităţi de cazare şi alimentaţie, precum şi personalul angajat al acestor structuri”, a explicat Costel Fotea.
Toate discuţiile au rămas, însă, la faza bunelor intenţii, nefiind finalizat niciun demers de transmitere a patrimoniului sau a direcţiei de sport în subordonare judeţeană.
Între timp, bazinul face 14 ani de când zace închis, iar sportivii din Galaţi (sunt „la zi” câţiva campioni naţionali de juniori şi cadeţi) fac naveta, pentru a se antrena, la Brăila. Sau, ca soluţie de avarie, folosesc bazinul acoperit de la Baia Comunală din Galaţi. Acesta însă are doar 25 de metri lungime şi doar trei culoare, nefiind omologat pentru competiţii.
Se încarcă comentariile...
