Hunedoara

articolul anterior articolul urmator

Înfiorătoarele poveşti despre vitejia regilor Daciei: cum i-a înspăimântat Cotiso pe romani şi ce pedepse umilitoare a dat Oroles dacilor învinşi

32
17 Sep 2015 02:01:01
Autor: Daniel Guţă
O ilustrare a regelui Decebal, vestit pentru vitejia sa
O ilustrare a regelui Decebal, vestit pentru vitejia sa

Cei mai mulţi dintre conducătorii dacilor au fost menţionaţi de istorici în relatările despre luptele purtate pe teritoriile actuale ale României, în urmă cu două milenii. Unii s-au remarcat prin vitejia lor, în timp ce alte legende vorbesc despre mărinimia sau însuşirile ieşite din comun ale acestora.

O serie de mărturii istorice îi prezintă pe liderii poporului dac în ipostaze ieşite din comun. Decebal era temut pentru iscusinţa sa în luptă, Burebista a transformat regatul dac într-o forţă de temut, Deceneu era privit ca un zeu, iar Domichete îi uimea pe antici prin mărinimia şi înţelepciunea sa.

BUREBISTA - omul care i-a înălţat pe daci
Burebista a domnit la mijlocul secolului I î.Hr. şi este considerat de istorici drept întemeietorul statului dac şi omul care a reuşit să unească sub stăpânirea sa triburile care locuiau pe actualul teritoriu al României. „Ajungând în fruntea neamului său, care era istovit de războaie dese, getul Burebista i-a înălţat atât de mult prin exerciţii, abţinere de la vin şi prin ascultare faţă de porunci, încât în câţiva ani a făurit un stat puternic şi a supus geţilor cea mai mare parte din populaţiile vecine. Ba încă a ajuns să fie temut şi de romani”, afirma istoricul antic Strabon, în Geografia, potrivit autorilor volumului „Izvoare privind istoria României”, (Editura Academiei RPR, 1964). Burebista a fost înlăturat însă, potrivit istoricilor, de aristocraţia nemulţumită de creşterea puterii acestuia.

„Cât despre Burebista, acesta a murit din pricina unei răscoale, mai înainte ca romanii să apuce a trimite o armată asupra lui. Urmaşii acestuia la domnie s-au dezbinat, fărâmiţând puterea în mai multe părţi. Neamul geţilor, care se înălţase atât de mult sub Burebista, a decăzut apoi cu totul din pricina dezbinărilor lăuntrice şi din pricina romanilor”, scria Strabon.

DECENEU - profetul-rege
Marele preot Deceneu a urmat la domnie regelui Burebista, după moartea fulgerătoare a acestuia. Deceneu fusese sfătuitor al acestuia şi a participat la reformarea statului dac. Fusese descris de istoricul antic Strabon drept „un şarlatan care rătăcise multă vreme prin Egipt, învăţând acolo unele semne de prorocire, datorită cărora susţinea că tălmăceşte voinţa zeilor. Ba încă de un timp fusese socotit şi zeu, aşa cum am arătat când am vorbit despre Zamolxis”. Iordanes, autorul lucrării Getica, creată la aproape cinci secole mai târziu, îi atribuia lui Deceneu însuşiri miraculoase.

„Ei socoteau ca noroc şi câştig, drept unica lor dorinţă, îndeplinirea în orice chip a lucrurilor pe care le sfătuia îndrumătorul lor Deceneu, judecînd că este folositor să realizeze aceasta”, susţinea Iordanes.

„El i-a învăţat etica, dezvăţându-i de obiceiurile lor barbare, i-a instruit în ştiinţele fizicii, făcîndu-i să trăiască conform legilor naturii; i-a învăţat logica, făcându-i superiori celorlalte popoare, în privinţa minţii; dându-le un exemplu practic i-a îndemnat să petreacă viaţa în fapte bune; demostrîndu-le teoria celor douăsprezece semne ale zodiacului, le-a arătat mersul planetelor şi toate secretele astronomice şi cum creşte şi scade orbita lunii şi cu cât globul de foc al soarelui întrece măsura globului pământesc şi le-a expus sub ce nume şi sub ce semne cele trei sute şi patruzeci şi şase de stele trec în drumul lor cel repede de la răsărit până la apus spre a se apropia sau depărta de polul ceresc”, informa Iordanes, în Getica.

COMOSICUS - venerat ca un zeu
Comosicus a fost rege şi mare preot al regatului Daciei, urmaş al lui Deceneu, potrivit istoricilor, iar domnia sa este datată în a doua parte a secolului I î.Hr. Este menţionat de istoricul Iordanes, în Getica: „iar după ce Deceneu a murit, l-au avut, în aproape aceiaşi veneraţie, pe Comosicus, deoarece acesta nu era mai prejos în iscusinţă. El era socotit, datorită priceperii sale, şi rege peste dânşii şi mare preot, şi judeca poporul ca judecător suprem”. Potrivit unor istorici, în timpul domniei lui Comosicus, dacii au pierdut teritoriul stăpânit de ei între creasta munţilor Haemus şi Dunăre.

OROLES - şi-a umilit războinicii
Oroles a domnit peste triburile dacilor în prima jumătate a secolului II î. Hr. O legendă relatată de istoricul Trogus Pompeius spune că, după o luptă cu tribul bastarnilor, în care oastea sa fusese învinsă, Oroles le-ar fi ordonat supuşilor să să doarmă la picioarele soţiilor lor, drept pedeapsă.

„Şi dacii sunt o mlădiţă a geţilor. Ei, în timpul regelui Oroles, fiindcă nu s-au luptat bine împotriva bastarnilor, ca pedeapsă pentru laşitatea lor au fost siliţi, din ordinul regelui ca, atunci când se culcau, să-şi pună capetele în locul picioarelor şi să facă nevestelor acele servicii care obişnuiau să li se facă lor înşişi. Şi nu s-a schimbat această rânduială până nu şi-au spălat prin curaj ruşinea suferită în război”, scria Trogus Pompeius, potrivit autorilor volumului „Izvoare privind istoria României”, (Editura Academiei RPR, 1964).

DAPYX - trădat şi ucis
Dapyx a stăpânit Dobrogea, la începutul secolului I, î.Hr., susţin istoricii, iar povestea sa este relatată de Dio Cassius. Autorul latin a prezentat conflictul dintre Dapyx şi un alt conducător al geţilor, Rholes, identificat de unii dintre istorici cu Oroles. Rolea a fost aliat al Romei şi a beneficiat de ajutorul armatelor lui Crassus în războiul cu Dapyx. Trădat, regele get îşi pierde viaţa, iar rămăşiţele armate sale sunt nimicite după ce se ascund într-o peşteră.

„Crassus porni să-l ajute pe Rholes. El aruncă în luptă cavaleria vrăjmaşilor peste pedestrimea lor. Înspăimântându-i şi pe călăreţi în felul acesta nu mai dădu nicio luptă, ci făcu un mare măcel în rândurile unora şi ale altora, care fugeau. Apoi îl împresură pe Dapyx, refugiat într-o fortăreaţă. Unul dintre cei aflaţi în fortăreaţă îl salută de pe zid în limba greacă, intră în vorbă cu el şi hotărî să-i predea fortăreaţa. Prinşi în felul acesta, barbarii porniră unii împotriva altora. Dapyx şi mulţi alţii îşi găsiră moartea. Crassus prinsese viu pe fratele acestuia, însă nu numai că nu i-a făcut niciun rău, ba chiar i-a dat drumul. După ce a săvârşit acestea, Crassus s-a îndreptat apoi spre peştera numită Ceiris. Aceasta era atît de încăpătoare şi totodată atît de trainică încît se povesteşte că titanii, cînd au fost biruiţi de zei, s-au refugiat acolo. În locul acesta, băştinaşii - veniţi în mare număr - aduseseră cu ei printre altele lucrurile cele mai de preţ şi toate turmele lor. Crassus căută şi astupă toate intrările întortochiate şi greu de aflat, de aceea îi înfrînse pe aceştia prin foame. Biruitor, el nu cruţă nici pe ceilalţi geţi, deşi între Dapyx şi ei nu era nici o legătură”, relata Dio Cassius.

COTISO (Koson) - liderul dacilor care pustiau ţinuturile vecine
Koson (Cotiso) ar fi fost unul dintre urmaşii direcţi ai regelui Burebista şi este menţionat într-o relatare a lui Suetonius, care arăta că împăratul Augustus ar fi vrut să îşi dea fata în căsătorie regelui get.

„Un moment păruse că Augustus şi Cotiso vor intră chiar în legături de rudenie, asemănătoare cu acelea de pe vremuri între Dromichaites şi Lysimachos: Iulia trebuia să devină regină a Dacilor, iar fiica lui Cotiso împărăteasă romană, cei doi suverani dându-şi reciproc fiicele de soţii. Dar înţelegerea nu s-a făcut. În loc de aceasta, la Siscia = Segestica, se adunau trupe împotriva Dacilor lui Cotiso, iar acesta îşi organiza puternic regatul în munţii sudvestici ai Daciei”, afirma istoricul Vasile Pârvan, în Getica.

Cotiso ar fi fost aliat cu Brutus, cel care a complotat la uciderea lui Cezar. A fost amintit de poetul latin Horaţiu, în Satire: „n-a lipsit mult ca Roma să fie nimicită de dacii cei meşteri în azvârlirea săgeţilor”, însă o descriere mai detaliată a dacilor în vremea lui Cotiso a oferit-o autorul antic Florus.

„Dacii trăiesc nedezlipiţi de munţi. De acolo, sub conducerea regelui Cotiso, obişnuiau să se coboare şi să pustiască ţinuturile vecine, ori de câte ori Dunărea, îngheţată de ger, îşi unea malurile. Augustus a hotărât să îndepărteze această populaţie, de care era foarte greu să te apropii. Astfel, a trimis pe Lentulus şi i-a alungat pe malul de dincolo, dincoace au fost aşezate garnizoane. Astfel, dacii nu au putut fi înfrânţi, ci doar respinşi şi împrăştiaţi”, relata Anneus Florus, potrivit autorilor volumului "Izvoare privind istoria României".

Cotiso este identificat de unii dintre istorici cu regele Koson, al cărui nume îl poartă valoroasele monede antice din aur şi argint descoperite în Sarmizegetusa Regia.

DROMICHAITES - regele legendar 
Dromihete (Dromichaites) a domnit peste geţi în secolul III, î.Hr. şi a rămas în istorie datorită legendei care îi arăta mărinimia. Legenda spune că Dromihete le-a cruţat viaţa generalului macedonean Lisimah şi a armatelor sale şi, mai mult, ar fi dat un ospăţ în cinstea lor, urmat de încheierea unui tratat de pace. Lisimah ar fi vrut cu orice preţ să învingă armata geţilor lui Dromichaites şi a pornit într-o expediţie aproape sinucigaşă, pe teritoriile aride din nordul Dunării.

„El trecu Dunărea cu o armată importantă, fără a-şi lua însă provizii, în credinţa că va găsi aici alimentele necesare. Geţii se retraseră însă în interiorul ţării, arzând totul în urma lor. Armata lui Lisimah, ne informează Diodor, era chinuită de foame. Prietenii îl sfătuiră pe rege să scape cum va putea şi să-şi mute gândul că oastea lui l-ar putea salva. Lisimah le răspunse că nu era drept să-şi părăsească ostaşii şi prietenii, asigurându-şi lui o scăpare ruşnioasă. Şi astfel au fost făcuţi cu toţii prizonieri”, relata istoricul Vasile Pârvan.

Diodor din Sicilia descria astfel primirea făcută conducătorului armatei macedonene. „Dromichaites, regele tracilor, după ce primi cu multă prietenie pe regele Lisimah, numindu-l şi tată, îl conduse împreună cu copii săi într-o cetate numită Helis (...). Cu încuviinţarea mulţimii, Dromichaites căută printre prizonieri pe prietenii lui Lisimah şi totodată pe sclavii care obişnuiau ca să-l slujească şi-i aduse în faţa regelui prizonier. Săvîrşi apoi jertfa şi îl pofti pe Lisimah la ospăţ - împreună cu prietenii săi şi pe tracii cei mai de vază. Dromichaites pregăti mese deosebite. Pentru cei din jurul lui Lisimah, întinse un covor regal, luat în luptă, iar pentru sine şi prietenii săi aşternu doar paie. De asemenea, fură pregătite două ospeţe: pentru acei macedoneni, Dromichaites rîndui tot felul de mâncăruri alese, servite pe o masă de argint, iar tracilor le dădu să mănînce zarzavaturi şi carne, dar pregătite cu măsură, aşezîndu-le pe nişte tăbliţe de lemn, care ţineau loc de masă. În cele din urmă, puse să le toarne macedonenilor vin în cupe de argint şi de aur, pe câtă vreme el şi tracii lui beau vinul în pahare de corn şi de lemn, aşa cum obinuiesc geţii. Pe cînd băutura era în toi, Dromichaites umplu cornul cel mai mare, îi spuse lui Lisimah «tată» şi îl întrebă care din cele două ospeţe i se pare mai vrednic de un rege: al macedonenilor sau al tracilor. Lisimah îi răspunse că al macedonenilor. Atunci - zise Dromichaites - de ce ai lăsat acasă atâtea deprinderi, un trai cât se poate de ademenitor şi o domnie plină de străluciri şi te-a cuprins dorinţa să vii la nişte barbari, care au o viaţă de sălbatici, locuiesc într-o ţara bântuită de geruri şi n-au parte de roade îngrijite? De ce te-ai silit, împotriva firii, să-ţi aduci oştenii pe nişte meleaguri în care orice oaste străină nu poate afla scăpare sub cerul liber? Luând din nou cuvântul, Lisimah spuse regelui că nu ştia ce război poartă, dar că pe viitor va fi prietenul şi aliatul tracilor. Iar cât despre recunoştinţa datorată, nu va rămâne vreodată mai prejos decît binefăcătorii săi”, relata Diodor din Sicilia.

CHARNABON - primul rege dac menţionat în istorie
Charnabon a fost menţionat ca rege al geţilor în tragedia lui Sofocle din Colonos (497 – cca. 405 a.Chr.) „Triptolemos”. Charnabon era şeful unor triburi de geţi din secolul V î.Hr., care ar fi încercat să îl ucidă pe eroul Triptolemus. Numele său a fost menţionat în următoarea frază din opera lui Sofocles: „Şi Charnabon care în timpurile de faţă domneşte peste geţi”. Este considerată cea mai veche menţiune a unui conducător al geţilor, deşi unii istorici sunt de părere că acesta era un personaj fictiv.

DECEBAL - povestea războaielor daco-romane
Decebal, ultimul rege al Daciei, este unul dintre personajele fascinante din istoria românilor. A domnit vreme de două decenii, în anii în care Imperiul Roman reprezenta cea mai mare ameninţare pentru poporul său, dar a fost temut de latini.

„Decebal, regele dacilor, era priceput în ale războaielor şi iscusit la faptă, ştiind când să năvălească şi când să se retragă la timp, meşter în a întinde curse, viteaz în luptă, ştiind a se folosi cu dibăcie de o victorie şi a scăpa cu bine dintr-o înfrângere: pentru cari lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut”, relata Dio Cassius, în Istorii, volumele în care a descris războaiele daco-romane.

Armatele regelui dac au fost înfrânte în cele din urmă de romani, iar o parte a ţării a devenit provincie a Imperiului. Totuşi, regele înfrânt a rămas în istorie ca un adversar de temut chiar şi pentru puternicul Imperiu Roman. Scena dramatică a morţii lui Decebal a fost ilustrată pe Columna lui Traian. Fresca îl înfăţişează pe acesta înconjurat de ostaşii romani, în timp ce îşi taie gâtul cu un pumnal.

„Când a văzut Decebal că scaunul lui de domnie şi toată ţara sunt în mîinile duşmanului, că el însuşi este în primejdie să fie luat prizonier, îşi curmă zilele. Capul său fu dus la Roma”, relata istoricul latin Dio Cassius.


Vă recomandăm şi:

Secretele celor 30 de triburi din Dacia: ce ascundeau războaiele dintre buri şi romani, cine au fost dacii liberi şi ce nume ciudate aveau strămoşii noştri

Autorii antici menţionează existenţa a zeci de triburi getice care au trăit în urmă cu aproximativ două milenii pe actualul teritoriu al României.

10 lucruri puţin ştiute despre Decebal, ultimul rege al Daciei. De ce era renumit drept cel mai temut duşman al Romei Antice

Decebal a fost ultimul rege al Daciei şi un personaj de legendă în istoria poporului român. A fost omul care a condus armatele Daciei în cele mai crunte înfruntări din Antichitate. Decebal a sfârşit ucigându-se, iar după moartea sa, o parte a teritoriilor aflate în stăpânirea lui au intrat în componenţa Imperiului Roman.

Ce limbă vorbeau, de fapt, dacii şi de ce nu foloseau scrierea. Sute de cuvinte mai puţin ştiute pe care ni le-au lăsat moştenire strămoşii noştri

Aproape 200 de cuvinte din limba română îşi au originea în limba vorbită de daci, potrivit celor mai mulţi dintre oamenii de ştiinţă care s-au dedicat studierii limbilor arhaice. Dacii nu foloseau scrierea, este o altă concluzie la care au ajuns lingviştii consacraţi, însă cele mai multe dintre teoriile privind limba sau scrisul în vremea antică au stârnit controverse.

Cele 10 secrete ale Sarmizegetusei Regia: cum a fost cucerită şi distrusă de romani, ce înseamnă Decebalvs per Scorilo şi misterele sanctuarelor solare

Sarmizegetusa Regia a fost capitala Daciei, înainte de războaiele romane care au dus la distrugerea ei. În prezent situl arheologic al vechiului oraş antic este inclus în patrimoniul UNESCO, importanţa fiindu-i astfel recunoscută pe plan mondial.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

32 Comentarii

Vae Victis
17.09.2015, 09:31:12

" impostaze ieşite din comun"! Suficient! Te califici pentru "Adevarul", Guta, taica!

+6 (10 voturi)
Alexandru Ona
17.09.2015, 09:35:55

Domnule Daniel Guţă, articolul Dvs este foarte util şi binevenit, ca un soi de lecţie de recapitulare şi consolidare pentru cei care au îndrăgit istoria geto-dacilor încă de pe băncile şcolii, astfel încât mi-a făcut o deosebită plăcere să-l citesc. Cu toate acestea, cu permisiunea Dvs. şi fără nicio intenţie de a Vă supăra, Vă atrag atenţia asupra unei mici erori, în sensul că Dvs. nu faceţi o distincţie clară între geţi şi daci, confundându-i între ei, la fel cum au făcut-o, de altfel, şi autorii din antichitate. Mai exact, în penultimul subtitlu, Dvs. afirmaţi că primul rege dac menţionat în istorie ar fi Charnabon, chiar dacă ,ceva mai jos, tot Dvs. citaţi fraza din Sofocle:,,Şi Charnabon care, în timpurile de faţă domneşte peste geţi". .Aşadar, Sofocle îl ştia pe Charnabon drept rege al geţilor, nicidecum al dacilor, aceştea din urmă nefiind pe atunci cunoscuţi grecilor, spre deosebire de geţi. Pe atunci, grecii îi ştiau doar pe dahii scitici, înrudiţi cu masageţii, aliaţii care l-au învins pe Cirus cel Mare, nicidecum pe dacii din Carpaţi, care şi-au făcut intrarea în istorie abia sub domnia lui Oroles, învingându-i pe bastarnii germanici. Aşadar, primul rege dac cunoscut în istorie a fost OROLES, nicidecum Charnabon, acesta fiind un rege al geţilor.

+6 (16 voturi)
Quiet Guy
17.09.2015, 14:25:41

Vine acusica Eugen Delcea si-ti "explica" cum este treaba cu masagetii, alani, uriasii din Creta si dacii care au construit piramidele egiptene.

0 (12 voturi)
Sorin Barbul
17.09.2015, 15:26:58

Domnule Ona, nu sunt istoric și nu am cunoștințele dumitale - impresionante (o spun cu toată sinceritatea); nu sunt nici „dacopat”, deși unele speculații în acest sens îmi par să merite o aprofundare. Dar foarte mulți specialiști consideră că dacii și geții - de origine tracică - ar fi unul și același popor. Reiau doar două citate care merg în acel sens. (Da, știu, Daniel Roxin e contestat și contestabil în multe privințe, dar el se bazează pe citate incontestabile). Cercetarile istorico-lingvistice au dovedit ca daco-getii sunt unul si acelasi popor. Geograful antic, Strabo, care a trait la cumpana dintre era veche si era noastra, ne spune raspicat ca dacii si getii vorbeau aceeasi limba, iar arheologia ii intareste indirect spusele prin dovedirea unitatii depline a culturii materiale create de dansii. Numele diferit pe care-l intalnim in izvoarele antice se datoreste faptului ca inainte ca neamul daco-getic sa se fi grupat si politiceste intr-o unitate, el era impartit in numeroase triburi ca, de exemplu, mai sus pomenitii crobyzi si trizi. Getii si dacii vor fi fost doua din aceste triburi, mai mari si mai puternice, care si-au impus numele si celortalte. Numele de geti s-a raspandit asupra triburilor din regiunile extracarpatice ale Munteniei, Moldovei sudice si Dobrogei, iar cel de daci asupra triburilor din partea apuseana a tarii noastre (Transilvania, Banat, Crisana, Maramures, poate si Oltenia). Grecii, care au ajuns pe meleagurile noastre dinspre sud si sud- est, i-au intalnit mai intai pe geti si in izvoarele elene acesta e numele mai des folosit. Romanii, mai tarziu, au venit in contact mai ales cu dacii dinspre apus si scriitorii latini folosesc cu predilectie aceasta denumire. Sunt si exceptii, bineanteles, care au cateodata o semnificatie istorica; in general insa, nu trebuie sa acordam prea multa importanta acestei deosebiri de nume. E clar, in orice caz, ca dupa unificarea geto-dacilor sub Burebista, intr-un stat puternic, vechea distinctie geografica intre daci si geti isi pierde orice insemnatate in ochii unui invatat ca Strabo; ii vom urma exemplul si vom folosi fara discernamant denumirile de daci, geti, daco-geti si geto-daci ca insemnand unul si acelasi lucru. (c-strike6.tripod.com/pag2.htm – vezi și enciclopediaromaniei.ro/wiki/Primele_mărturii_despre_geto-daci) Cu toate că sintagma “geto-dacii” îi definește în mod firesc pe strămoșii noștri, încă mai există istorici care pretind că dacii sunt daci, geții sunt geți și că aceștia nu erau înrudiți între ei, că nu erau două “expresii” ale aceluiași neam. Desigur, pentru acești istorici, legătura cu tracii este și mai imposibilă, în mintea lor traci fiind doar neamul care a trăit în spațiul ocupat, la un moment dat, de provincia romană Tracia (o parte din Bulgaria și Grecia). Dacă este să facem o analogie, genul acesta de istorici va veni peste 300 de ani și va spune că moldovenii din Republica Moldova și românii din România erau două popoare diferite, neînrudite, vorbitoare a două limbi diferite – cea română și cea moldovenească. Faptul că istoricii care pretind așa ceva sunt doar niște INCOMPETENȚI (asta dacă nu sunt agenți plătiți pentru a manipula istoria) este dovedit clar și fără echivoc de izvoarele istorice antice, izvoare care poartă semnătura unora dintre cei mai importanți scriitori și istorici ai acelor vremuri, contemporani cu neamurile geto-dacice la care se referă. Iată câteva dintre aceste izvoare: 1. Strabon (secolul I, d.Chr.), despre limba dacilor (Geografia): „Dacii și geții vorbesc aceeași limbă” 2. Strabon (secolul I, d.Chr.), despre limba geților (Geografia): „Și în vremea noastră (după anul 15 d.chr., n.n.), Aelius Catus a strămutat în Tracia, din cealaltă parte a Istrului, 50.000 de oameni de la geți, un neam de aceeași limbă cu tracii.” 3. Pomponius Mela (secolul I, d. Chr), despre neamul tracilor (Descrierea pământului): “Tracia este locuită de un singur neam de oameni, tracii, având însă fiecare alt nume și alte obiceiuri. Unii sunt sălbatici și cu totul gata să înfrunte moartea, mai ales geții.” 4. Trogus Pompeius (secolul I, î. Chr.), despre înrudirea dacilor cu geții (Istoria lui Filip): „Şi dacii sunt o mlădiţă a geţilor. În vremea regelui Oroles (c.200 î.Hs., n.n.) se luptară fără succes împotriva bastarnilor şi de aceea, ca pedeapsă pentru slăbiciunea arătată, au fost siliţi, din porunca regelui, ca atunci când voiau să doarmă, să pună capul în locul picioarelor şi să facă soţiilor lor serviciile pe care acestea obişnuiau să le facă lor. Această pedeapsă a fost înlăturată numai după ce prin vitejia lor au şters ruşinea pe care şi-au atras-o în războiul de mai înainte” 5. Strabon (secolul I, d.Chr.), despre faptul că geții și frigienii sunt neamuri tracice (Geografia): “Elenii îi consideră pe geți, traci. Ei locuiesc pe amândouă malurile Istrului; mă refer atât la geți, cât și la mysieni. Ultimii erau de asemenea traci, iar în prezent ei poartă numele de moesi; de la ei se trag și mysienii de astăzi, care trăiesc printre lydieni, frigieni și troieni. De altfel, înșiși frigienii sunt brigi, o seminție tracă.” 6. Dio Casius (secolul III, d. Chr.), despre teritoriul geto-dacilor (Istoria romană): (Dacii, n.n.) “locuiesc pe ambele maluri ale Istrului. Dar cei care sunt dincoace de fluviu, țin cu plata birului de Moesia și se numesc moesi. Cei de dincolo (de Istru, n.n.) poartă numele de daci, fie că sunt geți, fie că sunt traci din neamul tracilor, care locuiau odinioară în Rodope” 7. Herodot (secolul VI,î. Chr.), despre conflictul dintre Darius și geți (Istorii): „Înainte de a ajunge la Istru, (Darius) birui mai întâi pe geţi, care se cred nemuritori” (514 î.Hs., n.n.). Alţi traci s-au supus şi s-au predat fără lupte. „Geţii însă, fiindcă s-au purtat nechibzuit (adică s-au opus, n.n.), au fost îndată robiţi, măcar că ei sunt cei mai viteji şi cei mai drepţi dintre traci” Daniel Roxin

+11 (13 voturi)
JIM BEAM
17.09.2015, 15:32:40

Da Guy, piramidele din Egiptul antic au fost construite in colaborare cu un tip din Carpati numit RA sau RAMESIS cel mare,conducatorul legendar al Egiptului antic, casatorit cu ISIS, si impreuna cu poporul ce a locuit pe o insula din oceanul Atlantic-de la Bermuda,Cuba, Yucatan, pina aproape de stramtoarea Gibraltar..Pe google maps poti vedea urmele in ocean a acestei insule..Iar Deceneu nu ,,a ratacit'' prin Egipt ci a invatat/studiat!..de aceea a fost si un rege stralucit al Daciei mari..Vad ca de conducatori viteji si intelepti vorbim numai din trecutul indepartat, din pacate..

+1 (7 voturi)

Vezi toate comentariile (32)

Modifică Setările