Castelele ruinate ce păstrează poveşti fascinante. Soarta tristă a moşiilor de lux ale baronilor din secolele trecute
0
O mulţime de conace şi castele nobiliare înfiinţate în secolele trecute în ţinutul Hunedoarei s-au ruinat în ultimii ani, în ciuda statului de monumente istorice. Declinul lor a început după 1989, când au devenit obiectul unor litigii între statul român şi preupuşii moştenitori ai familiilor care le-au stăpânit în trecut.
Mai multe castele şi conace din Ţara Haţegului, de pe Valea Mureşului şi de pe Valea Streiului s-au ruinat în ultimii ani, în aşteptarea rezolvării litigiilor între statul român şi presupuşii moştenitori ai familiilor care le-au avut în proprietate în trecut.
Altele au fost distruse treptat, în timp ce proprietarii lor, instituţii sau familii care le-au dobândit prin retrocedare, nu au mai investit în reabilitarea lor. Clădări istorice de patrimoniu, vechi din secolele XVIII – XIX, care impresionau prin arhitectura şi povestea lor au rămas părăsite. Se amestecă în acelaşi ţinut al Haţegului şi Retezatului, cu forturi medievale, multe într-o stare la fel de tristă.
Castelul Kendeffy
Părăsit de mai mulţi ani, Castelul Kendeffy a rămas una dintre cele mai impresionante clădiri istorice din Ţara Haţegului. A fost construit la mijlocul secolului al XVIII-lea, pe un deal al satului Sântamaria Orlea, nu departe de oraşul Haţeg. Nobilii din neamul Kendeffy care l-au avut în proprietate, proveneau dintr-una dintre cele mai vechi familii nobiliare din Transilvania. Strămoşii lor au fost cneji români, care purtau numele Cândea sau Cânde, şi care au luptat alături de Iancu de Hunedoara, susţin unii istorici, însă în secolele următoare numele lor a fost maghiarizat. Castelul inclus în moştenirea familiei Kendeffy a fost naţionalizat în 1946, iar din 1982 a fost transformat în hotel.
Clădirea a fost retricedată în anii 2000 baronului Pal von Darany, un pensionar german, presupus moştenitor al familiei nobiliare. Baronul „Polco” a petrecut doi ani în închisoare, pentru că a întreţinut relaţii sexuale cu minore, iar unele dintre aventurile sexuale ale septuagenarului s-ar fi petrecut chiar la castel. În prezent, imobilul a rămas închis vizitatorilor, iar investiţiile în restaurarea lui au lipsit în ultimii ani.
Castelul savantului Nopcea
Castelul Nopcea a fost ridicat în urmă cu două secole în localitatea Săcel de la poalele Retezatului. Aspectul său impresioneaă vizitatorii, care însă nu au acces în interior, locul devenind o ruină în ultimii ani. Consiliul Judeţean Hunedoara a plănuit să transforme castelul într-un centru turistic şi într-un muzeu, dar proiectul realizat nu a primit finanţare. Castelul a aparţinut nobililor Nopcea (Nopcsa) una dintre familiile legendare din trecutul Transilvaniei, atestată încă din secolul al XIV-lea. Ladislaus (Vasile), cel care ar fi deţinut castelul, s-a născut în 1794 în Ţara Haţegului, devenit comite suprem al Hunedoarei între anii 1843 şi 1848.
Baronul a fost personajul unui roman controversat, „Sărmanii Bogaţi”, scris de Jokai Mór în secolul al XIX-lea, în care personajul inspirat de el purta numele „Faţă Neagră”. Noaptea, cu chipul acoperit şi însoţit de ceata de tâlhari, Faţp Neagră ieşea în calea convoaielor cu aur care se îndreptau spre Viena şi fura tot aurul, pe care mai apoi îl turna în topitoria sa dintr-o peşteră, unde îl transforma în monede. Nepotul lui Ladislaus Nopcea a avut o poveste la fel de dramatică. Franz Nopcea a fost ultimul descendent al vechii familii nobiliare din Transilvania. A fost om de ştiinţă specializat în paleontologie, a descoperit fosilele mai multor specii de dinozauri pitici din Ţara Haţegului, a fost diplomat, dar şi spion, a deţinut titluri nobiliare şi academice, însă a rămas în istorie şi prin relaţia sa sfârşită tragic într-un hotel din Viena, cu iubitul său, Bajazid Doda. În 26 aprilie 1933, l-a împuşcat pe acesta şi apoi s-a sinucis. În tinereţea sa, Franz Nopcea a locuit la Săcel şi a explorat ţinuturile din jurul castelului, în căutarea fosilelor de dinozauri.
Castelul Nalaţi Fay
Castelul Nalaţi Fay datează de la începutul secolului al XIX-lea. Şi el se află în vecinătatea oraşului Haţeg şi a aparţinut unei familii de grofi maghiari. De mai mult de un deceniu castelul şi moşia sa de aproape 100 de hectare sunt obiectul unor procese cu miză uriaşă. Urmaşii Mariei Katalin Szent Ivanyi, o presupusă moştenitoare a nobililor Victor şi Blanka Fay, cei care au deţinut castelul din Nalaţi şi terenurile sale înainte de naţionalizarea din 1948, au revendicat moşia de la marginea Haţegului. Castelul aflat pe lista monumentelor istorice de categoria A s-a ruinat în timp ce presupuşii moştenitori, dar şi reprezentanţii Primăriei Haţeg, au aşteptat o decizie privind soarta acestuia. Din august 1948, castelul nobililor Fay şi grădinile sale au fost naţionalizate şi date în folosinţă, pentru următorii 50 de ani, Liceului de Industrii Agricole din Timişoara, iar după 1989, au început demersurile de retrocedare a imobilelor.
Castelul Pogany
Castelul Pogany din Păclişa a fost construit la mijlocul secolului XIX, fiind unul dintre edificiile baroce din Transilvania aflate încă în bună stare de conservare şi funcţionare, deşi are nevoie de investiţii în reabilitarea sa. Conacul aflat la 15 kilometri de Haţeg a aparţinut familiei Pogány – parte a elitei transilvănene din secolul XIX. Un nume desprins din această familie este cel al pictoriţei Margit Pogány, modelul şi iubita lui Constantin Brâncuşi. Castelul a fost stâpânit de comitele Pogany, care însă după 1918 a fost nevoit să plece în Ungaria, autorităţile statului confiscându-i domeniul. După cel de-Al Doilea Război Mondial, castelul Pogany a fost ocupat de armata rusă, care a construit în incinta acestuia o cazarmă pentru soldaţi, de aici şi inserţiile neogotice arhitecturale. Ulterior, el a fost naţionalizat de comunişti şi transformat în sediu al unui spital de neuropsihiatrie. Unele lucrări de reabilitare au fost efectuate la începutul anilor 1990 şi din 2001.
Conacul Fay din Simeria
Conacul Fay se află la intrarea în parcul dendrologic din Simeria, iar în ultimul deceniu, fostul domeniu nobiliar înfiinţat în secolul al XIX a fost disputat în instanţă de moştenitorii familiei Fay şi Ocksay şi Regia Naţională a Pădurilor. Printr-o dispoziţie din anul 1949, domeniul nobiliar din Simeria a fost confiscat de regimul comunist, pentru a fi transformat în teren cu folosinţă agricolă, fără însă ca proprietarii acestuia să fie despăgubiţi de statul român. În ultimii ani, din cauza litigiului, statul român prin Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice (ICAS) Simeria care îşi are sediul în imobil nu a putut investi în reabilitarea lui. Parcul dendrologic din jurul conacului deţine cea mai valoroasă colecţie de plante lemnoase exotice din România, rezervaţia fiind unică în ţară. Arboretumul din Simeria a fost creat la începutul secolului al XVIII-lea prin amenajarea zăvoaielor naturale din lunca Mureşului, în stil peisager. Primele specii exotice au fost introduse pe la mijlocul secolului al XVIII-lea. În decursul istoriei, parcul a aparţinut succesiv familiilor nobiliare de origine maghiară (Gyulay, Kun, Fay şi Ocskay), şi s-a transmis pe linie feminină.
Ca proprietar al parcului în anul 1848 este menţionat contele Kun, cu ocazia revoluţiei semnalându-se numeroase distrugeri şi avarierea clădirilor. După 1918, Fay Bela se stabileşte la Simeria, în familia lui intrând că ginere Ocskay Istvan, un artist de origine nobiliară, care ameliorează parcul sub aspect peisagistic.
Conacul Klobosiski
Conacul Klobosiski din Gurasada datează din secolul XVIII şi figurează pe noua listă a monumentelor istorie. Asamblul, care mai cuprinde şi un parcdendrologic a fost ridicat în secolul al XVIII-lea de către familia nobiliară Klobosisky. Tot atunci a început şi amenajarea arboretumului care se întinde pe 2,5 hectare şi care a fost lăsat în paragină. Parcul cuprinde specii rare, greu de aclimatizat pe meleagurile noastre: bambus, tuia, arborele-lalea. Ultimul proprietar privat al conacului a fost Benedect Lajos, care şi-ar fi dezmoştenit ambii copii, un băiat şi o fată. În timpul războiului, cea mai mare parte a membrilor familiei nobiliare ar fi părăsit România şi s-ar fi stabilit în Ungaria. Conacul a fost transformat de comunişti în IAS, apoi în centru de cercetare agricolă. La intrarea în conac se mai păstrează încă placa pe care scrie „Ministerul Agriculturii – Centrul Experimental de Stat pentru Încercarea Conacul nu a fost revendicat.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Târgul de fete de pe Muntele Găina i-a fascinat dintotdeauna pe călătorii străini. Povestea a acestui obicei, aşa cum se desfăşura la sfârşitul secolului XIX, a fost relatată în detaliu de scriitorul Jokai Mor, în romanul „Sărmanii Bogaţi". Autorul se arăta impresionat de tradiţia din Apuseni, dar oferea şi o explicaţie pentru ea.
Una dintre cele mai vechi familii din Transilvania a strâns, de-a lungul istoriei de aproape şapte secole, o serie nesfârşită de drame. Cele mai multe controverse apar în poveştile de viaţă ale nobililor Ladislaus (Vasile) Nopcea şi a nepotului său, Franz, celebrul om de ştiinţă de la începutul secolului al XX-lea.
Ruinele castelului stăpânit în trecut de una dintre cele mai bogate familii din Transilvania au şanse mari de a fi transformate într-un muzeu, cu ajutorul granturilor norvegiene. Până când acest lucru se va întâmpla, vechiul castel al baronilor Nopcea (Noapte) continuă să stârnească fanteziile localnicilor şi patimile hoţilor şi ale căutătorilor de comori.
Se încarcă comentariile...
