Castelul Corvinilor, înaintea incendiului din 13 aprilie 1854. Cetatea medievală în gravuri rare FOTO
0
Cel mai devastator incendiu care a cuprins Castelul Corvinilor a avut loc într-o zi de 13 aprilie, la mijlocul secolului al XIX-lea. Înainte de incendiul, cetatea medievală era un loc impresionant pentru străinii care o vizitau.
În 13 aprilie s-au împlinit 167 de ani de la marele incendiu de la Castelul Corvinilor, cel mai devastator eveniment din istoria de şase secole a cetăţii medievale a Hunedoarei.
În seara de 13 aprilie 1854, flăcările au cuprins partea nordică a Castelului Corvinilor, iar vântul puternic a făcut ca până dimineaţă tot acoperişul, pardoselile şi tavanele din lemn să fie prefăcute în scrum. Potrivit unor istorici, incendiul a izbucnit lângă turnul de poartă, din neglijenţa pretorului plasei Hunedoara, Dombrády, şi s-a extins foarte repede, transformând din nou castelul în ruină, până în anul 1868 când, pe data de 25 noiembrie 1868 sub conducerea arhitectului Francisc Schultz, au început lucrările de restaurare a castelului. O altă variantă a pornirii acestui incendiu este lovirea acoperişului castelului de un fulger în partea de nord in timpul unei furtuni, la ora 23, în noaptea de 13 aprilie 1854.
Castelul Corvinilor, după incendiul din 1854 şi înainte de a fi restaurat. Gravură de Ludwig Rohbock
Timp de 15 ani, Castelul Corvinilor a rămas abandonat în cea mai mare parte. „Încăperile castelului sunt în mare parte distruse, fie de incendiul care l-a mistuit în urmă cu câţiva ani, fie din cauza neglijării lor care i-a urmat acestuia. Sala mare şi camerele alăturate, coridoarele frumoase sunt sortite prăbuşirii şi se află într-o stare periculoasă. Castelul aparţine Guvernului. Mr. Paget, gentelmanul care m-a adus să îl vizitez, a locuit în castel înainte de incendiul din anii trecuţi şi a fost angajat al Guvernului. Mi-a vorbit cu interes despre fiecare ruină a acestuia”, scria, în 1862, David Thomas Ansted, un geolog englez, care şi-a publicat impresiile despre zona Hunedoarei în volumul „A short trip in Hungary and Transylvania in spring of 1862”. În jurul anului 1870, monumentul a intrat în cel mai amplu proces de restaurare din istoria sa de până atunci, care a continuat până la începutul secolului XX.
Castelul Corvinilor. Gravură din secolul al XVIII-lea
Renovat la începutul secolului al XIX-lea
De-a lungul timpului, Castelul Corvinilor a trecut prin numeroase transformări. În prima parte a secolului al XIX-lea, înaintea incendiului mistuitor, cetatea medievală era apreciată de numeroşi călători străini care ajungeau în ţinuturile Hunedoarei. O ilustrată din 1828, reprodusă după mai multe decenii de arhitectul clujean Lajos Pákey (1853 – 1921) înfăţişa Castelul Corvinilor cu totul deosebit faţă de arhitectura sa din prezent. O descriere realizată de topograful austriac Joseph Adalbert Krickel, data din acelaşi an.
Castelul Corvinilor în 1828 gravură reprodusă de arhitectul clujean Lajos Pákey
„Castelul Hunedoara (Hunyadopolis) a fost construit pe o stâncă abruptă de viteazul voievod al Transilvaniei şi guvernator al Ungariei Iancu Huniade Corvin în anul 1448. O mică parte înspre răsărit a fost construită mai târziu de principele Gabriel Bethlen. Castelul, acum renovat, oferă, ca un castel cavaleresc înzestrat cu tunuri, rondele şi poduri mobile, o panoramă interesantă. Maiestatea sa, împărăteasa Carolina, a fost impresionată de stilul măreţ al castelului şi a determinat renovarea unui edificiu care a fost locuit de unul dintre cei mai mari şi virtuoşi eroi”, afirma istoricul Joseph Adalbert Krickel, în 1828, citat în volumul „Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea”.
Castelul Corvinilor, gravură din secolul al XVIII-lea, autor necunoscut
August Frederic de Marmont, ducele de Ragusta, a vizitat Hunedoara şi a cinat în Castelul Corvinilor în 1834. Împreună cu un medic vienez şi cu un conte de Brazza. „Acest castel feudal, unul dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut, este perfect conservat. Vast, foarte bun pentru apărare, este foarte pitoresc şi supraveghează o vale superbă, pe care am descoperit-o în întreaga ei splendoare. Arhitectura sa îndrăzneaţă şi poziţia sa vorbesc imaginaţiei. Şi când ne gândim că a fost reşedinţa atâtor oameni celebri, capătă o frumuseţe şi mai mare în ochii noştri. O familie respectabilă şi curtenitoare m-a primit şi mi-a făcut onorurile castelului Huniazilor: este cea a administratorului pământurilor domeniului şi care aparţin împăratului. Am cinat în sata cu portrete a regilor Ungariei, atît de des ocupată altădată de cei care se consacrau apărării religiei şi patriei împotriva turcilor. Am vizitat sale unde se întruneau dietele, unde au fost luate rezoluţii atât de generoase şi care astăzi e transformată în magazie de fier forjat”, relata ducele de Ragusta.
Castelul, sursă de inspiraţie pentru artiştii străini
Castelul Corvinilor a fost pictat în 1838 de George Edwards Hering, un celebru artist londonez al secolului al XIX, iar opera sa a fost publicată într-un album denumit Schiţe ale Dunării, Ungariei şi Transilvaniei. George Hering a călătorit în ţinuturile Ungariei, Serbiei şi Transilvaniei şi a schiţat cele mai frumoase locuri întâlnite. Cartea sa cuprindea 25 de schiţe şi a atras interesul publicului britanic asupra regiunii, mai puţin cunoscută în acei ani în vestul Europei. Şi interiorul Bisericii Densuş a fost ilustrat într-un mod spectaculos de autorul londonez.
Castelul în 1838. Gravură de George Edwards Hering
O gravură celebră care înfăţişa Castelul din Hunedoara a fost realizată în 1842 de Augustin Francois Lemaitre (Paris, 1797 – 1870), un bine cunoscut gravor, litograf şi pictor francez al secolului al nouăsprezecelea. A studiat arta la Paris, iar operele sale au fost prezentate începând din 1832 şi până în 1855 la prestigiosul Salonul de la Paris.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Bucătăria Castelului Corvinilor în Evul Mediu. Ce alimente nu lipseau niciodată de la ospeţe
Legenda bizară a Castelului Corvinilor. Cum i-a înfiorat Elisabeta Szilagyi pe meşterii de la castel
Se încarcă comentariile...
