Castelul Corvinilor, plin de secrete. Iazul dispărut şi uimitorul izvor termal de la poalele sale
0
Un heleşteu plin de păstrăvi, alimentat de un izvor termal, se întindea sub Castelul Corvinilor până în secolul al XIX-lea şi îi fascina pe oaspeţii aşezării.
La mijlocul secolului al XIX-lea, la poalele Castelului Corvinilor se afla un heleşteu cu păstrăvi, alimentat de un izvor termal, faimos pentru prospeţimea sa. Povestea iazului a fost prezentată de savantul Aranyi Lajos, unul dintre oamenii de ştiinţă care au contribuit decisiv la restaurarea Castelului Corvinilor de la sfârşitul secolului al XIX-lea.
„Din Munţii Poiana Ruscăi, aşezaţi la graniţa dintre Banat şi Ardeal şi înalţi de 4.000 de picioare, izvorăsc Cerna şi de mai sus Zlaştiul (care este un pârâu lat de 3-4 stânjeni) care curge pe lângă castel şi pe lângă aşa numitul heleşteu, cândva crescătorie de păstrăvi, şi se varsă în Cerna. Renumit la acest heleşteu era izvorul fără pereche, care curgea din stâncă şi a cărui apă cristalină, fără miros, culoare sau gust avea nouă grade, indiferent dacă afară erau zile toride ori geroase, aşa că vara este rece şi proaspătă iar iarna în loc să îngheţe, din el ies aburi. La patru ore de Hunedoara se află Retezatul, cu toate acestea cresc struguri dulci şi smochine. Cu timpul, aerul de la Hunedoara va deveni renumit în lume. Nu se găseşte în întreg imperiul (neexcluzând nici Gräfenbergul) aer atât de curat ca aici la Hunedoara”, relata Arányi Lajos în cartea „Vajda-Hunyad vára,1452.1681.1866.,szóban és képben, Poszony, 1867”, potrivit traducerii prezentată pe pagina de Facebook „Hunedoara – istorie, cultură, turism”.
Heleşteul, dispărut în prezent a fost înfăţişat în mai multe ilustraţii din secolul al XIX-lea. Sub podul Castelului Corvinilor, pe malul pârâului Zlaşti, a fost înfiinţată în acele vremuri şi o moară de apă ale cărei ruine pot fi văzute în prezent. În ce priveşte izvorul termal, locul acestuia nu a fost identificat cu exactitate în prezent, dar s-ar putea afla în apropiere de vărsarea pârâului Zlaşti în Cerna, în vecinătatea bisericii reformate de lângă castel.
FOTO: Castelul în 1838, de George Edwards Hering.
Cine a fost Lajos Aranyi
Lajos Aranyi (1812 – 1887), născut la Komaron (Imperiul Austro-Ungar) un medic pasionat de arheologie şi îndrăgostit de Castelul Corvinilor, a lăsat posterităţii o descriere inedită a Hunedoarei de la mijlocul secolului al XIX-lea. Savantul ungar a propus marcarea tuturor monumentelor istorice din Buda cu plăci comemorative, însă cea mai mare realizare a sa a fost iniţiativa de restaurare a Castelului Corvinilor, una care în 1875, i-a adus lui şi familiei sale titlul de nobili de Hunedoara, din partea împăratului Franz Joseph. În 1863, Lajos Arányi a vizitat pentru prima dată în viaţa sa Castelul Corvinilor. Plecase de la Târgu-Mureş spre Budapesta şi a făcut un ocol prin Hunedoara, pentru a vedea ruinele monumentui medieval, lăsat fără acoperiş şi pustiit de incendiul din 1854. A rămas impresionat de castel şi în acelaşi timp întristat de neglijarea acestuia. Reabilitarea castelului Huniazilor a devenit un vis al lui Aranyi, potrivit mărturiilor sale. În următorii ani, savantul a călătorit de mai multe ori în Hunedoara pentru a studia monumentul şi a găsi „leacul” pentru salvarea acestuia din „starea de morbiditate” aşa cum o descria medicul. Şi-a început munca de la zero, iar pe lângă lucrările dedicate acestuia, Aranyi a creat, pe propria cheltuială, trei machete ale Castelului Corvinilor, una pentru a o preda prinţului moştenitor Rudolf, în speranţa că îi va câştiga interesul pentru acest edificiu. O altă machetă a Castelului Corvinilor, care este păstrată şi în prezent la castel, era purtată prin oraşe, iar oamenii erau invitaţi să doneze bani pentru restaurarea monumentului istoric.
Litografie Castelul Corvinilor - 1840. Sursa - bildarchivaustria.at
În 1868, la o reuniune a Societăţii Maghiare de Istorie, a fost prezentat planul de restaurare al castelului, care urma să fie transformat într-o reşedinţă de vară a familiei regale şi un palat de vânătoare. Era potrivit datorită istoriei sale şi a întinselor păduri, pline de animale sălbatice, care îl înconjurau. Ideea i-a cucerit pe conducătorii Imperiului Austro-Ungar, iar resurse impresionante au fost mobilizate pentru refacerea castelului. Deşi restaurarea Castelului Corvinilor a fost oprită la sfârşitul anilor 1870, înainte ca acesta să fie finalizat, Castelul a devenit unul dintre cele mai renumite monumente ale Imperiului Austro-Ungar, iar maghiarii i-au atribuit o semnificaţie naţională profundă, legată de cultul Huniazilor. A fost de asemenea, considerat un model de castel medieval. Restaurarea cetăţii medievale a fost reluată la începutul secolului XX, cu ajutorul unor specialişti în arheologie, care au salvat şi au repus în valoare vestigii importante din componenţa monumentului.
FOTO: Castelul în 1842, de Augustin Francois Lemaitre
Castelul Huniazilor
Castelul din Hunedoara a fost construit la mijlocul secolului al XV-lea, pe locul unei aşezări mai vechi folosită de localnici ca adăpost împotriva invadatorilor. Încă din vremea vievodului, castelul era lăudat pentru frumuseţea sa.
„Ioan Corvin a zidit un castel pe un munte înalt, pe care îl mângâie râuri liniştite; acesta este atât de întărit şi prin măiestria clădirii şi prin situaţia sa naturală, încât nu se înspăimântă de nici un atac de partea vrăjmaşilor”, relata cronicarul Antonio Bonfini, în secolul XV. Iancu de Hunedoara a murit în 1456, iar lucrările la castel au fost continuate de soţia sa, Elisabeta. Istoricii susţin că aceasta s-a implicat în transformarea edificiului într-unul somptuos faţă de nevoile oamenilor din secolul XV. Au fost aduşi meşteri francezi pentru a se ocupa de înfrumuseţarea capelei şi altor încăperi şi de extinderea castelului. Acesta avea bucătării, dormitoare încălzite, săli în care aveau loc ospeţe, o capelă, o fântână săpată în stâncă, dar şi turnuri de apărare, beciuri, temniţe şi o sală de tortură.
„Spre curte Elisabeta ridică o loggie cu două etaje, în stilul Renaşterii. Execuţia se datoreşte unor meşteri veniţi din Italia. Elisabeta s-a îngrijit apoi să îi dea castelului un aspect mai vesel, zugrăvind nu numai interiorul noilor încăperi, ci şi exteriorul Aripei Matia, precum şi alte clădiri”, scria istoricul Virgil Vătăşianu. Urmele picturilor care împodobeau castelul se văd şi astăzi, pe multe din zidurile lui. De-a lungul secolelor, castelul medieval a suferit numeroase modificări, care însă nu i-au ştiribit originalitatea.
Mai puteţi citi şi:
FOTO Splendoarea Castelului Corvinilor. Numărul turiştilor la cetatea medievală a explodat în 2019
Se încarcă comentariile...
