Castelul spionului Nopcsa, locul unde au început cele mai primejdioase misiuni secrete ale agentului austro-ungar
0
Castelul Nopcsa de la poalele Retezatului se află în restaurare, după mai mulţi ani în care fusese abandonat. Autorităţile vor să îi dea o nouă întrebuinţare refugiului unuia dintre cei mai faimoşi paleontologi din Europa, implicat însă în numeroase acţiuni de spionaj în timpul războiului.
Restaurarea Castelului Nopcea din satul Săcel trebuia finalizată în toamna acestui an, însă termenul va fi prelungit cu câteva luni, printr-un act adiţional, potrivit reprezentanţilor Consiliului Judeţean Hunedoara.
Lucrările în valoare de peste nouă milioane de lei au început în anul 2019, iar până în prezent au fost realizate până la stadiul de 65 la sută.
GALERIE FOTO CU CASTELUL NOPCSA
Scara interioară spre turnul castelului necesită lucrări suplimentare, iar anexele din curtea acestuia vor fi demolate. După restaurare, autorităţile judeţene trebuie să îi dea o nouă destinaţie castelului nobiliar. Moşia din secolul al XVIII-lea a fost reşedinţă a familiei nobiliare Nopcsa.
Tenebrele castelului Nopcsa. Locul plin de secrete întunecoase trece prin mari transformări VIDEO
A fost naţionalizată în 1921, redată moştenitorului cumnatului lui Franz Nopcsa în 1933 şi preluată din nou de statul român în primii ani de comunism. Până la sfârşitul anilor ´90 castelul şi anexele sale au fost folosite ca şcoală pentru copiii cu nevoi speciale, apoi au fost abandonate. Autorităţile mizează pe transformarea locului de la poalele Retezatului într-un obiectiv turistic important din Ţara Haţegului.
Locul de unde Nopcsa pleca în misiuni de spionaj
Castelul Nopcsa a fost reşedinţa faimosului om de ştiinţă Franz Nopcsa (1877–1933), descoperitor al fosilelor de dinozauri pitici din Ţara Haţegului. În anii Primului Război Mondial, Nopcsa a fost agent secret al Austro-Ungariei, iar moşia sa din Săcel a fost locul unde erau făcute ultimele planuri înaintea operaţiunilor secrete.
Multe din misiunile sale primejdioase s-au derulat în ţinuturile Retezatului, o zonă de frontieră dintre Transilvania şi România înainte de 1918, unde informaţiile preţioase erau la îndemâna ciobanilor, aflaţi mereu în mişcare cu turmele. Nopcsa şi-a început misiunile în anul 1912. Îşi luase numele de Petre Gorlopan, documente false şi se angajase ca păstor în slujba unor proprietari din Poiana Sibiului, la una dintre numeroasele turme aflate în transhumanţă în ţinuturile Transilvaniei şi Olteniei.
Timp de cinci ani, a activat în misiuni de spionaj pentru armata austro-ungară, iar activităţile sale de spionaj, îndreptate împotriva românilor, au fost relatate în volumul „Călătorie în Balcani”, apărut după moartea acestuia.
Atentatul eşuat împotriva trupelor române
În vara anului 2016, Nopcsa aflase de iminenţa începerii războiului în Transilvania. A ajuns la Săcel, unde şi-a înştiinţat tatăl să plece din ţară, împreună cu toate lucrurile de valoare din castel. Era convins că trupele române vor arunca în aer castelele maghiarilor din Ţara Haţegului, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat.
De la Săcel, „a plecat la Râu de Mori, unde notarul de acolo i-a procurat un cal cu care a călărit prin noapte circa 40 de kilometri până la Gura Apelor, aproape de graniţa românească, punând la cale o acţiune cu explozibil fixat pe versanţii muntelui, în cazul în care trupe româneşti ar fi ajuns acolo şi ar fi forţat intrarea în Transilvania. Până la urmă s-a dovedit că nu exista niciun pericol în acea zonă”, scria cercetătorul Dacian Muntean, autor al volumului „Aventurile şi călătoriile baronului Nopcsa” (Deva, 2013).
Răzbunarea sătenilor
În timpul războiului, baronul Nopcsa fusese declarat duşman al ţării şi fugise în cele din urmă la Viena. Înainte de pleca din ţară, a mai petrecut un timp în Retezat, deghizat ca cioban român.
„După 15 august 1916, când România va intra în război împotriva Puterilor Centrale, Franz Nopcsa, care se afla la Săcel, începe o serie de acţiuni dictate de un adevărat acces de furibundă febră. Între altele vrea să îndepărteze de graniţa de pe Carpaţi (unde bănuia că se vor da lupte) cele 3.000 de oi ale familiei, aflate pe păşunile de pe muntele Branu (sud-vestul Retezatului). În acest moment, Nopcsa intră pentru prima dată în conflict cu ciobanii cu care se înţelesese foarte bine şi între care petrecuse mult timp din vara anului 1913. Dar acum, în august 1916, ciobanii nu se prea grăbeau, se pare, să fugă din faţa armatei române, ceea ce stârneşte mânia baronului, care îi loveşte cu mâna pe unii dintre ei”, scrie Cătălina Velculescu, în lucrarea „Poiana Sibiului – Retezat – Opovo. Mărturiile lui Franz Baron Nopcsa”, bazată pe cartea biografică a acestuia.
Nopcsa a revenit în România în anul 1920 şi s-a întors pentru ultima dată în castelul său de la poalele Retezatului, unde a avut însă parte de o primire ostilă din partea localnicilor. Deşi acţionase ca spion împotriva românilor, statul român i-a restuituit moşia, pentru activitatea sa ca om de ştiinţă. Nu a apucat să se mai bucure de ea, după ce în faţa castelului său din Săcel a fost aproape ucis cu pietre de săteni, revoltaţi de comportamentul său.
„În momentul când ţăranii români au intrat cu oile pe domeniul castelului, pe dealul din apropiere, Franz a vrut să le dea o lecţie. Şi-a luat pistolul şi a ieşit afară din castel. În cearta care a urmat, un ţăran l-a lovit cu o piatră în cap, înainte ca Franz să poată reacţiona, iar mai apoi ciobanii l-au bătut cu bâtele, lasându-l aproape fără suflare. Bajazid l-a ridicat şi l-a dus la castelul Kendeffy din Sântămăria Orlea, unde a zăcut câteva săptămâni şi a primit îngrijiri. Cu toate acestea, rănile au fost atât de puternice încât diagnosticul a fost de craniu fracturat, iar mai apoi, printr-o intervenţie chirurgicală, a fost necesară îndepărtarea bucăţilor de os rupte şi acoperirea locului cu o plăcuţă de argint. De pe urma acestui episod a rămas cu sechele permanente şi tulburări ale sistemului nervos”, relata cercetătorul Dacian Muntean, în volumul „Aventurile şi călătoriile baronului Nopcea”.
Mai puteţi citi şi:
Secretele Castelului Kendeffy. Orgiile cu minore l-au dus la închisoare pe ultimul moştenitor
Monumentul dedicat prinţului Rudolf al Austro-Ungariei, venit la vânătoare în Retezat, în 1882 VIDEO
Se încarcă comentariile...
