Cele mai bizare morţi din Antichitate. Filosoful ucis de o ţestoasă zburătoare, generalul care a băut aur şi gluma fatală

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Generalul roman Marcus Crassus ar fi murit după ce a băut o cupă cu aur topit, iar o glumă cu un măgar i-a fost fatală filozofului grec Chrysippus. Şi alte personaje faimoase în lumea antică au rămas în istorie prin morţile bizare.

Autorii antici au oferit relatări cu totul neobişnuite despre modul în care au murit numeroase dintre personalităţile acelor vremuri.

Ţestoasa fatală pentru Eschil

Eschil a trăit în secolele VI - V î. Hr., în Grecia antică, iar istoricii l-au numit „părintele tragediei clasice”. Dramaturgul a rămas în istorie nu doar prin piesele sale, dar şi prin întâmplarea ciudată care i-a adus moartea. În jurul anului 455 î. Hr., în timp ce călătorea în oraşul Gela din sudul Siciliei, a murit strivit de o ţestoasă căzută din ghearele unui vultur. Pasărea devoratoare de ţestoase a lăsat să cadă prada de la înălţime, însă ar fi confundat chelia bărbatului cu o piatră de care voia să strivească broasca ţestoasă.

Mithridates, uns cu lapte şi miere şi devorat de insecte

Mithridates a fost un tânăr soldat persan din armata regelui Artaxerses al II-lea. A fost eroul unui relatări bizare a istoricului Plutarh. După ce s-a lăudat cu uciderea rivalului regelui persan pe care îl slujea, Artaxerses l-a condamnat la o execuţie înfiorătoare, prin scapism. Mitrhridates a fost aşezat pe spate, între două bărci suprapuse, astfel încât acestea să îi acopere corpul, lăsându-i afară capul, mâinile şi picioarele. A fost forţat să mănânce, iar apoi pe faţa lui călăii au turnat lapte şi miere. „I-au aşezat faţa către soare, complet acoperită şi ascunsă de multitudinea de muşte care s-a aşezat pe ea. Şi cum în interiorul bărcilor a făcut ceea ce trebuie să facă toţi cei ce mănâncă şi beau, înăuntru se scurg lucrurile târâtoare şi viermii ieşiţi din putreziciunea excrementelor, iar aceştia intră în adâncurile trupului, care este consumat. Atunci când omul a fost în mod evident mort, barca cea mai înaltă a fost ridicată, decupată, iar oamenii au găsit carnea devorată şi roiuri ale unor astfel de creaturi zgomotoase care se îngrămădesc spre interior. În felul acesta, Mithridates, după ce a suferit timp de şaptesprezece zile, a murit în cele din urmă”, relata Plutarh.

Chrysippus, mort după o glumă cu măgarul

Filozoful grec Chrysippus a murit la vârsta de 73 de ani în timpul Olimpiadei, la începutul secolului al doilea î.Hr. Râsul necontenit i-ar fi cauzat moartea, potrivit autorilor antici. Chrysippus a observat un măgar care-i mânca smochinele şi a strigat „Daţi măgarului un vin curat, pentru a spăla smochinele”. Gluma i-a fost însă fatală. A râs atât de tare, încât a căzut la pământ, iar după câteva minute de râs necontrolat, a făcut spume la gură şi şi-a dat ultima suflare. Unii autori ai vremii au susţinut că probabilitatea ca filozoful să moară astfel era infimă şi că decesul ar fi fost cauzat, mai degrabă, de consumul de vin nediluat, din timpul sărbătorii olimpice. Ar fi băut atât de mult, încât s-a intoxicat cu alcool.

Heraclit din Efes, îngropat în bălegar şi mâncat de câini

Heraclit din Efes a trăit în secolele VI – V î. Hr. şi s-a numărat printre marii filozofi ai Antichităţii. „Totul curge, nimic nu rămâne neschimbat”, a fost unul dintre faimoasele sale aforisme. Heraclit ar fi murit din cauza unui edem. Unii autori antici au relatat că, pentru a-şi vindeca umflăturile cauzate de acumularea de lichide, Heraclit s-a îngropat în bălegar, sperând că umorile vor fi trase de căldura îngrăşămintelor. Filozoful ar fi murit, însă, sufocat în bălegar. Alţi istorici au susţinut că gunoiul cu care acesta s-ar fi acoperit ar fi atras câinii flămânzi, care l-au devorat.

Milo din Croton, atletul sfâşiat de lupi

Despre Milo din Croton, un atlet grec din secolul al VI-lea î. Hr, faimos pentru puterea sa extraordinară, istoricii antici relatau că se antrena pentru Jocurile Olimpice purtând adesea câte un taur pe umeri. Unii autori antici au spus povestea bizară a morţii sale. La bătrâneţe, Milo, în timp ce se plimba printr-o pădure, a încercat să despice un copac cu mâinile goale. A rămas prins în trunchiul acestuia, fără a se mai putea mişca, iar o haită de lupi l-a sfâşiat.

Generalul Crassus, pus să bea aur topit

Generalul roman Marcus Licinius Crassus a trăit în secolele II – I î. Hr. şi a fost faimos pentru averea sa uriaşă, dar şi pentru crimele şi violurile săvârşite. A murit după pierderea unei bătălii, cu parţii, în 53 î/ Hr. Luat prizonier, Crassus a fost forţat să bea o cupă de aur topit, simbol al al bogăţiei sale.Într-o altă variantă, generalul roman ar fi fost ucis, iar apoi aurul topit i-ar fi fost turnat pe gât. Potrivit lui Plutarh, după ce Crassus a murit, a fost decapitat, iar ţeasta sa a fost folosită în recuzita unei piese de teatru, în care un actor o ridica şi o făcea să cânte.

Plăcerile sadice ale împăraţilor romani

Martirii creştini din primele secole au avut parte de morţi cumplite. Unii dintre împăraţii romani s-au desfătat din durerea în care victimele lor îşi întâlneau moartea, potrivit autorilor antici, iar plăcerile sadice ale elitelor Romei au dat naştere unor forme de torturi cu totul ieşite din comun. Autorii antici Lucian şi Apuleius au descris o metodă de execuţie înfiorătoare, ce presupunea introducerea condamnatului, în acel caz, o tânără, în corpul unui măgar. „Să ucidem un măgar, să îi scoatem intestinele şi să băgăm fata dezbrăcată în burta lui, doar cu capul ieşit afară, în timp ce restul corpului ei va rămâne închis în animal. Apoi vom pune cadavrul măgarului la soare, până când va putrezi”, scria Apuleius, în lucrarea Măgarul de aur. „Căldura generată în corpul animalului aflat în descompunere va duce la prăjirea fetei. De asemenea, ea va fi chinuită de foame şi sete, însă va fi incapabilă să se sinucidă. Duhoarea animalulului putrezit şi mulţimea viermilor care se vor târî pe trupul ei gol o vor chinui, iar în final vulturii care se vor înfrupta din carcasa animalelor vor smulge bucăţi din trupul fetei aflate pe moarte”, completa Lucian. Alteori, o persoană dezbrăcată era pusă într-un sac împreună cu o pisică. Apoi animalul din sac era sufocat sau lovit, astfel încât muşca sau zgâria victima. Condamnatul putea fi aşezat în sac cu mai multe animale: câini, şerpi, maimuţe, iar sacul era aruncat într-un râu sau de pe stânci.


Vă recomandăm să citiţi şi:

De ce nu le era dacilor teamă de moarte. Povestea lui Zamolxis, zeul care i-a făcut pe geto-daci să se creadă nemuritori

Fabuloasa comoară a regelui Decebal, ascunsă în apele Sargeţiei. Cât adevăr este în povestea descoperirii ei

Agatârşii, tribul misterios al Daciei în care nevestele erau împărţite frăţeşte. Bărbaţii se împodobeau cu aur, îşi tatuau chipul şi mădularele

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite