Cele mai frumoase ghicitori româneşti: „Am o fetişoară, cu rochiţă roşioară. Când se dezbrăca, toţi încep a lăcrima“
0Nenumăratele ghicitori vechi, culese de-a lungul timpului în volumele dedicate folclorului, arată bogăţia spirituală a românilor.
Unele dintre cele mai frumoase ghicitori din folclorul românesc au fost publicate în seria de volume „Comoara neamului”, la începutul anilor 1940. Iată 25 dintre acestea:
1 Ce trece prin vamă şi nu se bagă în seamă? (vântul)
2 Am o capră înhămată de coadă şi mereu innoadă. (acul)
3 Am un copac cu 12 crengi, în fiecare creangă sunt patru cuiburi, în fiecare cuib sunt sapte ouă? (anul)
4 Am un copac cu patru crăci: una înverzeşte, una rodeşte, una vestejeşte şi una stă uscată. (anotimpurile)
5 Cine aleargă şi nu oboseşte, şi natura o-nverzeşte? (apa)
6 Trece papa pe uliţe. Cu trei mii de suliţe? (ariciul)
7 Ce e greul casei la omul sărac? (birul)
8 Am o pădure,/ Sub pădure două tufe,/ Lângă două tufe/ Sunt două lacuri./ Lângă lacuri o moviliţă,/ Langa moviliţă o râpă./ Dedesubt o pădure,/ Deasupra o pădure. (capul)
9 Coarne are, drac nu e;/ Barbă are, popă nu e./ Ghiciţi copii ce e? (capra)
10 Găina verde şi ouăle galbene. (cartofii)
11 Cloşca de lemn,/ Puii de piele. (casa)
12 Sus tună,/ Jos răsună,/ Ciorile se adună. (călugării)
13 Am o casă cu patru uşi/ Pe una intru şi pe trei ies deodată. (cămaşa)
14 Din pământ mă nasc,/ În apă mor,/ La aer mă veştejesc,/ La foc mă întăresc. (cărămida)
15 Pe apă înoată/ Şi-n pământ nu putrezeşte. (cărbunele).
16 Am o fetişoară/ Cu rochiţă roşioară/ Cand începe a se dezbrăca/ Toţi încep a lăcrima. (ceapa)
17 Ce e mai lung decât drumurile/ Şi mai lat decât mările,/ Şi mai frumos decât florile/ Şi mai urâcios decât babele,/ Şi mai drag decât icoanele,/ Şi mai rău decât tunurile,/ Şi mai întunecos decât pivniţele? (cerul)
18 Ce trozneşte-n gaură. (cheia în lacăt)
19 Cine-l face, nu-i trebuie./ Cui îi trebuie, nu-l vede şi nu-l aude. (coşciugul)
20 Trupul îl bagă în casă, capul rămâne afară. (cuiul)
20 Am un bou roşu. Unde se culcă iarba nu creşte. (focul)
21 Vine moşul pe cărare şi-şi duce casa-n spinare. (melcul)
22 Ce vietate umblă dimineaţa în patru picioare, la amiază în două şi seara în trei picioare? (omul)
23 Burduşel umflat, umblă noaptea pe sub pat. (ploşniţa)
24 Limba dracului, în traista popii satului. (sabia)
25 Cine arde şi nu scoate fum? (soarele)
Vă recomandăm să citiţi şi:
Autorii români din secolele trecute puneau mare preţ pe cinstea tinerelor şi le ofereau acestora sfatul să fie cât mai cuviincioase şi mai iubitoare faţă de soţii şi peţitorii lor, arătau numeroasele publicaţii şi lucrări cu caracter educativ păstrate în arhivele bibliotecilor din ţară.
Româncele au impresionat dintotdeauna prin frumuseţea lor, potrivit mărturiilor autorilor străini care au călătorit în ultimele secole pe teritoriile actuale ale României. Comportamentul femeilor i-a impresionat, însă, şi negativ pe aceştia.
Una dintre cele mai detaliate descrieri ale comunităţilor din Transilvania, de la începutul secolului XIX, a fost realizată de topograful austriac Joseph Adalbert Krickel. Călătorul din Viena a ajuns în zona Hunedoarei în anul 1828 şi-a arătat uimit de frumuseţile şi bogăţia naturală a acesteia, dar sărăcia localnicilor l-a înduioşa.
Se încarcă comentariile...
