Cele mai terifiante relatări despre viaţa românilor din Al Doilea Război Mondial: tinerele împuşcate pentru că s-au opus siluirii şi ţăranii morţi de foame

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Mărturii emoţionante despre viaţa românilor din anii celui De-al Doilea Război Mondial au fost păstrate în arhive, ca note secrete ale autorităţilor din anii 1940.

Al Doilea Război Mondial a lăsat răni adânci asupra populaţiei României. Iată câteva dintre cele mai tulburătoare mărturii din anii de război, păstrate în arhive.

Tânăra împuşcată pentru că nu s-a lăsat violată
Unul dintre cazurile şocante relatate în notele informative din anii celui De-al Doilrea Război Mondial, s-a petrecut în satul Glodghileşti. În martie 1945, câţiva copii au descoperit într-o şură cadavrul unei tinere, acoperit cu paie, cu faţa complet desfigurată şi mâncată de şoareci. Ucigaşul, un soldat sovietic neidentificat, a jefuit-o şi a ucis-o, neputând ă o violeze.

„Victima nu s-a lăsat siluită de criminal, deoarece avea ca îmbrăcăminte chiloţi, pantaloni şi la organul genital o cârpă aranjată în aşa fel încâr siluitorul fără consimţământul victimei nu putea ajunge scopul de avea raport sexual cu victima. Credem că într-un moment de nervozitate, criminalul văzând că nu îşi atinge scopul urmărit, precum şi din lăcomia de a o jefui, a scos un revolver cu care a împuşcat victima în regiunea superioară occipitală, deoarece la locul infracţiunii s-a găsit şi un tub de revolver sub capul victimei, în paie”, se arăta în dosar.

Românul mort de foame în Ardealul de Nord
Numeroase dintre informaţiile primite de autorităţile române de la refugiaţi din Ardealul de Nord, care între 1940 şi 1944 a fost încorporat Ungariei, au stânit controverse. O notă secretă din 12 iulie 1942, a Poliţiei Deva, oferea următoarele detalii. „O persoană refugiată de curând din teritoriul cedat povesteşte că în hotarul unei comune din judeţul Sălaj a fost găsit pe câmp cadavrul unui ţăran român în vârstă de circa 45 – 50 de ani, având asupra sa o traistă care conţinea un pumn de grăunţe de porumb. Constatându-se că a murit de foame, ţăranii şi ţărăncile române au erupt în plânsete de soarta conaţionalilor lor, afirmând disperaţi, chiar în auzul autorităţilor prezente, că românii sunt deposedaţi chiar şi de bunurile strict necesare existenţei lor”, se arăta în nota informativă.

al doilea razboi mondial

Soldatul flămând
O notă informativă a Poliţiei Deva, din 24 aprilie 1942 prezenta povestea unui soldat român întors de pe frontul din Odessa, care a flămânzit trei zile şi trei nopţi.

„Suntem informaţi că în ziua de 17 aprilie 1942, soldatul Achim Nicolae, din satul După Piatră, judeţul Hunedoara, din Regimentul 92 Infanterie, Compania I-a, găsindu-se în restaurantul „Coroana” a declarat că vine de la Odessa de trei zile şi trei nopţi, în care timp nu a mâncat nimic, deoarece plutonierul de la Companie i-a spus că nu are pâine de rezervă ca să-i dea de drum. De asemenea, a declarat că toţi soldaţii care vin de pe front nu primesc hrană pentru drum. Declaraţia ostaşului a impresionat adânc pe cei de faţă. A fost servit de un chelner cu pâine şi slănină, mâncând cu poftă extraordinară, observându-se că de fapt i-a fost foame”, se arată în nota informativă din 24 aprilei 1942, păstrată la Arhivele Naţionale – Judeţul Huendoara.

Românii executaţi în lanul de porumb
Note informative din anii 1944 – 1945 prezentau ravagiile făcute de soldaţii ruşi care au tranzitat teritoriul ţării devenită aliată Uniunii Sovietice, în drumul lor spre fronturile de luptă. Un astfel de eveniment s-a petrecut în octombrie 1944, în satul Sulighete, unde un grup de ostaşi sovietici a ucis trei oameni. Unul a fost împuşcat într-o grădină, acuzat de agresarea unui soldat băut care i-a ucis porcul. Soţia primarului şi ginerele ei au fost executaţi la marginea unui lan de porumb.

„Plutonierul sovietic a încercat să îi ucidă mişeleşte, punându-i să taie fân cu briceagul şi cuţitele, iar la răspunsul dat că nu este fân, fiind mâncat de vite, plutonierul sovietic i-a aşezat în linişte pe cei trei ostaşi ruşi, pe care i-a pus faţă în faţă cu victimele şi le-a dat comanda să deschidă focul prin numărătoarea până la trei. La primele focuri au fost omorâţi femeia primarului şi nepotul acesteia, iar Avram Tudor a fugit înspre pădure”, informa Legiunea de Jandarmi, într-un raport. „Ne-au spus că în viitor să nu se mai atingă nimeni de ostaşii sovietici, căci pentru fiecare soldat rus vor fi executaţi cinci români”, declara Avram Tudor, scăpat cu viaţă.

al doilea razboi mondial

Refugiaţii hăituiţi
Autorităţile mai multor oraşe din Ardeal făceau eforturi pentru a convinge populaţia să accepte numărul mare de refugiaţi din Bucovina şi Basarabia. O notă secretă a Poliţiei Brad, din 19 aprilie 1944 prezenta nemulţumirile românilor faţă de război şi credinţa unora dintre ei că refugiaţii din zona Moldovei le-ar fi adus necazuri localnicilor.

„Faptul că în ziua de 16 aprilie 1944 au zburat deasupra oraşului Brad avioane inamice este comentat de către populaţia civilă, în special muncitorii agricoli, în felul următor: Ruşii caută să bombardeze localităţile unde s-a evacuat populaţia din Bucovina şi Basarabia, pentru faptul că majoritatea evacuaţilor au adus cu ei averi mari. În cursul alarmei aeriene din noaptea de 16/17 aprilie, informatorul nostru a auzit un grup de trei indivizi, după aparenţă ţărani sau muncitori, care discutau următoarele: <<să ştiţi că noi ne-am hotărât ca după ce vor pleca armatele din Brad să alungăm pe refugiaţi, pentru că numai din cauza lor ne caută avioanele străine să ne bombardeze, deoarece aceştia au adus cu ei avreri mari în Brad>>”, se arăta în nota informativă. Autorităţile propuneau identificarea celor care au discutat despre refugiaţi şi verificarea dacă şi alţi localnici aveau aceeaşi mentalitate. Localnicii din Orăştie erau la fel de îngrijoraţi de numărul mare al refugiaţilor primiţi în oraş. „Sunt convinşi că Orăştia va deveni un obiectiv al aviaţiei inamice, iar viaţa va deveni şi mai scumpă”, arăta o notă informativă din 3 mai 1944.

Soarta tristă a celor care se înrolau în trupele SS
Mulţi dintre tinerii de origine germană îşi doreau să lupte în armata germană sau măcar să ajungă în Germania, la începutul anilor 1940. Sute de oameni s-au înrolat în temutele unităţi militare SS (Schutzstaffel) ale naziştilor. Atitudinea etnicilor germani faţă de recrutările armatei naziste a devenit, treptat, tot mai lipsită de entuziasm, potrivit informărilor de la Arhivele judeţului Hunedoara, pentru că mulţi cei trimişi pe front nu se mai întorceau.

„Vă informăm că în rândurile membrilor familiilor şvabilor şi saşilor care au plecaţi pe cineva ca voluntar în Germania domneşte o vie amărăciune, pe motivul că speranţa revederii celor plecaţi scade pe zi ce trece. Se spune în aceste cercuri că voluntarii plecaţi au fost împărţiţi numai în unităţi de sacrificiu, unde moartea îi pândeşte la tot pasul, fiindcă cei mai mulţi se găsesc fie în formaţiunile SS, fie la cele destinate pentru exterminarea partizanilor în teritoriile ocupate, astfel că foarte puţini se vor întoarce dintre ei”, se arată într-o notă informativă a Comisariatului de Poliţie Orăştie, semnată de comisarul şef Ioan Stroian, în 13 octombrie 1943.


Vă recomandăm să citiţi şi:

Notele secrete ale Lagărului de prizonieri sovietici. Iadul din minele Văii Jiului i-a îmbolnăvit pe ruşi de „orbul găinilor”

Mărturii rare despre traiul celor peste 5.000 de prizonieri sovietici de război în lagărele din Valea Jiului şi despre cum au munceau în minele de cărbuni au fost păstrate în arhive. Ele arată lipsurile prin care aceştia treceau, dar şi modul în care românii care îi aveau în grijă încercau să îi ajute.

Episodul groaznic al măcelului dintr-un post de jandarmi. Cum s-au răzbunat ostaşii sovietici pentru răspunsul: „Tovarăşe, aici nu e vin, e Poliţie”

Mărturii despre un episod cumplit petrecut în Al Doilea Război Mondial într-un sat din Hunedoara au fost păstrate în arhive. În toamna anului 1944, când trupele sovietice au traversat judeţul Hunedoara, câţiva soldaţi au asediat un post de jandarmi, pentru a se răzbuna după ce un camarad care ceruse doi litri de vin a fost alungat de jandarmi.

Mărturii cutremurătoare despre „viaţa de câine” a prizonierilor sovietici, în Al Doilea Război Mondial. De ce au vrut să se răzbune pe români după eliberare

Mărturii tulburătoare scoase la iveală după şapte decenii arată cum erau trataţi prizonierii în lagărele de muncă din România celui De-al Doilea Război Mondial şi de ce, în toamna anului 1944, când au fost eliberaţi, mulţi dintre ei au vrut să se răzbune pe români.

Episod sfâşietor din Al Doilea Război Mondial, în imagini rare: bombele aruncate din avion au devastat un vagon cu refugiaţi şi au ucis nouă oameni

Două fotografii vechi de peste şapte decenii, păstrate la Arhive, oferă detalii mai puţin cunoscute despre dezastrele celui De-al Doilea Război Mondial. Imaginile arată urmările unui raid aerian din toamna anului 1944, soldat cu nouă morţi şi patru răniţi.

Scrisoarea emoţionantă a fetei care s-a iubit cu un prizonier sovietic, fugit pe front: „Să am fericirea numai trei zile să mai trăiesc cu tine şi la urmă să mor”

O scrisoare rară, expediată de o tânără îndrăgostită de un fost prizonier sovietic, Vladimir, fugar spre frontul de vest al ţării în toamna anului 1944, a fost descoperită în arhivele Hunedoarei. Scrisoarea unică oferă detalii mai puţin ştiute despre anii tulburi ai războiului mondial şi despre dramele sale.

Măcelul comis de ostaşii sovietici în 1944 într-un sat din Ardeal: „Ne-au spus că pentru fiecare soldat rus de care ne vom atinge, vor executa cinci români”

Detalii mai puţin ştiute despre ororile comise de ostaşii sovietici care au tranzitat Hunedoara în toamna anului 1944 au fost păstrate la arhive. Cel mai cumplit caz a fost masacrul din Sulighete, petrecut după ce un soldat care pornise la jefuit prin sat a fost lovit şi dezarmat de un localnic, căruia îi împuşcase porcul.

Soarta cumplită a româncei care nu s-a lăsat violată de ostaşii sovietici de la 1944. Cum au fost pedepsiţi cei doi călăi

O crimă înfiorătoare comisă asupra unei femei, de doi ostaşi sovietici, a fost pedepsită într-un mod neobişnuit pentru toamna anului 1944, când Armata Roşie se afla în trecere prin judeţul Hunedoara. Arhivele naţionale păstrează detalii despre deznodământul celor doi tanchişti care au ucis o localnică pentru că a refuzat să fie siluită, diferit de al multor altor soldaţi anchetaţi pentru crimele săvârşite.

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite