Cum arăta un centru Spa în urmă cu un secol: imaginile rare create de Leopold Adler, în băile termale din Geoagiu

O serie de fotografii realizate la începutul secolului trecut, de Leopold Adler, surprind atmosfera din staţiunea Geoagiu, în anii înfiinţării unuia dintre cele mai cunoscute centre de tratament din acea vreme. Geoagiu are o istorie bogată, apele termale din zonă fiind renumite încă din Antichitate.

Geoagiu, unul dintre cele mai mici oraşe din judeţul Hunedoara, cu puţin peste 5.000 de locuitori, are o istorie îndelungată. Apele termale de la Geoagiu au fost cunoscute încă din vremea dacilor şi a romanilor. În vechea aşezare au funcţionat în urmă cu două milenii ”Thermae Germisara“ sau „Germisara cum thermis“, potrivit denumirii latine, iar arheologii au descoperit aici rămăşiţele unei aşezări prospere în Antichitate.

În anul 1935, la săparea bazinului mic din actualul ştrand cu ape termale, au fost dezgropate statuile reprezentându-i pe zeii Esculap (Aesculap) şi Egeea (Hygeea), care stau mărturie vieţii intense din acele timpuri.

A fost atestat şi un templu dedicat Nymphaelor, iar din anii 1980 datează alte descoperiri valoroase: depuneri de altare, statui, monede şi obiecte din metal preţios (printre care se numără 11 plăcuţe votive din aur, depuse în Antichitate ca ofrandă zeilor despre care se credea că patronau apele binefăcătoare).

Povestea sanatoriului din Geoagiu

În Geoagiu, locul ruinelor castrului roman ce apăra drumurile dintre Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi oraşele Micia şi Apulum, la începutul secolului trecut a fost înfiinţată o staţiune cu rol curativ şi de relaxare / un loc cochet pentru acea vreme, frecventat nu doar de cei care aveau nevoie de tratament balnear ci şi de oameni dornici de relaxare.

Uzinele de fier ale Hunedoarei au patronat sanatoriul deschis în 1908, iar din primii ani de funcţionare ai acestuia datează o serie de fotografii rare, realizate de celebrul fotograf Leopold Adler. Imaginile de epocă arată modul în care se relaxau cei care ajungeau la Geoagiu şi cum funcţionau băile din staţiune în acei ani.

Leopold Adler (1848, Praga - 8 mai 1924, Braşov) a fost unul dintre cei mai faimoşi fotografi ai vremii sale. Adler a călătorit în întregul ţinut al Transilvaniei şi a surprins scenele din viaţa cotidiană, realizând totodată un număr impresionant de portrete şi de imagini care oferă detalii despre modul de viaţă al localnicilor. Potrivit biografiei fotografului, acesta s-a născut într-o familie de evrei din Praga, iar în 1872, la vârsta de 24 de ani, s-a mutat în Braşov. Acolo, împreună cu fratele său mai tânăr Alfred, a început să practice arta fotografică în atelierul fratelui său mai mare Moritz. După câţiva ani, cei trei fraţi se despart, Alfred pleacă primul, deschizând propriul său atelier fotografic. În anul 1875 pleacă şi Moritz, care probabil s-a reîntors în Boemia şi prin anii 1880 şi-a expus în Praga propriile fotografii. Leopold rămâne în Braşov unde lucrează mai departe în atelierul său până în anul 1900. Din 1900 până în 1909, preia atelierul ajutorul său Josef Schuller şi fiul său, care se numea la fel. Între anii 1909 - 1915, Leopold Adler preia din nou conducerea atelierului. El moare în Braşov la data de 8 mai 1924. Leopold Adler a fost căsătorit din anul 1870 cu Caroline Muschalek, sora unui meşter fotograf din Braşov.

Vă recomandăm şi:

Poveştile de groază ale „vrăjitoarelor“ din Transilvania: tinere torturate pentru a mărturisi pactul cu Diavolul şi puterile miraculoase şi apoi ucise în chinuri

O serie de mărturii istorice prezintă modul în care erau tratate femeile acuzate de vrăjitorie în trecut, pe teritoriile actuale ale României. Inchiziţia vrăjitoarelor a funcţionat până la finalul secolului al XVIII-lea, susţin istoricii, iar urmările ei au adus, de multe ori, pedepse crunte celor acuzate de practicarea magiei.

Româncele, descrise de călătorii străini: moldovencele - fanatice şi umilite, fetele din Ţara Românească le suceau minţile, Medgidia - plină de prostituate

Româncele au impresionat dintotdeauna prin frumuseţea lor, potrivit mărturiilor autorilor străini care au călătorit în ultimele secole pe teritoriile actuale ale României. Comportamentul femeilor i-a impresionat, însă, şi negativ pe aceştia.

Transilvania din urmă cu două secole: „Rar am văzut un român fără un ciomag ca lumea în mână şi fără cuţite la brâu”

Una dintre cele mai detaliate descrieri ale comunităţilor din Transilvania, de la începutul secolului XIX, a fost realizată de topograful austriac Joseph Adalbert Krickel. Călătorul din Viena a ajuns în zona Hunedoarei în anul 1828 şi-a arătat uimit de frumuseţile şi bogăţia naturală a acesteia, dar sărăcia localnicilor l-a înduioşat.

→

Imaginea 1/3: geoagiu