Cum arătau, de fapt, cetăţile dacice: zeci de mii de blocuri de piatră au compus cele mai misterioase clădiri antice

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Aşezarea de la Feţele Albe, în zilele descoperirii.
Aşezarea de la Feţele Albe, în zilele descoperirii.

Una dintre marile provocări oferite celor care au cercetat trecutul poporului român a fost reconstituirea cetăţilor dacice. Numeroase controverse au iscat, de-a lungul ultimelor două secole, modul în care ar fi ar fi arătat aşezările regale ale strămoşilor noştri.

Cele câteva scene de pe Columna lui Traian care au redat înfăţişarea unor cetăţi dacice s-au dovedit insuficiente pentru cei care şi-au dorit să afle cum arătau, de fapt, cetăţile dacice, ridicate în urmă cu peste două milenii. Totuşi, de-a lungul timpului au avut loc numeroase încercări de reconstituire virtuală a celor mai cunoscute cetăţi din ţară, bazate pe informaţii istorice şi pe imaginaţia specialiştilor care au lucrat la ele.

Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei au impresionat prin arhitectura lor, ea fiind şi unul dintre criteriile pentru care siturile ele au fost declarate monumente din patrimoniul mondial UNESCO.

„Cetăţile şi aşezările fortificate reflectă stadiul de dezvoltare pe care l-a atins societatea geto-dacică în mersul ei ascendent, incluzând gândire şi efort creator. Lutul, lemnul şi piatra care le armează sau zidurile de piatră nefasonată nu se pretează la lucrări de înfrumuseţare, deşi nu este exclus ca ele să fi existat, mai cu seamă pe suprastructuri de lemn. Virtuţi artistice neîndoielnice au cetăţile din jurul Sarmizegetusei, capitala regilor daci, alcătuind un veritabil sistem ce avea în centru cetatea cea mare de pe Dealul Grădiştii”, afirma istoricul şi arheologul Ion Horaţiu Crişan, în volumul „Spiritualitatea geto – dacilor”.

Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei datează din secolele II – I î. Hr. Au fost clădite cu ziduri de incintă din piatră, iar în vremea locuirii lor au reprezentat una dintre cele mai mari realizări ale arhitecturii militare din afara Imperiului Roman, susţin istoricii.

„Ritmul căutat al coloanelor sanctuarelor, turnurile locuinţă plasate în punctele cele mai înalte ale fortificaţiilor, perfect integrate spiritului locului dau măsura acestei civilizaţii, credincioasă spiritului său interior şi materialelor sale tradiţionale”, informează autorii studiului „Cetăţile Dacice din Munţii Orăştiei”, coordonat de către Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca. Tehnica de construcţie a fortificaţiilor a fost denumită murus Dacicus, care presupune ziduri de piatră de talie (legate la nivelul fiecărei asize prin tiranţi de lemn) şi emplekton din piatră sfărâmată şi pământ bătut, adaptare originală a celor mai bune tradiţii ale arhitecturii militare elenistice, informează cercetătorii implicaţi în „Programul Multianual de Cercetări Arheologice din Munţii Orăştiei”.

Clădite cu zeci de mii de blocuri de piatră
Cea mai grandioasă aşezare dacică este Sarmizegetusa Regia, iar ipotezele privind modul în care aceasta arăta în urmă cu două milenii sunt numeroase. „Cetatea de la Grădiştea de Munte s-a dovedit a fi una de refugiu, pentru că interiorul ei este lipsit de construcţii, în afara unor barăci de lemn şi a unor edificii romane, construite după cucerire şi când aici s-a adăpostit o garnizoană romană având misiunea de a supraveghea ca nimeni dintre daci să nu se mai aşeze pe acest loc”, afirma arheologul Ion Horaţiu Crişan.

La fel de impresionantă a fost şi construcţia aşezării dacice Piatra Roşie, ridicată, la fel ca majoritatea cetăţilor dacice, pe crestele munţilor.

„Cutezanţa de a construi o cetate cu ziduri de piatră pe o uriaşă stâncă, izolată cu râpi prăpăstioase de culoare sângerie, este mare şi în acelaşi timp emoţionantă. Suntem cu adevărat în faţa unui uriaş cuib de vulturi, la care accesul, în antichitate, la fel ca şi astăzi, era posibil doar pe pintenul îngust al dealului, pe latura de răsărit a cetăţii. Pe aici au fost transportate zecile de mii de blocuri ce aveau să ia forma zidurilor şi să constituie în acest fel un adăpost de nădejde pentru cei ce aveau menirea să oprească o înaintare a vrăjmaşului de pe valea Streiului şi ajuns astfel în valea mai îngustă a Luncaniului, cu intenţia de a ajunge pe Dealul Grădiştii”, completa Ioan Horaţiu Crişan.

Dezvelirea colmplexului de la Sarmizegetusa şi ale celorlalte edificii din zonă este departe de a se fi încheiat, deşi săpăturile sistematice s-au derulat începând din anii 1800.

Locul de unde erau aduse blocurile de piatră
Materialul de construcţie folosit de daci era adus din  cariera de la Măgura Călanului, situată la poalele Munţilor Orăştiei, dar în prezent un obiectiv turistic mai puţin cunoscut.

„Întreaga cantitate de piatră destinată construcţiilor a fost adusă de la zeci de kilometri depărtare, de pe Valea Streiului, din jurul Boşorodului de astăzi. Ea a fost scoasă în bună parte din cariera de pe Dealul Măgura, ce aparţine satului Sânta Maria de Piatră. Aici este locul cel mai apropiat de unde se putea aduce calcar cochilifer, piatră ce se lăsa uşor cioplită”, scria Ion Horaţiu Criişan. Zidurile erau fasonate încă din carieră, iar la faţa locului se făceau doar retuşurile, completa arheologul.

Controversele templelor
Templele din Sarmizegetusa Regia au dat naştere unor teorii fascinante, probate de istorici cu argumente dintre cele mai diverse. În incinta sacră a vechii capitale a Daciei pre-romane au funcţionat, potrivit unor istorici, nouă temple şi sanctuare. Lăcaşurile de cult nu lipseau nici din interiorul cetăţilor Costeşti, Blidaru şi Piatra Roşie. Fiind construite din materiale perisabile, au fost distruse de romani, însă forma şi rolul pe care acestea le aveau în antichitate a lăsat loc de interpretări.

„Ritualul practicat în sanctuare în special pentru iniţierea militară ar fi putut avea drept scop transformarea tânărului într-un războinic dezlănţuit, ce nu însemna doar bravură, forţă fizică sau rezistenţă, dar şi un experiment magico-religios structural caracterului viitorului luptător. Pentru un asemenea scop, ritualul inişierii militare nu ni-l putem închipui decât în mediul natural al pădurilor, templul omului şi bârlogul lupilor, iar mai apoi în scenariul sanctuarelor patrulatere care, prin caroiajul modul al coloanelor, transpunea, evoluat, formele codrului şi cele ale ceremonialului mitic”, scria Dinu Antonescu, în lucrarea Arhitectura Sanctuarelor Patrulatere Dace (1980).

Potrivit istoricului Ioan Horaţiu Crişan, una dintre caracteristicile sanctuarelor dacice este lipsa pereţilor.

„Ar fi vorba de edificii acoperite, cu coloane de sine stătătoare, întruchipând arborii pădurii. O încăpere nu-şi avea – în această idee – locul în cuprinsul sanctuarului, pentru că spaţiul liber era destinat procesiunilor. Ba mai mult chiar, s-a presupus că aici ar fi avut loc iniţierea militară şi astfel ne-am găsi în prezenţa unor atribute militare ale templelor”, a informat istoricul, în volumul său „Spiritualitatea geto-dacilor”. În unele reconstituiri virtuale, vechile sanctuare au fost dotate cu pereţi şi acoperişuri.

Noua înfăţişate a cetăţilor
În anii 1970 şi 1980, mai multe aşezări dacice din Munţii Orăştiei şi-au schimbat înfăţişarea în urma proceselor de restaurare la care au fost supuse. Sarmizegetusa Regia a suferit cele mai multe transformări, la începutul anilor 1980, când ruinele antice au intrat într-un proces de „înfrumuseţare“, motivat, printre altele, de celebrarea a 2050 de ani de la „crearea primului stat dac centralizat şi independent, sub conducerea lui Burebista“, dar şi de vizita anunţată a lui Nicolae Ceauşescu la cetăţile dacice. Proiectul s-a derulat în perioada 1980-1981 şi a fost stopat din lipsa fondurilor, dar şi din cauza renunţării la soluţiile găsite la acea vreme pentru valorificarea sitului. În cei aproape doi ani de lucrări, restauratorii au întregit cu ciment soarele de andezit, au plantat stâlpii din lemn în marele sanctuar solar, au înlocuit blocurile din calcar degradate cu replici, au adus discuri şi blocuri din beton în incinta sacră, pentru a-i schimba aspectul, au înălţat şi protejat zidurile de apărare. Unele lucrări efectuate de restauratori au fost apreciate, însă altele au stârnit controverse. Printre acestea din urmă se numără aducerea câtorva zeci de discuri şi plăci de beton în incinta sacră a Sarmizegetusei Regia şi înlocuirea plintelor originale ale monumentelor cu unele noi. Soarele de andezit, unul dintre cele mai reprezentative monumente din fosta capitală dacică, urma să fie înlocuit cu o replică.


Vă recomandăm şi:

Cinci locuri de vis din Hunedoara, care au transformat judeţul într-o destinaţie de top. Recordurile Castelului Corvinilor şi ale Mănăstirii Prislop

Peste 10.000 de oameni au vizitat Castelul Corvinilor din Hunedoara de la începutul anului 2016. Administratorii monumentului istoric estimează că în acest an la castel vor ajunge peste 330.000 de turişti, mai mulţi în anul precedent. Hunedoara oferă turiştilor mai multe atracţii turistice de top. Cinci monumente istorice au făcut din judeţul Hunedoara una dintre principalele zone cu atracţii turistice din România.

Traian, împăratul roman care a supus Dacia. 10 lucruri puţin ştiute despre el. Cum au ajuns capul şi comorile regelui Decebal în mâinile sale

Traianus Ulpius Marcus (53 - 117) a fost unul dintre cei mai de seamă împăraţi ai Imperiului Roman, iar renumele său este datorat şi cuceririi teritoriilor Daciei. În istoria poporului român, împăratul Traian şi-a cucerit un loc de cinste, iar urmele realizărilor sale se văd încă pe teritoriul României. O serie de lucruri despre viaţa împăratului Traian au rămas însă mai puţin cunoscute publicului larg.

Tezaurele fabuloase din Sarmizegetusa Regia. Peste 55 de kilograme de aur în monede antice şi 11 spirale din aur masiv sunt căutate prin Interpol

Curtea de Apel Alba Iulia va da sentinţe definitive în trei dosare penale în care membrii mai multor grupări au fost deja condamnaţi de Tribunalul Hunedoara pentru infracţiuni legate de traficul unor tezaure antice valoroase, sustrase din siturile arheologice din Sarmizegetusa Regia. O grupare a traficanţilor de comori a fost deja condamnată, iar alte anchete se află la Parchet. O cantitate impresionantă de aur este căutată, încă, prin Interpol.

Secretele ofrandelor din aur descoperite în termele de la Germisara: comorile cu care dacii şi romanii îşi răsplăteau zeii

Folosite ca ofrande aduse zeilor, în Antichitate, 11 plăcuţe din aur nativ, dintre care opt au fost descoperite în termele daco-romane de la Germisara, iar trei aparţin aceleiaşi zone, dar provenienţa lor este contestată, se numără printre comorile uimitoare de pe teritoriul României.

Secretul fabuloasei comori din Peştera Cioclovina: cum au fost găsite mii de podoabe vechi de peste trei milenii în măruntaiele pământului

Un tezaur impresionant de podoabe vechi de peste 3.000 de ani, potrivit arheologilor, a fost descoperit în urmă cu patru decenii în Peştera Cioclovina. Mii de obiecte de chihlimbar, sticlă şi faianţă compun una dintre marile comori arheologice ale României. Povestea descoperirii a fost relatată în detaliu de speologul care s-a aventurat în labirinturile subterane.

Monede antice valoroase ridicate de procurori: un stater Lysimach de aur a fost recuperat din Olanda

Mai multe obiecte antice au fost ridicate de procurorii care invstighează traficul de comori sustrase din zona Sarmizegetusei Regia, în urma unor percheziţii efetcuate la două galerii de artă din Bucureşti şi la domiciliile unor colecţionari. De asemenea, procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia au recuperat şi o monedă Lysimach, extrem de valoroasă.

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite