De la Ioan la Iancu de Hunedoara. Enigmele celui mai faimos erou din Transilvania medievală

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ioan de Hunedoara. Ilustraţie în volumul Povestiri Istorice, de Dumitru Almaş.
Ioan de Hunedoara. Ilustraţie în volumul Povestiri Istorice, de Dumitru Almaş.

O mulţime de controverse se leagă de biografia celui mai faimos voievod al Transilvaniei medievale, Ioan (Iancu) de Hunedoara.

Istoricii care au dedicat lucrări ample biografiei lui Ioan de Hunedoara nu au căzut de acord ce nume ar trebui folosit pentru a-l indica pe cel mai faimos personaj al Transilvaniei secolului al XV-lea: Ioan sau Iancu de Hunedoara.

Transilvania din urmă cu două secole: „Rar am văzut un român fără un ciomag ca lumea în mână şi fără cuţite la brâu”

Elisabeta Szilagyi, regina din Hunedoara. Zece mituri despre „mama-eroină“ care l-a făcut pe Matia Corvin rege al Ungariei

Cele mai ascunse secrete ale Castelului Corvinilor: domniţa decapitată, beciul celor uitaţi, omul găsit mort în fântână

Istoricul Adrian Andrei Rusu a explicat în lucrarea „Începuturile familiei Hunedoreştilor” cum a ajuns Ioan de Hunedoara să fie numit Iancu de Hunedoara, de români.

„Aşa precum toţi cei care s-au aplecat asupra primei jumătăţi a secolului al XV-lea o ştiu, nici un document latin nu-i grafiază eroului nostru numele altfel decât prin onomasticonul loan de Hunedoara. De aici problema ar fi trebuit să fie foarte simplă: acesta fiind numele din epocă, folosit chiar de către deţinător, nu mai era nevoie de vreo corecţie, dublare ori răstălmăcire. Nici un personaj istoric nu s-a denumit în istoriografie altfel decât cu numele consemnat de către izvoarele contemporane”, scrie Adrian Andrei Rusu.

Numele Iancu de Hunedoara, folosit intens abia din anii ´50

Potrivit istoricului, numele Iancu de Hunedoara este utilizat de unii dintre autorii români începând de la sfârşitul secolului al XIX-lea, pentru a-l revendica pe acesta ca fiind român.

„Istoricii de până la anul de turnură 1956, la care mă voi referi imediat, au fost consecvenţi a scrie despre loan de Hunedoara, nu Iancu de Hunedoara, atât cei din generaţia mai veche: loan Lupaş (1940), Nicolae Iorga, Silviu Dragomir, dar şi Mihail P. Dan (1944), Ştefan Pascu (1944) şi Camil Mureşanu (1956) - respectiv mare parte dintre aceia care, mai apoi, au renunţat ori chiar au teoretizat repudierea definitivă a numelui de loan de Hunedoara - cât şi cei mai mult ori mai puţin minori: Theodor Nicolau (1925), T. G. Bulat (1926), Tuliu Racotă (1941), Victor Motogna (1944). După cum se cunoaşte, în anul 1956 s-a aniversat jumătatea mileniului de la moartea eroului de la Belgrad. Camil Mureşanu avea să fie ultimul care a folosit numele de loan de Hunedoara. Apoi, o baghetă magică i-a vrăjit pe toţi istoricii români ai evului mediu, stabilind, odată pentru totdeauna, că “adevăratul” şi singurul nume “recept” al sărbătoritului, în trecut şi în scrisul istoric românesc, a fost şi va fi acela de lancu. Lucrul este foarte sigur într-o anume privinţă, nici un istoric nu a mai comis vreo "dizidenţă" serioasă. Transferat apoi în toate manualele şcolare, el a fost într-atât de înrădăcinat, încât acum când arătăm că el este incorect din punct de vedere istoric şi a fost, se pare, impus, riscăm ca demersul nostru să fie întâmpinat de neîncrederea şi puterea obişnuinţei”, scrie istoricul Adrian A. Rusu.

Cu timpul, potrivit istoricului, s-a interpus concepţia potrivit căreia folosirea numelui de lancu subliniază şi asigură deplin caracterul românesc al personajului.
 

De ce Iancu de Hunedoara

Istoricul Ioan Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, a oferit argumente în favoarea folosirii numelui Iancu de Hunedoara.

„O altă chestiune este numele de Iancu, ajuns să fie contestat de unii. Această contestare vine dintr-o enormă eroare ori dintr-o ambiţie pe care nu o comentez aici. Aşa cum ungurii îl numesc pe eroul de la Belgrad în felul lor (János), sârbii în felul lor (Janko), grecii în felul lor (Iango, Ghiango), germanii în felul lor (Johannes), şi românii au acest drept. Iar felul românilor de a-l numi pe voievodul Transilvaniei (care s-a intitulat o clipă şi voievod al Ţării Româneşti) şi guvernatorul Ungariei a fost, fără nicio îndoială, Iancu, un diminutiv de la Ioan, aşa cum fratele omonim al lui Iancu a fost chemat acasă, între ai lui, Ivaşcu (tot un diminutiv de la Ioan). Am găsit zeci de mărturii care arată că, în epocă, marele comandant se chema Iancu şi nu numai între români şi în Balcani, ci şi în spaţiile occidentale (unde numele de Iancu/ Ianco a fost uneori corupt în Bianco, Blanco, Blanc etc.). Evident, îl putem numi pe Iancu şi Ioan, dar acesta este un nume livresc în limba română a secolului al XV-lea şi este bine să-l rezervăm nepotului luptătorului de la Belgrad şi să nu creăm, astfel, confuzii”, a scris academicianul, într-o postare pe pagina sa de Facebook.
 

Enigmele originii lui Ioan de Hunedoara

Şi originea etnică lui Ioan de Hunedoara a stârnit de-a lungul timpului numeroase controverse. Istoricii români au căutat argumente pentru a-l prezenta ca descendent al unor familii de nobili valahi, în timp ce reprezentanţi ai istoriografiei maghiare au susţinut fie că familia marelui voievod al Transilvaniei din secolul al XV-lea a avut origini maghiare sau cumano-tătare. 

Cronicari din secolele trecute au creat legenda în care l-au menţionat pe Iancu (Ioan) de Hunedoara ca fiind fiul nelegitim al regelui Sigismund de Luxemburg. „Concluzia noastră s-ar formula în aproximativ aceşti termeni: loan de Hunedoara aparţine unei societăţi medievale în care originea etnică nu era importantă. Din acest motiv, nici românii, nici maghiarii nu au greşit şi nici nu vor greşi vreodată, dacă vor continua să şi-l revendice; el le aparţine în egală măsură”, scrie Adrian A. Rusu.

Originea geografică şi anul naşterii lui Ioan de Hunedoara, încă necunoscute, au stârnit de asemenea îndoieli. La fel şi religia familiei sale (ortodoxă sau catolică) şi statutul social al acesteia. Familia lui Ioan de Hunedoara este menţionată istoric în anul 1409, când regele Sigismund de Luxembourg îi donează acestuia cetatea Hunedoarei, aşezarea în care avea să fie clădit unul dintre cele mai impresionante castel medievale din sud-estul Europei.

Vă recomandăm să citiţi şi:

Legendele necruţătoarei Elisabeta Szilagyi, soţia lui Ioan de Hunedoara şi mama regelui Matia Corvin al Ungariei

Ioan de Hunedoara înfruntătorul de păgâni şi Matia Corvin, regele cu mândria neînfrânată. Cum îi descria Nicolae Iorga pe cei doi eroi ai Hunedoarei

Secretele Castelului Corvinilor. Zece lucruri mai puţin cunoscute despre monumentul fascinant al Hunedoarei

Matia Corvin, regele maghiar care l-a ţinut prizonier pe Ţepeş. Zece lucruri mai puţin ştiute despre fiul lui Ioan de Hunedoara: cine l-a otrăvit

Cea mai cumplită poveste adevărată din Castelul Corvinilor: patimile domniţei care a sfârşit în chinuri groaznice pentru că şi-ar fi înşelat soţul, pe Ioan Torok

Înfiorătoarea poveste a celor trei turci ucişi după ce au săpat fântâna castelului din Hunedoara: „Mărite domn, apă aveţi, dar inimă nu!“

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite