Elena Bărboni joacă rolul Albei ca Zăpada

A venit de la Slatina în Hunedoara când era de-o şchioapă şi a profesat cu pasiune aproape 40 de ani, fondând şi o trupă de teatru pentru copii.

PROFIL
Născută: 12.05.1953, Slatina
Educaţie: Facultatea de Psihologie, Ştiinţe ale Educaţiei şi Asistenţă Socială - Arad
Experienţă: 30 de ani ca actor în singura trupă de amatori din ţară formată exclusiv din dăscăliţe
Familie: Doi băieţi şi o nepoţică de 4 ani, Flavia

Educatoare de 37 de ani, Elena Bărboni a înfiinţat trupa de teatru pentru copii şi tineret „Sfârlează“, singura trupă de actori amatori din ţară formată exclusiv din dăscăliţe.
Luna viitoare formaţia educatoarelor de la Hunedoara împlineşte trei decenii de existenţă, timp în care Elena, alături de colegele ei, a adunat zeci de premii la festivaluri ale teatrelor de păpuşi.

Oameni în loc de păpuşi

Povestea ei şi a pasiunii cu care şi-a făcut meseria de educatoare începe din copilărie: „De la părinţi, mai ales de la mama cred că mi se trage. Am avut nişte părinţi extraordinari, iar mama a stat acasă pentru avea grijă de noi, chiar dacă asta însemna că patru persoane trăiau dintr-un singur salariu. Eu şi fratele meu am avut, însă, tot ce ne-am dorit şi am fost o familie adevărată, înconjuraţi de foarte, foarte multă dragoste”, şi-a amintit Elena. De când se ştie, acest om crede în puterea vindecătoare a poveştii şi joacă, împreună cu celelalte nouă colege ale ei, pentru copiii din grădiniţele hunedorene, dar şi pentru micuţii abandonaţi în instituţiile de protecţie socială ale statului.

Spune că nu poate altfel şi adaugă că totul a pornit de la faptul că, la începutul carierei, educatoarele nu aveau suficiente păpuşi expresive şi frumoase. „Nu prea era cine ştie ce pe vremea aia, păpuşile erau vechi, cumva perimate şi atunci am zis: «Ce-ar fi să fim chiar noi păpuşile?»“. Cu ajutorul lui Eugen Evu, care a dramatizat toate poveştile, a început aventura prin mijlocul copiilor care le priveau cu ochi mari şi întindeau mâinile să le atingă. „De câte ori nu ni s-a întâmplat să ni se strige, din sală: «Nu intra! Înăuntru e lupul!» sau «Nu mânca mărul, Albă ca Zăpada! E otrăvit!»”. Peste 20 de ani Elena a jucat în grădiniţele din oraş, dar şi pe scena Casei de Cultură şi spune că şi acum, când a îmbătrânit în costumul de Albă ca Zăpada, copiii tot tânără şi frumoasă o văd.

Tinereţe fără bătrâneţe

„Nicio clipă nu am vrut să fac altceva şi dacă ar fi să o iau de la capăt, tot aşa aş face pentru încă o viaţă. Am terminat şi o facultate, aş putea să fiu profesoară, în loc să lucrez cu preşcolarii, dar pentru mine e important să ştiu că le-am dat micuţilor startul aşa cum trebuie, că le-am pus eu creionul în mână. Copiii trebuie să fie alintaţi cu basme, pentru că deveniţi adulţi oricum viaţa dă cu noi de pământ. Însă în ziua de azi, doar cei care mai au câte o bunică mai ascultă la culcare poveşti”, a declarat Elena.

Întrebări şi răspunsuri
Care a fost cel mai emoţionant moment din cariera de actor amator?
Cele în care am jucat pentru copiii orfani sau cu handicap sever, la Leagănul de copii din Hunedoara. După spectacole, ne atingeau, se agăţau de noi şi ne întrebau: „Mă iei acasă?”. Am plâns şi noi şi ei, laolaltă.

S-a întâmplat să vă ataşaţi mai tare de un anumit copil?
Toţi îmi sunt la fel de dragi deşi, pentru că eu am avut doar băieţi, poate că a existat o uşoară tendinţă pentru o mai puternică apropiere de fetiţe. Însă e ca şi cum un părinte ar fi întrebat pe care dintre copii îi iubeşte mai mult.

Ce-i place
„Oamenii veseli, pasionaţi, care se străduiesc să facă bine pentru a lăsa urmă, ca semn că nu au trăit degeaba şi să le spun copiilor poveşti; cred că un copil familiarizat cu magia basmelor ajunge să fie un om bun şi generos”.

Ce nu-i place
„Mizeria morală a societăţii, profitorii, persoanele cu mentalitate de linguşitor, cărora le sunt străine valorile morale şi regulile elementare ale bunului simţ”, a declarat hunedoreanca Elena Bărboni.