Enigmele vestigiilor antice dispărute din Sarmizegetusa Regia: baia romană şi turnul circular
0
Două vestigii enigmatice din Sarmizegetusa Regia au fost distruse şi ignorate: „baia romană” descoperită în urmă cu două secole şi „turnul circular” din vecinătatea acesteia.
Sarmizegetusa Regia este un loc plin de mistere, iar multe dintre construcţiile sale antice au rămas sub pământ, ascunse de privirile curioşilor şi necercetate încă de arheologi.
Unele vestigii, cum sunt „baia romană” şi „turnul circular” din vecinătatea edificiului, au fost scoase la iveală de la începutul secolului al XIX-lea, când căutătorii de comori, urmaţi de primii specialişti care au cercetat sistematic aşezarea, au invadat locul în căutarea aurului şi al descoperirilor preţioase.
Misterioasa „baie romană”
„Baia romană” a fost descoperită în timpul celor nouă luni de săpături organizate la Sarmizegetusa Regia în perioada 1803 - 1804, de Fiscul Austriac. În timpul iernii primului an de cercetare, când muncitorii implicaţi în campania arheologică au oprit lucrările la Sarmizegetusa Regia, locul a fost invadat şi devastat parţial de sătenii cuprinşi de „febra aurului” ce a cuprins la acea vrema comunităţile din Munţii Orăştiei. Arheologii au consemnat atunic că au descoperit urmele unei clădiri cu cel puţin cinci încăperi, fără porţi, complet acoperită de pământ, în care se aflau grămezi de minereu de plumb, zgură, creuzet, cuie, cioburi de sticlă, cărămizi, cioburi de vase, dar şi oase umane.
„Am văzut ruinele unei băi aşa cum se obişnuia în vechime să fie construite. Labrum-ul acestei băi, cioplit din porfir de sienit, fusese dus la mai mulţi paşi [de acolo]. Podeaua din tepidarium era acoperită cu un mortar de ciment hidrofug cu o grosime de 6 ţoli, ce acoperea şi pereţii până la nivelul orificiilor prin care curgea apa, şi care s-a păstrat admirabil până în ziua de azi. Păcat că ignoranţii căutători de comori, în speranţa că vor găsi tezaure sub pardoseala de ciment, au spart-o. Se văd aici resturile încăperilor obişnuite ale unei băi antice, ephebia, apodyteria, alaeothesia, frigidarium, tepidarium şi laconicum”, consemna în 1805 arhitectul Péchy Mihály, citat de arheologul Aurora Peţan, în lucrarea „Baia romană” de la Sarmizegetusa Regia – 2014. Locul unde a funcţionat aşa-zisa baie romană a mai fost cercetat în anul 1950 de arheologul Constantin Daicoviciu, iar apoi a fost dat uitării. Ruinele au rămas ascunse în pădure, la sud de fortificaţia Sarmizegetusei Regia, în afara traseului de vizitare.
Povestea distrugerii turnului circular
O soartă mai rea a avut-o turnul circular din vecinătatea „băii romane”, descoperit în aceeaşi perioadă cu aceasta.
„Clădirea a fost dezvelită de către austrieci în 1804 şi interpretată drept „turn de strajă”. Era perfect circulară, fără nici o intrare la nivelul solului şi fără ferestre, de unde se deduce că zidurile erau conservate pe o înălţime considerabilă. Rapoartele de săpătură spun că avea ziduri foarte solide. În interior a fost identificat un cuptor cu cenuşă pe el, fragmente ceramice şi de râşniţe, cărămizi, bucăţi de sticlă şi de zgură, cuie şi chiar oase. Construcţia nu are analogii în zona cetăţilor din Munţii Şureanu şi nu pare să aibă nici o legătură cu ideea de „baie”, aşa cum arată atât inventarul ei, cât şi faptul că este izolată de cealaltă clădire. De altfel, nici clădirea cea mare, considerată decenii la rând „baie romană” (dar niciodată cercetată de arheologi), nu pare să fie ceea ce se afirmă că este, aşa cum sugerează cercetările desfăşurate acolo de austrieci în 1803 şi 1804”, arăta cercetătoare Aurora Peţan, într-un articol despre distrugerea edificiului.
Ruinele turnului antic menţionat în rapoartele păstrate în rapoartele Fiscului austriac au fost distruse în anii ´80, când aici a fost amenajat un drum de pământ care trecea chiar peste ele. O terasă circulară pe care fusese ridicat turnul în Antichitate, traversată de drum, şi câteva blocuri de piatră abandonate în apropiere au mai rămas din vestigiul antic.
„Zeci de maşini grele, cu tone de materiale, au circulat pe acest drum. Apoi, ani de zile au circulat maşini ale arheologilor, ale celor din administrarea monumentului sau ale altor oficiali, care au trecut peste locul monumentului distrus. Şi probabil continuă să circule. Nu ştiu dacă vom afla vreodată ce a fost acolo: poate că o cercetare atentă ar putea să mai recupereze informaţii – amprenta unei fundaţii, resturi de inventar, cine ştie… Până atunci, oficialii ar trebuie să recunoască crima, să declare „decesul” monumentului, să pună drumul pe plan, iar peste drum, cu linie punctată, fosta clădire, să îşi ţină maşinile la poarta de vest… şi, vai, să admită că le-a fost descoperită mârşăvia. Ceea ce nu se va întâmpla prea curând”, scrie arheologul, pe blogul său.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
