FOTO Deva la începutul secolului XX, în fotografii rare. Cum s-a schimbat aspectul fostului orăşel boem şi cochet
0
O serie de fotografii rare, păstrate în colecţia Muzeului Földrajzi din Ungaria, înfăţişează oraşul Deva la începutul secolului trecut, în vremea în care era locuit de aproape 10.000 de oameni şi începea sistematizarea sa. Aspectul oraşului de la poalele cetăţii a fost în acea vreme cu totul diferit de modul în care Deva arată în prezent.
Imaginile vechi din colecţia Muzeului Földrajzi din Ungaria înfăţişau Palatul Administrativ, actuala Piaţă a Unirii din Deva, Palatul Bethlen, precum şi alte clădiri emblematice din centrul istoric al orăşelului. Unele dintre clădirile emblematice din acea vreme nu mai există, în timp ce terenurile livezilor şi parcurilor din trecut sunt ocupate în prezent imobile.
La începutul secolului XX, oraşul Deva, aşezat pe malul Mureşului avea rolul de capitală a comitatului şi apoi a judeţului Hunedoara. Orăşelul cochet, cu o populaţie între 7.000 şi 8.000 de locuitori se afla în prin proces de modernizare şi extindere. Nu avea industrie grea, dar producea dantelă pentru export, în Întreprinderea pentru promovarea industriei casnice, conserve în fabrica „Transilvania” şi maşini agricole.
Orăşelul la început de secol
„Prima stradă care s-a pavat, la 13 octombrie 1900, se numea strada Apei. Începe şi numerotarea străzilor conform regulilor în vigoare, cu numere cu soţ pe o parte şi cu numere fără soţ pe partea opusă. În 1902 se continuă pavarea străzilor cum ar fi cele care coincid cu străzile Aurel Vlaicu, Călugăreni şi strada Hunedoarei. La Deva, iluminatul oraşului a început în 1902, cu 206 becuri din care 200 cu 16 amperi şi şase cu 12 amperi. La sfârşitul anului 1903, Deva avea 18 străzi iluminate”, se arată în Monografia judeţului Hunedoara, editată de Biblioteca Judeţeană „Ovid Densuşianu”.
Deva era însă la acea vreme un orăşel boem, cu numeroase cârciumi, cu vamă, şi era loc de înâlnire al negustorilor de aur şi un popas important pentru călătorii străini care ajungeau în Transilvania.
„Lume multă şi amestecată venea, stătea şi pleca în care, căruţe, poştalioane, călare sau pedestru, împreună cu mulţi cărăuşi, vizitii şi surugii, care mânau, îngrijeau şi hrăneau animalele de tracţiune. Pe lângă aceşti călători cu personalul lor de felurite limbi şi neamuri, care toţi erau grăbiţi, obosiţi şi vorbeau zgomotos, mai alergau şi forfoteau strigând în gura mare ziua şi noaptea slugile şi slujnicele hanului; apoi ţiganii potcovari şi ţigăncile ghicitoare.Doar noaptea se mai linişteau cumva toate acestea şi ea aducea o altă privelişte mai pitorească şi mai fermecătoare a hanului. În jurul focurilor mari din curţi se vedeau idile de dragoste, se auzeau cântece de duioşie şi strigăte de joc ale celor săraci şi necăjiţi, care toată ziua roboteau la stăpâni şi nu aveau altă plăcere decât această veselie nocturnă”, era descrierea oferită de avocatul Victor Şuiagă, unui celebru han al Devei, la începutul secolului trecut, publicată în volumul „Deva – contribuţii monografice”, reeditat de Biblioteca Judeţeană Hunedoara - Deva.
Vă recomandăm şi:
Statuile şi frescele vechi, care decorează mai multe locuri din Hunedoara şi din Valea Jiului, arată cum trecutul industrial al celor două regiuni şi-a lăsat amprenta asupra prezentului.
Hunedoara şi-a căpătat faima în lume datorită Castelului Corvinilor şi a Uzinelor de fier transformate în combinat siderurgic. De-alungul istoriei ultimelor două secole, brandurile oraşului au fost puncte de reper pentru viaţa comunităţii, iar hunedorenii s-au identificat cu ele.
În anii în care vechile uzine de fier ale Hunedoarei se transformau în combinat siderurgic, zeci de oamenii îşi găseau sfârşitul brutal în cele mai teribile accidente de muncă din istoria colosului industrial.
În 1942, celebrul Willy Pragher fotografia de pe meterezele castelului uzinele de fier ale Hunedoarei. Din aceeaşi locaţie, în prezent, cei care privesc spre platforma industrială mai pot vedea doar un turn de răcire ajuns ruină şi, în plan îndepărtat, ruina vechii şcoli de ucenici din combinatul siderurgic al Hunedoarei.
Printre cei peste 10.000 de oameni care lucrau în anii 1950 în combinatul din Hunedoara şi în fabricile din împrejurimile acestuia s-au infiltrat şi informatori ai unor servicii străine, potrivit unor documente păstrate până în prezent.
O serie de imagini rare, vechi de peste o jumătate de secol, a fost păstrată în arhivele combinatului din Hunedoara şi recuperate ulterior dintre construcţiile părăsite ale acestuia de mai mulţi tineri pasionaţi de istorie, din localitate. Fotografiile dezvăluie frânturi din poate cea mai importată perioadă a complexului industrial: anii 1950, în care au fost construite marile furnale şi a fost pusă în funcţiune o oţelărie.
Se încarcă comentariile...
