FOTO Locurile emblematice din Munţii Carpaţi, în ilustraţii rare din secolul al XIX-lea
0
Călătorii străini care au ajuns în secolele trecute în ţinuturile actuale ale României au rămas adesea fascinaţi de priveliştile şi de legendele unor locuri din Munţii Carpaţi.
De secole, o mulţime de locuri din Munţii Carpaţi au atras admiraţia călătorilor străini, iar ilustraţiile lor publicate în periodice şi volume de călătorie, însoţite de descrieri ample, le-au făcut cunoscute lumii.
Iată câteva dintre locurile din munţi, cu care românii s-au mândrit dintotdeauna.
Detunatele, coloanele de bazalt ale Apusenilor
Detunatele din Munţii Apuseni ar fi fost denumite astfel de localnici datorită zgomotelor puternice, ca de tunet, produse de rostogolirea stâncilor desprinse din versant. Iarna, locurile legendare oferă privelişti fascinante.
Detunata goală şi Detunata flocoasă ies în evidenţă de la mare depărtare. Coloane de bazalt ale Detunatei goale se află la o altitudine de circa 1.200 de metri în Munţii Metaliferi (Apuseni). Ascensiunea spre locul considerat unul dintre cele mai frumoase vârfuri ale Apusenilor porneşte din satul Bucium. De aici, călătorii traversează pădurile şi păşunile pitoreşti, animate de casele tradiţionale ridicate de moţi pe coaste.
Potecile ocolesc apoi grohotişul şi bolovanii imenşi, acoperiţi cu zăpadă şi se strecoată prin pădure, ajungând deasupra pereţilor de stâncă înalţi de aproape 100 de metri. De aici, în faţa călătorilor se dezvăluie priveliştile Munţilor Metaliferi şi ai Bhorului, ale Munţilor Vulcan şi ale Roşiei Montane. La peste un kilometru distanţă de Detunata Goală se află Detunata Flocoasă, mai bogată în vegetaţie, considerată mai puţin spectaculoase. Însă ambele au fost de-a lungul timpului motive de legende locale, despre ţinutul zânelor, oştile de căpcăuni, despre jidovi şi fete de urieşi.
„Detunata este un pisc de piatră de bazalt, compus din prisme mari de bazalt, ce stau oblu din jos, oblu din sus, ca şi când ar fi nişte arbori uriaşi, unul lângă altul, în Munţii Abrudului, spre miază-noapte răsărit de la Bucium-saşa. Apare ca o casă mare, uriaşă, în mijlocul unui islaz, înaltă de vreo 200 de coţi şi în periferie de vreo mie de coţi. Azi apare ca şi când ar fi avut cândva o periferie cerculară, rotundă, şi ar fi căzut partea spre aus. În Europa, numai despre Scoţia se zice că ar avea asemenea locuri. De la Detunata spre vest este Ţara Moţilor. Locuitorii de la poalele ei sunt toţi români metalurgi (băieşi), oameni frumoşi, ospitalieri, isteţi. Portul lor e dintre cele mai frumoase porturi ţărăneşti”, scria publicistul Ion Pop Reteganul, în volumul „Munţi, animale şi pământ”, reeditat în 1935, la trei decenii de la moartea sa.
Retezat, locul de vânătoare al prinţilor
Masivul Retezat impresionează prin numărul mare de lacuri glaciare, peste 50, şi este considerat un adevărat tărâm sălbatic al Europei. În Retezat, se află cel mai întins lac glaciar din ţară, Bucura. Tot aici, călătorii găsesc Tăul dintre Brazi, considerat unul dintre locurile misterioase ale Retezatului, Lacul Zănoaga, cel mai adânc, Tăul Porţii, situat la cea mai mare altitudine dar fiecare lac, tău, sau ochi de apă din Retezat, pete de culoare albastru-verzui în imensitatea muntelui, poate stârni emoţii călătorilor, la fel cum o fac şi vârfurile de peste 2.000 de metri şi căldările sale.
FOTO: Marius Turc
„Rar un masiv muntos care să te vrăjească mai mult cu peisagiile, de cea mai autentică sălbătăcie, să te fascineze mai tainic prin florile-i rare, prin gâzele minunate, vânatul extraordinar şi mai ales prin neîntrecutele fenomene glaciale: căldări, custuri, iezere, morene etc. În acest gigantic sanctuar al naturii cu o întindere de cel puţin 100 kilometri pătraţi vor admira şi studia minunele creaţiunii concentrate aici parcă din adins, generaţiile actuale şi viitoare de naturalişti, turişti din ţară şi de peste hotare, atraşi de faima Retezatului", îl descria, în 1935, savantul Alexandru Borza.
Din secolul al XIX-lea, Masivul Retezat a fost cunoscut pentru bogăţia sa faunistică şi ca destinaţie pentru pasionaţii de vânătoare, printre ei aflându-se şi prinţul Rudolf (1858 - 1889), unicul fiu şi moştenitorul împăratului Franz Joseph I al Austriei. „Aceşti munţi nu sunt supuşi regulilor aplicabile Alpilor din nord, cum ar fi cele din nordul Stiriei şi din Austria Superioară, deoarece la altitudinea unde molizii plăpânzi sunt împrăştiaţi în urma pinilor târâtori, în Alpii Transilvaniei se află cele mai luxuriante păduri de stejar. Şi în loc de rocile goale şi nimic altceva care se confruntă cu călătorul la aproximativ 4000 de picioare, aici avem păduri de fag şi o creştere a molizilor, ajungând până la 6.000 - 7.000 de picioare”, relata exploratorul.
Dealul Calvariei - muntele de aur şi telur
Satul Săcărâmb din Munţii Metaliferi are o istorie impresionantă, strâns legată de cea a locului misterios în jurul căruia s-a dezvoltat aşezarea. Un con vulcanic, din adâncurile căruia în ultimele trei secole au fost scoase cantităţi impresionante de metale preţioase şi rare, ca teluriul şi nagyagytul, a rămas simbolul fostului orăşel minier al secolelor trecute.
Înfăţişarea muntelui a atras atenţia unui număr mare de exploratori străini din trecut, dornici să viziteze locul pe care l-au numit un El Dorado al Europei. „Dealul Patimilor”, aşa cum a fost numit în unele relatări, a apărut de-a lungul timpului în nenumărate gravuri care ilustrau jurnalele publicate de străinii care au călătorit în Transilvania. „Dacă priveliştea din localitate printre munţii despărţiţi este deja frumoasă, atunci din vârful piramidei, cu 196 picioare mai sus, ea este de neîntrecut. Înspre sud, priveşti către câmpia încântătoare pe care se află Deva cu cetatea să minunată şi multe alte localităţi. Mult mai departe, ca prin ceaţă, se zăreşte splendidul castel al Hunedoarei, iar în fundal munţii acoperiţi cu zăpadă veşnică, străjuind plăcuta vale a Haţegului ”, relata savantul austriac Joseph Adalbert Krickel, care a vizitat Săcărâmbul în februarie 1828.
Cheile Turzii - priveliştea sălbatică din zona Clujului
Cheile Turzii se află în judeţul Cluj, în vecinătatea oraşului Turda. Ocupă o suprafaţă de 324 hectare şi s-au format prin erodarea rocii de calcar jurasic de către râul Hăşdate. Cu o lungime de 1,3 kilometri şi o înălţime de 200 de metri, Cheile Turzii oferă un peisaj dimpresionant: stânci înalte şi abrupte, creste ascuţite, turnuri de piatră, vâlcele pietroase, grohotişuri, arcade etc. În aria protejată se găsesc peste 1.000 de specii de plante, animale, fluturi unele reprezentând elemente rare ca usturoiul sălbatic, acvila de stâncă, şogârţul de baltă, tisa, scoruşul, garofiţa albă, fluturaşul de stâncă. Cheile Turzii au devenit rezervaţie din 1938, iar în zona celor două culmi, Culmea Mânăstirii şi Dealul Sândului, s-au descoperit peste 30 de peşteri. Cele mai cunoscute sunt Peştera Ungurească, Cetăţeaua Mică şi Cetăţeaua Mare.
Turnu Roşu - trecătoarea antică
Ilustrată în numeroase publicaţii din secolul al XIX-lea, Turnu Roşu este o trecătoare din Carpaţii Meridionali, situată pe valea Oltului. Turnu Roşu a fost, la origine, o construcţie militară defensivă, ridicată de saşi în 1360, lîngă Boiţa, judeţul Sibiu. A fost terminată în 1370 sub regele Ludovic I al Ungariei, în scopul supravegherii defileului râului Olt, fiind situată în apropierea vechii frontiere cu Ţara Românească. În Antichitate, Valea Oltului a fost una dintre cele mai importante căi de comunicaţie între Transilvania şi ţinuturile Dunării. A fost şi un loc de transhumanţă pentru turmele de oi, ale ciobanilor care coborau din zona Sibiului spre Câmpia Română.
Cazanele Dunării
Până la amenajarea hidroenergetică Porţile de Fier, navigaţia în Defileul Dunării era extrem de dificilă, chiar dacă la sfârşitul secolului al XIX-lea au avut loc lucrări de amenajare a unui canal navigabil. Zona Cazanelor Dunării, cu o lungime de circa nouă kilometri, în amonte de Orşova, punea cele mai mari probleme marinarilor. Un reper istoric alvechilor „Porţil de Fier” sunt două sculpturi în stâncă de la Cazanele Dunării. Cea mai veche dintre ele, „Tabula Traiana”, de pe malul sârbesc al Dunării datează din vremea împăratului Traian, şi i-a fost dedicată ca omagiu pentru finalizarea lucrărilor la drumul roman de pe malul Dunării. Acum vechiul drum militar este înghiţit de ape, dar inscripţiile de la porţile Daciei s-au păstrat.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
