FOTO Pădurea de argint, locul tainic din Munţii Metaliferi, cu ape tămăduitoare. Cea mai frumoasă legendă
0Pădurea de argint, un loc tainic din Munţii Metaliferi, aflat la marginea Săcărâmbului, păstrează o legendă impresionantă.
O „pădure de argint”, după cum îi spun localnicii, înconjoară satul Săcărâmb din Munţii Metaliferi, un fost „El Dorado” al Europei secolului al XIX-lea.
GALERIE FOTO CU PĂDUREA DE ARGINT
Pădurea de fagi care se înalţă în jurul emblematicului con vulcanic al Săcărâmbului are proprietăţi binefăcătoare şi este considerată de mulţi dintre oaspeţii săi un loc încărcat de energii. Oamenii care îi cunosc povestea vin aici pentru a se relaxa şi a face „silvoterapie”, iar unii dintre ei au relatat că după mai multe ore petrecute în pădure au trăit experienţe paranormale.
Localnicii au ridicat un foişor sub forma unei piramide, unde vizitatorii pot medita în mijlocul naturii. Însă cel mai captivat lucru legat de „pădurea de argint” este povestea izvorului ei.
Un monument de piatră aminteşte că aici, la mijlocul secolului al XIX-lea, a poposit împăratul Franz Joseph care, în timpul vizitei sale în Transilvania. „Povestea spune că împăratul a traversat pădurea, pe drumul pe care aurul extras de mineri era transportat spre Zlatna, oprindu-se în dreptul unui izvor. Aici a luat masa şi a băut din apa tămăduitoare a izvorului, despre care se spune că a aflat că aduce binefaceri sănătăţii, dar şi potenţei. Apa acestui izvor este foarte pură şi este încărcată de energie, lucru stabilit de numeroase studii“, relata localnicul Alexandru Pavel Tokar, preşedinte al „Societăţii europene pentru tehnică radiantă şi armonie spirituală“ (SETRAS) şi autor al monografiei Săcărâmbului.
„Întreg Săcărâmbul, nu doar «pădurea de argint», reprezintă un centru energetic foarte puternic. Există şi o explicaţie ştiinţifică: aşezarea se află în centrul unui vechi con vulcanic care a avut altitudinea de 3.300 de metri. Acest con există virtual, îşi manifestă energiile resimţite intens. Practic, deşi arealul Săcărâmbului se află la altitudinea de 800 de metri, cei care vin aici se simt atmosfera de la peste 3.000 de metri“, informa Alexandru Tokar.
Pădurea de argint, întinsă pe circa 13 hectare, rămâne un loc încântător, indiferent de credinţele localnicilor. O arată imaginile realizate de Andreea Văduva, o tânără din Hunedoara pasionată de fotografie, iar monumentul dedicat împăratului Franz Joseph, de la izvorul ei, este la fel de atractiv, chiar dacă puţini îi cunosc povestea.
Foto: Andreea Văduva
Povestea aurului din Săcărâmb
Aflat la 25 de kilometri de municipiul Deva, Săcărâmb a fost atestat documentar în urmă cu 550 de ani, însă povestea prin care a devenit cunoscut în lume datează de la mijlocul secolului al XVIII-lea, când aici au fost deschise primele exploatări miniere. Potrivit legendei, un sătean din Nojag, care îşi mâna porcii prin pădurile de munte, a observat sclipind, dintr-o râpă ascunsă, un bolovan. A coborât în deschizătura muntelui şi a desprins bucata strălucitoare din roca în care fusese înţepenită, iar a doua zi s-a prezentat cu ea în faţa unui moşier care avea o mică exploatare minieră în acele ţinuturi. „Piatra“ s-a dovedit a fi aur, iar vestea descoperirii metalului preţios s-a răspândit cu repeziciune.
Ignaz von Born.
Descoperirea zăcămintelor de metale preţioase din Sâcârâmb a fost menţionată în jurnalul celebrului om de ştiinţă Ignaz von Born. Geologul născut în Transilvania, devenit consilier pe probleme de minerit la Curtea Imperială din Viena, condusă de împărăteasa Maria Teresa, a călătorit în Transilvania şi Banat în vara anului 1770 şi a scris mai multe lucrări în care a povestit a oferit detalii despre locurile vizitate, despre comorile minelor din Ardeal, dar şi despre peripeţiile prin care a trecut.
Foto: Andreea Văduva
Dintre exploatările miniere l-a impresionat cel mai mult mina de aur Săcărâmb, înfiinţată de tatăl său.
„Descoperirea minei de aur se datoreşte întâmplării. Un român numit Ion Armean a venit la tatăl meu, care exploata pe atunci o mină bogată de argint la Certeju, şi i-a spus că zilnic se vede o flacără ce iese şi joacă deasupra unei crăpături din pădure şi el crede că asta ar însemna că trebuie să fie ascunse acolo minereuri bogate. Tatăl meu era, din fericire, destul de aventuros pentru ca să dea atenţie spuselor acestui om de treabă. A făcut deci o galerie la locul indicat de acel român, dar a săpat în zadar câţiva ani; în cele din urmă, s-a plictisit şi era hotărât a o părăsi, când a mai făcut o ultimă încercare în direcţia vânei şi aici a dat de un minereu bogat în aur, ce se înfăţişa sub forma unor lamele negre; din cauza aceasta, l-au privit mai întâi ca minereu de fier cu mică şi nu s-au convins de contrariu decât după ce l-au încercat în foc. Această descoperire fericită l-a determinat pe tatăl meu să urmeze mai repede toate mijloacele pentru a continua această exploatare”, scria von Born, într-una dintre epistolele sale, publicată în lucrarea „Travels through the Banat of Temeswar; Transylvania and Hungary in the year 1770” (Călătorii în Banatul Timişoarei, Transilvania şi Ungaria), la Londra, în 1777.
Foto: Andreea Văduva
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
