FOTO Povestea cartierului uitat al Sarmizegetusei - „Feţele Albe“, sălaşul ielelor de la poalele cetăţii
0Aşezarea de la Feţele Albe este considerată unul dintre cele mai misterioase locuri din Munţii Orăştiei, tărâmul vechilor cetăţi dacice. Oamenii povestesc despre ielele care ar fi trăit în templele de la Feţele Albe şi despre pădurea bântuită care înconjoară şi ascunde ruinele. În fiecare vară, în preajma sărbătorii de Sânziene (24 iunie), la monumentele de la Feţele Albe sunt organizate excursii sau meditaţii.
Feţele Albe, o veche aşezare dacică ruinată de aproape două milenii, îngropată sub o pădure despre care localnicii cred că ar fi bântuită de spiritele ielelor, reprezintă unul dintre cele mai fascinante locuri din munţii Hunedoarei. Aflată în vecinătatea oraşului antic Sarmizegetusa Regia, „cetatea“ Feţele Albe era, de fapt, potrivit istoricilor, un mare cartier al capitalei Daciei pre-romane din vremea lui Decebal.
În acest punct există un complex de construcţii dacice, dispuse pe patru terase, toate amenajate de mâna omului. Există şi o a cincea terasă, dar pe care nu sunt construcţii.
„Distrugerea lor poate fi plasată în anul 102 şi pusă pe seama armatelor romane care, în cursul primului război dacic cu Traian, au ajuns până lângă Sarmizegetusa. Distrugerea lor definitivă a avut loc în anul 106“, au concluzionat istoricii Hadrian Daicoviciu şi Ioan Glodariu, în studiul dedicat monumentelor de la Feţele Albe.
Acoperită aproape în totalitate de pădure, aşezarea a cuprins, în cele aproape trei secole de existenţă, zeci de locuinţe şi cel puţin două temple, dar şi un sistem de captare a apei prin conducte. Toate au fost incendiate şi demolate în timpul celui de-al doilea război de cucerire a Daciei, purtat de romani, iar de atunci vechea aşezare a rămas părăsită.
Se văd urmele templelor şi ale altarelor mistuite
Despre această cetate, localnicii cred că a fost locul unde trăiau preotesele zeiţei Bendis (cunoscută ca sau confundată cu Artemis, Luna sau Diana) – divinitatea nopţii, a incantaţiilor şi a farmecelor. La Feţele Albe se văd urmele templelor şi ale altarelor mistuite. Rămăşiţele sanctuarelor din calcar ies, ca nişte colţi albi, de sub covorul de vegetaţie şi de sub rădăcinile sub care a fost ascunsă aşezarea. Ele stau la originea unor legende înfiorătoare, vechi de sute de ani.
„În Feţele Albe era un fel de mănăstire, cum s-ar spune în zilele noastre. Acolo erau date, de la naştere, fetele pe care dacii le hărăzeau pentru a sluji zeităţilor lor. În vreme de secetă sau de război, unele dintre aceste fecioare erau sacrificate şi aduse ca jertfă lui Zamolxis sau altor divinităţi. Erau aruncate de pe stânci, iar dacă, după astfel de sacrificii sângeroase, dacii vedeau că zeii s-au îmbunat, îi cinsteau pe părinţii fecioarelor ucise. Astfel se povesteşte la noi“, povesteşte Petre, unul dintre ghizii informali ai locului.
De peste 40 de ani, bărbatul este strâns legat de zona de la poalele cetăţii Sarmizegetusa Regia şi a cartierului ei, Feţele Albe. A fost pădurar şi i-a găzduit pe arheologii care au cercetat în anii ’60 Feţele Albe, iar în prezent se ocupă cu apicultura şi îşi vinde produsele pe marginea drumului spre cetăţile dacice, în apropiere de Sarmizegetusa Regia.
Ritualurile sânzienelor
Legenda despre fecioarele care erau trimise la Feţele Albe să slujească zeităţilor este susţinută şi de alţi oameni din satele risipite pe munţi. Lucreţia Râmbetea locuieşte într-o căsuţă de pe Dealul Grădiştii Muncelului, la care se poate ajunge doar pe o cărare ce taie livezile şi pădurea din împrejurimi. Casa femeii se află în apropiere de poteca pe care turiştii pot ajunge la Feţele Albe. În ultimele două decenii, Lucreţia a fost permanent aproape de Feţele Albe şi de Sarmizegetusa Regia. A văzut şi a ascultat o mulţime de lucruri cu totul ieşite din comun despre cele două aşezări.
„În noaptea de Sânziene se culegeau florile sălbatice ce cresc prin fân, pe dealuri, şi sunt bune ca leac pentru boli. Fetele purtau cununi de flori să se păzească de spirite şi tot atunci le erau aduse ofrande zeiţelor, la Feţele Albe“, povesteşte Lucreţia.
Istoricii oferă o versiune asemănătoare asupra modului în care aveau loc ritualurile. „Diana romană la noi ar fi reprezentat-o Artemis – Bendis tracică, despre care ne vorbeşte Herodot, spunând că femeile din Tracia şi din Peonia, când jertfesc zeiţei Artemis – Regina, îndeplinesc ritualuri folosind întotdeauna paie de grâu“, afirma istoricul Ion Horaţiu Crişan, în volumul „Spiritualitatea geto-dacilor“ (1984).
Locul de meditaţie
Lucreţia Râmbetea vorbeşte de sacrificiile despre care se crede că au avut loc la Feţele Albe, în vremea dacilor şi adaugă că şi în prezent, credinţele despre locul misterios ascuns de pădure sunt puternice. „Anul trecut, de Sânziene, un grup de vreo 20 de oameni a trecut prin faţa casei mele, pe poteca ce duce spre Feţele Albe. Pe aici e drumul mai ocolit spre Feţe. Ei au mers acolo pentru a se ruga şi a face tot felul de ritualuri, care mai de care mai ciudate, iar la întoarcere, noaptea, unii s-au rătăcit. Au ajuns iar la noi şi i-am găzduit până dimineaţă“, spune Lucreţia.
Localnica povesteşte despre obiceiurile ciudate ale unora dintre vizitatorii aşezării părăsite de la Feţele Albe. „Pentru că oamenii cred că acest loc este încărcat de energie, deseori i-am putut vedea îmbrăţişând copacii din jurul ruinelor. Altădată, i-am găsit aprinzând lumânări şi rostind incantaţii, dar şi făcând unele lucruri despre care mi-e ruşine să vorbesc. Iar acel indicator care arată poteca spre Feţele Albe a fost rupt de mai multe ori de unul dintre cei care veneau la Feţele Albe. Omul voia astfel ca lumea să nu ştie de acest loc, pentru ca el şi însoţitorii săi să nu fie deranjaţi“, afirmă localnica.
Cum se ajunge la Feţele Albe
Punctul de reper al traseului spre aşezarea de la Feţele Albe este satul Costeşti din Munţii Orăştiei, locul unde se termină asfaltul. În Costeşti sunt circa 20 de cabane şi pensiuni, dar şi locuri amenajate pentru camping. Aici, turiştii care vor să viziteze Feţele Albe pot închiria camere la preţuri începând de la 50 de lei pe noapte. De la marginea satului Costeşti, drumul spre Feţele Albe este acelaşi cu cel spre Sarmizegetusa Regia: urmăreşte cursul apei Grădiştii, traversează satul Grădiştea de Munte şi apoi, după 14 kilometri, se intersectează cu drumul forestier spre vechea capitală a Daciei. Din apropierea intersecţiei aflată la marginea satului Grădiştea de Munte, călătorii au două posibilităţi de acces la Feţele Albe. Cea mai scurtă cale este cărarea abruptă prin pădurea întunecoasă, un traseu marcat ce poate fi străbătut în circa 30 de minute. A doua cale este drumul pe culmea Grădiştii Muncelului, pe care turiştii întâlnesc mai multe case, trec prin livezile sătenilor, străbat un teren mlăştinos şi coboară la „cetate“. Drumul este mai lin, dar durata traseului este de aproape o oră.
Pădurea bântuită
Numele aşezării Feţele Albe a stârnit, de asemenea, controverse. Unii istorici au susţinut că provine de la culoarea albă a numeroaselor ziduri de calcar ce compun terasele. „Noi spunem, potrivit tradiţiei, că numele locului vine de la fetele albe la faţă care slujeau în cetate. Aveau feţele albe pentru că nu ieşeau niciodată din acel loc, nu se arătau lumii“, povesteşte localnica Lucreţia Râmbetea. Oamenii din zona Grădiştii afirmă despre pădurea din jurul Feţelor Albe că ar fi bântuită. Noaptea nu este deloc indicat călătorilor să rămână în pădure. În apropierea templelor, o suprafaţă considerabilă din pădurea seculară de brad este uscată. Soarele nu a putut pătrunde prin desişul pădurii, pentru a-i da culoare şi a o salva de la moarte, iar în umbra ei nicio buruiană nu a mai crescut de zeci de ani. Pădurea uscată care înconjoară Feţele Albe se animă în preajma sărbătorii de Sânziene, din 24 iunie. „În aceste zile, creşte numărul vizitatorilor aşezării de la Feţele Albe. Printre ei se află oameni care vin să mediteze sau să participe la diverse ritualuri. În anii trecuţi, grupurile veneau la Sarmizegetusa Regia, însă în cetatea dacică regulamentul de vizitare este foarte strict, iar ei nu mai sunt lăsaţi să se manifeste astfel. Aşa că se îndreaptă spre Feţele Albe, unde, din păcate, locul este nepăzit şi lăsat nimănui“, a afirmat Vladimir Brilinsky, administratorul sitului Sarmizegetusa Regia.
Comorile din zonă
Potrivit acestuia, situaţia monumentului s-ar putea schimba. „Consiliul Judeţean Hunedoara a făcut demersuri pentru a prelua în administrare şi Feţele Albe, alături de alte cetăţi din zona Orăştiei. Dacă acest lucru va fi posibil, aşezarea va fi îngrijită, se va amenaja şi se va marca traseul spre ea şi vom avea grijă ca monumentele să nu mai fie deteriorate“, adaugă Brilinsky. El adaugă că doar o foarte mică parte din teritoriul cartierului dacic îngropat printre rădăcinile copacilor a fost cercetată din punct de vedere ştiinţific. În anii ’60, când au avut loc ultimele săpături arheologice, a fost luată decizia ca o parte din monumentele antice scoase la iveală să fie din nou ascunse sub pământ, pentru a rămâne în conservare. De atunci, singurii care mai sondează terenul sunt căutătorii de comori. Nu departe de Feţele Albe, în zona Sarmizegetusei, au fost descoperite mai multe tezaure dacice valoroase: zeci de kilograme de aur şi argint, sub forma monedelor şi bijuteriilor.
Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva face ultimele pregătiri pentru expunerea uneia dintre cele mai importante piese de tezaur descoperite în ultimii ani în România: matriţa unui orfevrier din Sarmizegetusa Regia, obiect care va putea fi văzut de public la mijlocul lunii iunie, la Deva.
Aproape 200 de cuvinte din limba română îşi au originea în limba vorbită de daci, potrivit celor mai mulţi dintre oamenii de ştiinţă care s-au dedicat studierii limbilor arhaice. Dacii nu foloseau scrierea, este o altă concluzie la care au ajuns lingviştii consacraţi, însă cele mai multe dintre teoriile privind limba sau scrisul în vremea antică au stârnit controverse.
Sarmizegetusa Regia a fost capitala Daciei, înainte de războaiele romane care au dus la distrugerea ei. În prezent situl arheologic al vechiului oraş antic este inclus în patrimoniul UNESCO, importanţa fiindu-i astfel recunoscută pe plan mondial.
Religia şi ritualurile religioase au jucat un rol important în comunitatea dacilor, susţin istoricii. O serie de mărturii despre viaţa strămoşilor noştri oferă amănunte neobişnuite despre modul în care oamenii şi în special preoţii daci se raportau la divinitate.
Se încarcă comentariile...
