FOTO Cine salvează Lupeniul, municipiul dator vândut din Valea Jiului

Municipul Lupeni din Valea Jiului a ajuns dator vândut la statul român, cu aproape 33 de milioane de lei. Localnicii dau vina pe administraţia locală, primarul pe statul român, însă nimeni nu pare în stare să găsească vreo soluţie de ieşire din situaţia ingrată.

Aproape 40.000 de oameni trăiau în urmă cu două decenii în Lupeni, iar în prezent municipiul a ajuns la o populaţie de 23.500 de locuitori. De zece ani, Lupeniul a fost declarat municipiu, însă localnicii nu au motive pentru a sărbători. Nivelul de trai a scăzut cumplit, se plâng cei mai mulţi dintre oamenii intervievaţi pe străzile Lupeniului, iar primăria este înglodată în datorii.

Potrivit Buletinului Ministerului Finanţelor privind situaţia plăţilor restante mai mari de 90 de zile, administraţia locală din Lupeni figurează cu arierate de 32,71 de milioane de lei. Insolvenţa bântuie Primăria, însă primarul Cornel Resmeriţă nu capitulează.

Primarul dă vina pe statul român

“Sunt datoriile pentru proiectul din Straja, nicidecum pentru alte proiecte de investiţii sau la bugetul consolidat al statului. La bugetul de stat suntem cu plata la zi, nu avem niciun leu datorie. Dar am speranţe că vom reuşi să plătim şi aceste sume ce reprezintă restanţe de bani pentru plata lucrărilor efectuate. Am avut mai multe discuţii cu primul ministru, care a promis că se va găsi o soluţie de finanţare, prin Ministerul Dezvoltării Regionale, iar aceste sume se vor achita, mai ales că este un proiect guvernamental”, declara recent Resmeriţă.

Primarul aflat la conducerea Lupeniului de zece ani plusează, anunţând noi investiţii. “În perioada următoare vor fi scoase la licitaţie şi alte lucrări. Mai avem în plan realizarea a două telescaune la Straja, un garaj pentru utilajele de bătătorit zăpada şi o sală de sport multifuncţională, care va avea inclusiv bazin de înot”, afirma Resmeriţă.

Localnicii, supăraţi pe primar
Dincolo de ferestrele primăriei intrată în renovare, situaţia economică din Lupeni se vede cu totul atfel.

Optimismul nu îşi găseşte locul în apartamentele neîncălzite şi printre ruinele industriale pe care localnicii le văd în fiecare zi.

În Lupeni, oamenii simpli se plâng de funcţionarii aflaţi la conducerea municipiului, însă ridică din umeri când sunt întrebaţi cum s-au implicat din dorinţa de a schimba soarta comunităţii.

„Am fost ieri la Consiliul Popular (n.r. primărie) să plătesc taxele. Într-un birou, erau cinci angajate: unele se jucau pe o tabletă, altele pe calculator, altele vorbeau la telefon şi nici nu s-au uitat la mine. Una dintre funcţionare îşi sorbea cafeaua şi mi-a zis să mai aştept până termină. Am stat cu banii în mână, dar când să plătesc mi-a zis să vin după Paşte sau să merg la biroul viceprimarului, că ele nu îmi pot lua banii. Am mers cu un etaj mai sus, iar cei de acolo mi-au zis că angajata care se ocupa de taxe şi impozite e în concediu şi că ei nu se bagă peste munca ei. Pur şi simplu m-au alungat de acolo”, spune Ioana, o pensionară din Lupeni. Şi vecina sa, Maria, deplânge soarta oraşului din care tinerii au plecat, în lipsa ocupaţiilor.Maria a lucrat în combinatul minier din Petroşani şi are propriile concluzii legate de soarta municipiului îndatorat. „Am ajuns săraci pentru că nimeni nu mai vrea să muncească. I-aş da 50 de lei unui tânăr să îmi sape în grădinuţa din faţa blocului, dar nu vine nimeni. Consideră munca înjositoare. La noi medicii s-au îmbogăţit după atâtea boli şi concedii medicale prescrise. Aşa am fost învăţaţi”, spune Maria.

Salvarea din subteran
În municipiul dator vândut exploatarea minieră a rămas pe lista celor viabile, spre deosebire de localităţile vecine Paroşeni, Petrila şi Uricani, unde minele se află în proces de închidere. Pe străzile Lupeniului, încă pot fi văzuţi mineri în salopetele înnegrite, îndreptându-se spre locurile de muncă.

„Lucrăm cu aceleaşi maşinării învechite şi ne temem pentru siguranţa noastră”, spune unul dintre ortacii care activează în subteran.

Cei circa 2.000 de mineri nu mai sunt însă o majoritate în comunitate. În trecut, în jurul Lupeniului funcţionau şapte mine, iar 80 la sută din populaţie trăia de pe urma mineritului. Acum a rămas una. „Lupeniul este un oraş de pensionari, foşti mineri, ce-i drept, dar este o populaţie îmbătrânită, ca şi în celelalte oraşe industriale, şi bolnavă în mare parte din cauza condiţiilor din subteran”, spune Radu, un fost salvator minier. Bărbatul are 60 de ani şi de-abia se poate face înţeles. Soda caustică la care a fost expus la locul de muncă i-a provocat arsuri la plămâni. Mulţi alţi mineri s-au îmbolnăvit însă din cauza consumului de alcool, spune Radu. Omul arată cu degetul spre coşul fostei fabrici Vâscoza, înalt de peste 200 de metri, ce se ridică peste zona industrială prăbuşită a municipiului. „Iată ce a mai rămas din industria noastră”, se plânge pensionarul.

Totuşi, în Lupeni, în afara minei de pe urma căreia trăiesc câteva mii de familii, mai există o fabrică de volane şi domeniul schiabil din Straja, aproape singurle obiective care mai întreţin speranţele în supravieţuirea economică a comunităţii.

Vă recomandăm şi:

Ernest Ulrich, fost deportat în URSS: „Nu mă pot jura că, în lagărele sovietice, nu am mâncat carne de om“         Ernest Ulrich (87 de ani), etnic german din Petroşani, deportat, în 1945, în lagărele de muncă din fosta Uniune Sovietică pentru aproape cinci ani, povesteşte cum un gropar rus îşi hrănea porcii din cadavrele deţinuţilor şi chiar ar fi folosit carnea de om la preparatele oferite prizonierilor. Ulrich este unul dintre cei mai în vârstă şoferi din Valea Jiului şi a reuşit să scrie o carte în care a relatat experienţele din URSS.

Apostolul lui Arsenie Boca în Valea Jiului. Octavian Pătraşcu l-a condus pe ultimul drum pe părintele de la Prislop          Octavian Pătraşcu este preot de jumătate de veac şi a fost unul dintre cei care au oficiat la înmormântarea părintelui Arsenie Boca, la Prislop, pe 4 decembrie 1989. Slujeşte în Petroşani, unde a ctitorit o bisericuţă maramureşeană şi a creat un muzeu al satului.

Scandalul cărbunelui declanşează revolta minerilor: peste 2.000 de oameni sunt aşteptaţi la proteste, în Valea Jiului      Valea Jiului a intrat din nou „în fierbere” din cauza neînţelegerilor dintre reprezentanţii Complexului Energetic Hunedoara şi cei ai Societăţii Naţionale de Închideri ale Minelor din Valea Jiului. Peste 2.000 de oameni sunt aşteptaţi să protesteze în Petroşani, marţi după-amiază.

Cum s-a transformat Valea Jiului în Jalea Viului: oraşele miniere hunedorene intrate în cursa supravieţuirii           Valea Jiului, una dintre cele mai sărace zone din judeţul Hunedoara, a fost măcinată în ultimele două decenii de probleme sociale. Declinul aglomerării urbane s-a accentuat după anul 1995, o dată cu primele disponibilizări masive din minerit, iar în prezent cele şase oraşe din Valea Jiului (Petrila, Petroşani, Aninoasa, Vulcan, Lupeni şi Uricani) supravieţuiesc cu greu situaţiei dificile din economie.

Haţegana - berea creată pentru a potoli apetitul minerilor pentru ţuică         Unul dintre cele mai importante branduri locale ale judeţului Hunedoara a fost Haţegana, berea fabricată în judeţul Hunedoara. În prezent, fabrica de bere construită la mijlocul anilor 1970 în Haţeg este închisă. În incinta fostei fabrici sunt produse tigăi, iar alte spaţii sunt folosite ca silozuri pentru furaje şi cereale. Din exterior, fabrica din Haţeg pare abandonată, în schimb berea Haţegana este fabricată în prezent la Craiova.

Minele morţii: cele mai mari dezastre petrecute în istoria recentă a Hunedoarei        Cel mai grav accident petrecut într-o mină a avut loc în urmă cu nouă decenii, la Lupeni: în urma unei explozii cauzate de acumularea de gaz metan în galeriile minei au murit peste 80 de ortaci. În localitatea minieră Certej (25 de kilometri de municipiul Deva), în 1971, o alunecare de teren care a prăvălit halda de steril a exploatării miniere peste un cartier de blocuri a provocat moartea a 89 de oameni.