FOTO Secretele celor mai spectaculoase şosele din România. Cum s-au construit drumurile legendare

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Defileul Jiului în urmă cu un secol. FOTO: ARHIVĂ. Dan Simion Grecu
Defileul Jiului în urmă cu un secol. FOTO: ARHIVĂ. Dan Simion Grecu

Defileul Jiului, Transfăgărăşan şi Transalpina se numără printre cele mai spectaculoase şosele din România, însă nu doar frumuseţea peisajelor le face atractive.

Cele mai spectaculoase şosele din România au păstrat o mulţime de repere istorice. Iată poveştile lor.

Drumul Porţilor de fier de pe Dunăre


Şoseaua de 30 de kilometri care conectează oraşele Drobeta Turnu Severin şi Orşova şi continuă pe malul fluviului încă 10 kilometri spre Cazanele Dunării se numără printre cele mai spectaculoase drumuri din România. În Antichitate, a fost una dintre căile folosite de romani pentru cucerirea Daciei. Primul reper istoric al traseului sunt rămăşiţele celui mai impresionant pod antic peste Dunăre, care pot fi văzute la Drobeta Turnu Severin. Drumul de pe malul drept al fluviului traversează o mulţime de viaducte şi tuneluri, înfiinţate în urmă cu cinci – şase decenii, odată cu construcţia celor mai mari hidrocentrale din România, Porţile de Fier I şi II şi a amenajării lacului de acumulare de pe Dunăre.

Unul dintre marile viaducte, Ada Kaleh, aminteşte de numele insulei Ada Kaleh, dispărută sub apele Dunării odată cu înfiinţarea lacului de acumulare. În primele decenii de comunism, înainte de construcţia barajelor, zona traversată de drumul de la frontierele cu Serbia era militarizată şi păzită strict de trupele Miliţiei şi ale grănicerilor. Satele româneşti de pe fâşia Dunării au fost desfiinţate, localnicii siliţi să se mute, iar cei care încercau să se apropie de Dunăre, pentru a traversa în Iugoslavia riscau să fie împuşcaţi sau să cadă victime exploziilor minelor amplasate pe mal. Un alt reper istoric al drumului „Porţilor de Fier” sunt cele două sculpturi în stâncă de la Cazanele Dunării. Cea mai veche dintre ele, „Tabula Traiana”, de pe malul sârbesc al Dunării datează din vremea împăratului Traian, şi i-a fost dedicată ca omagiu pentru finalizarea lucrărilor la drumul roman de pe malul Dunării. Acum vechiul drum militar este înghiţit de ape, dar inscripţiile de la porţile Daciei s-au păstrat. Pe malul opus, în anii 1994 – 2004 a fost dăltuită în stâncă statuia regelui Decebal, cu o înălţime de 40 de metri şi o lăţime de 25 de metri.

sosele
sosele

Transfăgărăşanul - drumul din munţi construit în patru ani


Cel mai spectaculos drum din România, Transfăgărăşan (DN7C), leagă Muntenia cu Transilvania, străbătând Munţii Făgăraş. Şoseaua transcarpatică de peste 150 de kilometri ajunge la altitudinea de 2.042 de metri, în apropiere de Lacul Bâlea. Pe întregul traseu sunt construite 27 de poduri şi viaducte, dar şi cel mai lung tunel din România (887 metri), care străbate Muntele Paltinu, Tunelul Bâlea. Drumul începe din comuna Arefu, în judeţul Argeş, la kilometrul 61 al DN7C şi se termină în comuna Cârţişoara (Sibiu), la intersecţia cu DN1. Construcţia Transfăgărăşanului a fost unul dintre cele mai complexe lucrări de infrastructură rutieră derulate înainte de 1990. Regimul comunist şi-a propus să finalizeze acest proiect grandios, început în 1970, în numai trei ani, la el lucrând mii de oameni: militari şi muncitori aduşi din toate zonele ţării. Transfăgărăşanul a fost inaugurat mai târziu de termenul propus, la 20 septembrie 1974, în prezenţa lui Nicolae Ceauşescu.

Abia după alţi patru ani a fost asfaltat în întregime. Transfăgărăşanul este considerată cea mai spectacuoasă şosea din România, fiind o atracţie turistică cunoscută şi în afara ţării. Tunelul Bâlea – Capra a fost construit între anii 1972 şi 1974, iar pentru realizarea sa au fost mobilizaţi sute de oameni, au fost săpaţi peste 41.000 de metri cubi de piatră, folosindu-se 20 de tone de dinamită, potrivit mărturiilor vremii. El străbate creasta Făgăraşului între vârfurile Paltinul (2.398 m) şi Iezerul Caprei (2.417 m).

sosele


 

transfagarasan

Cheile Bicazului şi Lacul Roşu


Drumul Bicazului (DN 12) înconjoară Lacul Izvorul Muntelui şi traversează apoi Cheile Bicazului. Lacul Izvorul Muntelui – Bicaz, întins pe 31.000 de hectare, a fost unul dintre cele mai mari proiecte de amenajări hidrografice din istoria României. Pentru amenajarea lacului de pe cursul râului Bistriţa, au fost strămutate de la începutul anilor ’50 peste 20 de localităţi, în care trăiau 18.000 de oameni. Satele Răpciune, Cârnu, Reţeş din judeţul Neamţ au dispărut în totalitate, împreună cu cimitirele lor. În alte sate, ca Hangu şi Fârţagi, îndrumaţi de preoţi, localnicii şi-au dezgropat morţii şi i-au mutat la cimitirele de pe dealuri, urcând pe un aşa numit „drum al morţilor”. Aproape 20.000 de oameni, mulţi dintre ei deţinuţi politici sau deportaţi, au fost aduşi la Bicaz pentru a munci la marele complex hidroenergetic şi pentru a ridica uriaşul său baraj.

Cea mai spectaculoasă porţiune a şoselei traversează Cheile Bicazului, în Parcul Naţional Cheile Bicazului - Hăşmaş, situat pe teritoriul judeţelor Harghita şi Neamţ. Un reper al traseului este Lacul Roşu, format în urma unui cutremur înregistrat în 23 ianuarie 1838. Atunci, un versant din apropierea Cheilor Bicazului s-a prăbuşit, formând un baraj natural pentru ape, la aproape 1.000 de metri altitudine. Pădurea de brazi din valea inundată atunci s-a pietrificat şi oferă, în prezent, un decor impresionant pe lângă cel al apelor roşiatice. Lacul din Munţii Hăşmaşul Mare a mai purtat numele Lacul Ucigaş. O legendă locală spune că alunecarea de teren care a dus la formarea sa ar fi nimicit un sat întreg, iar apa adunată ar fi fost înroşită de sângele localnicilor.



 

cheile bicazului foto shutterstock

Defileul Jiului – locul graniţă între Transilvania şi România

Şoseaua Defileului Jiului, de peste 30 de kilometri, este cea mai spectaculoasă porţiunea a Drumului Naţional 66, care leagă judeţele Hunedoara şi Gorj, Ardealul de Oltenia, prin munţii Vâlcan şi Parâng. Până în 1918, un loc din Defileul Jiului a fost graniţă între Transilvania aflată în Imperiul Austro-Ungar şi România. În urma fostului hotar din Pasul Surduc a mai rămas o clădire veche de peste un secol, abandonată pe marginea şoselei Petroşani – Târgu Jiu, între versanţii abrupţi tăiaţi de râul Jiu. Timp de mai multe decenii, de la mijlocul secolului al XIX-lea când a fost construită şoseaua prin Defileul Jiului, clădirea, în faţa căreia se întindeau barierele păzite de grăniceri, marca locul de intrare în Defileul Jiului şi în ţinuturile României. În timpul Primului Război Mondial, aici s-au dat lupte crâncene între armatele române şi cele germane şi austro-ungare. Un general german descria în memoriile sale, cât de greu îi era armatei sale să înainteze prin Defileul Jiului, apărat de români.

„Ca un zid imens se ridicau Munţii Vulcan (lăţime orizontală de 5 – 6 kilometri), din valea adâncă a Jiului românesc (altitudine 1.000 de metri), spre coama înălţimii, aflată la 1.700 de metri. Trecătoarea Surduc propriu-zisă (spărtura Jiului prin munţi) nu putea fi în niciun caz, cucerită pe front. Îngustimea defileului, care nu avea spaţiu decât abia pentru curgerea râului şi pentru şoseaua săpată artificial în stânci, ca şi inaccesibilitatea versanţilor foarte abrupţi de ambele părţi, împiedicau succesul unei operaţiuni pe front. Şoseaua nu putea fi cucerită decât prin învăluirea coamei Munţilor Vulcan pe la Vest şi Est”, scria generalul de infanterie Erich von Falkenhayn, în „Campania Armatei a 9-a germane împotriva românilor şi ruşilor 1916 – 1917”. Defileul Jiului, a cărui şosea a fost modernizată în ultimii ani traversează Parcul Naţional Defileul Jiului, pe sub versanţi abrupţi şi stâncoşi. Parcul este acoperit în proporţie de peste 80 la sută de păduri de fag, în care trăiesc numeroase specii de animale protejate: ursul brun, râsul, vidra de râu, liliacul mare cu potcoavă, liliacul comun, liliacul cu urechi de şoarece şi liliacul cu aripi lungi, ivoraşul-cu-burta-galbenă, racul de ponoare, jderul de copac, salamandra de foc. Unul dintre cele mai frumoase locuri de popas de pe şosea este Mănăstirea Lainici, veche de două secole, aflată în inima munţilor.

sosele



 

sosele

Transalpina – drumul ciobanilor din Transilvania  

Un drum de munte, folosit de secole de ciobanii din zona Mărginimii Sibiului pentru a ajunge cu turmele de oi în Ţara Românească, a devenit în ultimii ani una dintre cele mai faimoase şosele din România. Transalpina (DN 67C), numită şi Drumul Regilor, a fost amenajată în vremea regelui Carol al II-lea şi este cea mai înaltă şosea din România. Străbate pe creste Munţii Parâng, de la Novaci (Gorj) până la Sebeş (Alba), pe o lungime de aproape 148 de kilometri. DN 67 C are punctul cel mai înalt în Pasul Urdele, unde ajunge la 2.145 de metri. Şoseaua traversează Carpaţii Meridionali de la sud la nord, pe crestele Masivului Parâng şi este paralelă cu Valea Jiului şi Valea Oltului. În ultimii ani, Transalpina a fost reparată şi modernizată, devenind astfel atractivă pentru un număr tot mai mare de turişti.

sosele
transalpina foto daniel guta adevarul

Vă recomandăm să citiţi şi:

FOTO Cele mai înalte clădiri istorice din România. Catedralele medievale zgârie nori şi marile construcţii din comunism

FOTO Zece monumente din România faimoase în întreaga lume, de la stânca lui Decebal la Coloana Infinită

FOTO Cele mai frumoase pieţe din România, locurile istorice impresionante care atrag zeci de mii de turişti străini

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite