Hunedoara: Generalul Pitulescu: "Decât să plăteşti un avocat, e mai avantajos să cumperi un judecător"

Hunedoara: Generalul Pitulescu: "Decât să plăteşti un avocat, e mai avantajos să cumperi un judecător"

Fostul şef al Poliţiei Române povesteşte cum era obligat să se ferească de subalterni ca să-i poată captura pe interlopi.

Profil

Născut - 6 aprilie 1942
Educaţie - Şcoală Militară, Doctorat în Drept
Experienţă - Din 1965 cadru în Ministerul de Interne, 1993-1996, adjunct, pe urmă şef al Poliţiei Române
Familie - Căsătorit, trei copii

O discuţie cu generalul în rezervă Ion Pitulescu este întotdeauna o incursiune în catacombele lumii interlope, ale corupţiei „de partid şi de stat” şi ale ingratei munci a poliţistului. Generalul este una dintre figurile rămase în memoria colectivă ca un justiţiar solitar, dur,  nimerit în mijlocul viesparului marilor tunuri ale tranziţiei româneşti.

O familie ameninţată

Sunt memorabile acţiunile sale împotriva lui  Zaher Iskandarani. Aceste acţiuni au culminat cu arestarea „Prinţului Banatului”, în 1996, sub acuzaţiile de implicare în omor şi contrabandă cu ţigări şi alcool.  „Iskandarani a încercat toate mijloacele să mă oprească. Mi-a transmis prin interpuşi că, dacă mă cuminţesc, îmi dă dreptul, un milion de dolari. M-a ameninţat pe mine şi pe familia mea. Am pierdut-o pe prima mea soţie din această cauză.  A cumpărat informatori în structurile poliţiei care îl avertizau permanent asupra acţiunilor mele. Ca să derutez  sifonarii din poliţie,  scriam pe delegaţii Constanţa sau Iaşi când mergeam în fieful contrabandistului la Timişoara”, şi-a amintit Pitulescu. 

Start-up cu banii lui Ceauşescu

„Domnule, ştiu cum au făcut avere toţi magnaţii de azi. La Bancorex am constatat un gol de un miliard de dolari. O parte din banii lui Ceauşescu. România anilor ’80 îşi derula comerţul exterior prin agenţi comerciali şi ofiţeri de Securitate care aveau mandat să plătească totul cash.  Revoluţia i-a prins pe aceşti oameni cu sume în dolari  imense la dispoziţie. I-au luat,  după care şi-au lansat propriile afaceri sub branduri ca Păunescu, Voiculescu, Cataramă”, a spus Ion Pitulescu.  A urmat îmbogăţirea generalilor şi ofiţerilor din armată şi serviciile secrete în serialul de contrabandă intitulat „Ţigareta”. Cooperativa corupţiei a reunit permanent şi lumea politică.

Părtaşi la caşcaval

„Cel mai notoriu caz rămâne violarea embargoului cu Iugoslavia, unde părtaşi la «caşcaval» au fost de la primul-ministru de atunci Văcăroiu,  la şeful de gară din Jimbolia. Ca să-mi demonstreze că e vorba de interes naţional, aşa cum pretindea,  i-am cerut  lui Măgureanu, şeful SRI la acea vreme, să-mi arate măcar 10.000 de mărci germane intrate în conturi publice din vânzarea de combustibil la sârbi. Nu a putut, pentru că banii au intrat în buzunare private”, a povestit fostul şef al Poliţiei Române. Multe din marile dosare de corupţie instrumentate de Ion Pitulescu au fost trecute,  după demisia sa din 2006,  pe linie moartă. „Tot ce construiam eu cu munca de poliţist, Justiţia dărâma imediat. Am renunţat când mi-am dat seama că în România, decât să plăteşti un avocat, e mai avantajos să cumperi un judecător”, a explicat Pitulescu.

Întrebări şi răspunsuri

Cum vedeţi viitorul României din punct de vedere al corupţiei?
Domnule, nepotul meu învaţă la şcoală ce băieţi buni sunt haiducii care jefuiesc bogaţii.  Proslăvirea tâlharului încă de pe băncile şcolii mă face să fiu sceptic că ceva se va schimba în bine.

Aveţi reputaţia unui poliţist dur. Este un model desuet acesta  în prezent?
Omeneşte vorbind, cât de uman poţi fi cu doi criminali care, pentru 25 de lei, au luat viaţa a doi bătrâni, crestându-i cu cuţitul şi turnându-le celofan topit pe anus? Infractorii nu mai ştiu de frică şi asta e o problemă şi pentru societate, şi pentru poliţist.

Aveţi vreun model de om politic român? 
Am unul. Este tot Ion ca şi mine, numai că pe acela îl chema Antonescu.

Ce-i place

„Îmi place să citesc istorie şi filozofie. Urmăresc politica, chiar mă pasionează. Sunt un pasionat pescar ”, a mărturisit Ion Pitulescu.

Ce nu-i place

ll Nu agreează fuga de responsabilitate. Nu suportă subalternii care încearcă să-şi tragă şefii în piept. Este un inamic al fărădelegii, mici sau mari, nu are importanţă.