Hunedoara: Mihaela Jalbă, o „amazoană” sexagenară

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Femeia are 10 ani de echitaţie practicată zilnic în manejuri.

Profil:

Născută: 08 ianuarie 1945
Educaţie: Şcoala tehnică-sanitară
 Experienţă: asistentă medicală, sportiv legitimat echitaţie între 1963-1973
Familie: căsătorită, doi copii

Viaţa Mihaelei Jalbă iese din canoanele obişnuite. S-a născut în plin război, fără moaşe şi doctori, la 2.500 de metri altitudine, în cabana de pe Vârful Omu din Bucegi. Tatăl său era meteorolog,  iar mama medic şi renunţase pe moment  la medicină pentru a deveni cabanier.  Personalitatea Mihaelei Jalbă  este construită pe matriţa din care sunt  făcuţi eroii care îşi trăiesc viaţa ca pretext de a-şi hrăni o pasiune. În cazul Mihaelei, aceasta a fost călăria.

„Din cauza echitaţiei nu am avut timp nici să mă căsătoresc de foarte tânără.  În fiecare zi aveam antrenament de călărie, după ce ieşeam de la serviciu. De unde timp pentru întâlniri cu băieţii?”, şi-a amintit Jalbă. A învăţat echitaţia în cluburile bucureştene „Steaua” şi „Ştiinţa”.

„M-am prezentat la selecţie convinsă că sunt un as în ale călăriei. După război, mama s-a întors la meseria de medic de ţară, iar eu îmi făcusem ucenicia de călăreaţă pe un armăsar care trăgea la căruţa dispensarului. A căzut cerul peste mine când instructorul mi-a spus că tot ce ştiu bine este să stau pe spinarea calului”, se confesează călăreaţa.  Timp de 10 ani,  zi de zi, Mihaela Jalbă a învăţat apoi diferenţa dintre „a merge călare” şi „a călări”, efort care a costat-o destul de mult . „O săritură nereuşită peste un obstacol, urmată de o căzătură, mi-a rupt o claviculă. Altă dată, un armăsar m-a aruncat jos după care m-a călcat cu copita pe mână”.   Primul concurs a însemnat şi prima victorie în 1964. În 1973, forţată de un diagnostic medical, femeia s-a mutat la Deva formându-şi o familie. Pasiunea pentru cai a rămas însă nestinsă.

Expertiză unică

Aşa se face că, după ani de întrerupere, Mihaela Jalbă este din nou în şa. Dacă cineva doreşte să cunoască ce înseamnă cu adevărat arta echitaţiei, cel mai apropiat expert în materie trăieşte la doi paşi de Deva, într-o cabană oarecum similară cu cea în care a venit pe lume.

La 64 de ani, femeia, cu ţinuta unei amazoane, este unul din ultimii supravieţuitori ai unei şcoli de călărie ce înainte de război dăduse mai mulţi campioni mondiali. „Am mai multe solicitări ca să iniţiez tineri. Sunt un dascăl extrem de sever. Nu suport să văd greşeală în ţinută, în modul de strunire a calului, sau în atitudinea faţă de animal. Corectez dur aceste greşeli, pentru că în călărie lucrul cu mănuşi de catifea nu dă rezultate. Am învăţat asta pe pielea mea în tinereţe”, se confesează Mihaela Jalbă.

Întrebări şi răspunsuri

Care este cea mai grea figură de executat în echitaţie ?

Săritura peste obstacole. Dacă nu eşti perfect coordonat cu animalul nu ai nici o şansă să treci în zbor peste gardul de 1,90 metri.

De ce aveţi o mină foarte dură atunci când daţi indicaţii în manej ?

Sunt puţin pentru că vreau ca cei cu care lucrez să rămână cu ceva. În tinereţe aveam într-adevăr o fire foarte impulsivă. Călăria însă m-a mai cuminţit. Dacă nu eşti calm, calul dă cu tine de pământ imediat.

Aţi păţit vreodată să nu puteţi încăleca un cal ?

O singură dată, un armăsar nepregătit pentru încălecare. Nu am mai încercat a doua oară. Dacă din prima nu ai reuşit să încaleci un cal, nu ai să mai poţi călări pe acel animal. Te-a învins şi te va arunca din şa veşnic.

Ce-i place


„Caii şi călăria. Când mergi în galop ai impresia că mergi spre Dumnezeu şi Dumnezeu vine spre tine ”, a spus Mihaela.

Ce nu-i place

Mihaela Jalbă are oroare faţă de oamenii lingăi şi mincinoşi, pe care îi consideră cei mai josnici oameni.

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite