Imaginile apocaliptice ale catastrofei din Certej, soldată cu 89 de morţi: cadavrele sfărâmate şi târâte în avalanşa sterilului toxic abia au fost identificate
0Se împlinesc 45 de ani de la cel mai mare dezastru minier din ultimul secol. Aproape 100 de oameni au murit în 30 octombrie 1971, după ce iazul de steril din Certej s-a prăvălit peste un cartier muncitoresc şi a distrus totul în calea lui. Autorităţile comuniste au minimalizat tragedia, dorind să ascundă amploarea ei.
Peste 3.000 de oameni trăiesc în Certejul de Sus, aşezarea de la poalele Munţilor Metaliferi aflată într-o zonă celebră în trecut pentru exploatările miniere de aur, argint, cupru şi minereuri complexe. Comuna a sărăcit treptat din anii 1990 şi mai ales după ce în urmă cu un deceniu minele din zonă au fost închise. Un nou proiect minier de exploatare a zăcămintelor de aur şi argint din zonă a stârnit numeroase controverse în ultimii ani, însă nimic nu a umbrit mai mult istoria fostului orăşel minier decât catastrofa de la care se împlinesc 45 de ani.
În 30 octombrie 1971, la ora 5 dimineaţa, iazul de steril toxic la poalele căruia au fost construite mai multe blocuri de locuinţe şi cămine pentru oamenii care lucrau în exploatările miniere de aur şi cupru din zonă s-a prăvălit peste cartierul muncitoresc. Peste 300.000 de metri cubi de steril au ras totul în calea lor, în numai un sfert de oră. Valul de zgură toxică a acoperit şi a distrus şase blocuri, un cămin de nefamilişti şi peste 20 de gospodării.
„În dimineaţa de 30 octombrie 1971, în jurul orei 5.00 s-a rupt barajul de la sterilul de minereu al Exploatării miniere şi, împreună cu apa, a pornit în avalanşe inundând o parte din comună, pe o porţiune de 4 – 5 kilometri. Ruperea iazului a fost sesizată de cetăţeni ca o pocnitură, după care la scurt timp s-a făcut întuneric din cauză că au fost rupte firele electrice. Avalanşa de mâl şi apă a distrus şase blocuri care erau situate în aval de iaz la o distanţă de circa 500 de metri, iar alte două blocuri au fost numai avariate, fiind protejate de un baraj format în faţa lor din copacii şi blocurile antrenate de avalanşa care a durat circa 20 de minute”, se arată în dosarul de anchetă păstrat la Arhivele Naţionale – Hunedoara, instrumentat la acea vreme de procurorul şef adjunct Alexandru Oprean, de la Procuratura Judeţeană Hunedoara.
89 de morţi în statisticile oficiale
Urmările au fost dezastruoase pentru comunitate. Avalanşa de nămol toxic a acoperit zeci de kilometri pătraţi, cu straturi de până la jumătate de metru, iar în urma ei au murit 89 de oameni, iar alţi 76 au fost răniţi. Valoarea distrugerilor provocate de avalanşă a fost de peste opt milioane de lei, informau anchetatorii.
„Declanşarea catastrofei a surprins mai mulţi cetăţeni în case ori în blocuri, unii dormind. S-au stabilit măsuri urgente de salvare a celor accidentaţi şi de scoatere a celor morţi cu ajutorul militarilor aduşi la faţa locului în acest scop, din Deva, Orăştie şi Brad”, informa procurorul.
Potrivit anchetatorilor, morţii au fost depozitaţi în căminul cultural, unde au fost spălaţi, îmbrăcaţi în salopete şi apoi predaţi familiilor pentru a fi înhumaţi. Câteva imagini păstrate în dosarul de anchetă arată zeci de trupuri de copii, femei şi bărbaţi aşezate laolaltă pe mese. Iniţial, unele dintre cadavre, cu hainele arse şi feţele tumefiate, nu au mai putut fi identificate. „Unele cadavre au fost identificate cu mare greutate, din cauza deformaţiilor provocate prin lovirea ori târârea victimelor de avalanşa sterilului”, consemna procurorul de caz.
Iazul dădea semne că va ceda
O comisie guvernamentală s-a deplasat la Certej pentru a stabili împrejurările dezastrului, considerat „catastrofă cu urmări deosebit de grave”. Ancheta penală a durat doi ani, însă nu a fost găsit niciun vinovat. Dosarul a fost soluţionat prin scoaterea de sub urmărire penală a administratorilor unităţii miniere. „Nu se poate reţine vinovăţia vreunei persoane, lipsind răspunderea penală pentru această faptă”, au precizat anchetatorii, în dosarul Certej 1971. A fost un caz fortuit, au completat reprezentanţii Procuraturii.
Comisia de cercetare tehnică a tragediei de la Certej a constatat că o posibilă cauză a prăbuşirii haldei a fost pierderea în timp a stabilităţii masivului de steril pe una din laturi datorită creşterii peste limita critică în înălţime. Avaria a avut următoarele faze, susţineau anchetatorii: desprinderea pe oglinda de alunecare a depozitului, împingerea masivului din spate, scurgerea apei din iaz care a lovit cu forţă clădirile din faţă.
„Evoluţia evenimentului a avut loc în timp scurt, maximum 10 – 15 minute, fiind însoţit de zgomote puternice, iar în momentul în care a fost prins transformatorul de 6 KW, apa a provocat o explozie”. Procurorii au stabilit că ruperea digului a fost provocată de scăderea rezistenţei, granulaţia diferită a materialelor depozitate, suprafaţa redusă a decantorului, care avea două hectare, în raport cu producţia de steril care era de 400 de tone pe zi. Factorii determinanţi ai catastrofei au fost ruperea iazului de decantare, schimbarea amplasamentului iniţial al iazului de decantare, amplasarea în perioada 1958 – 1968 a mai multor imobile de locuinţe în avalul iazului, fără a respecta normele legale, dezvoltarea ulterioară a iazului de decantare, atunci când în imediata lui apropiere se afla complexul de imobile de locuit.
Vuietul avalanşei
Arhivele Naţionale – filiala judeţeană Hunedoara păstrează dosarul de anchetă al catastrofei din anul 1971. Dosarul a fost întocmit de Procuratura Hunedoara şi cuprinde trei volume de mărturii şi informaţii despre cauzele dezastrului care a dus la numărul impresionant de pierderi omeneşti, momentele de groază trăite de localnici şi situaţia iazului de decantare înainte de calamitate.
„În dimineaţa de 30 octombrie 1971, în jurul orei 5.00 mă aflam la cazanul de fiert ţuică, aflat la 150 de metri de decantorul exploatării miniere. La un moment dat am auzit un vuiet puternic şi copaci rupându-se. M-am uitat în direcţia de unde se auzea, însă din cauza întunericului nu am auzit nimic. După zgomotul produs s-a întrerupt lumina şi a început să vină nămol dinspre decantor. Mi-am dat seama că nămolul provine de la decantor, deoarece cu cinci – şase ani în urmă, când decantorul s-a rupt, se întâmplase la fel. De la producerea zgomotului, până când a ajuns avalanşa de nămol în dreptul cazanului au trecut circa 3 – 5 minute. Am fugit acasă şi am constatat că imobilul care se afla la 150 de metri de locul decantorului era distrus şi din familia mea a decedat soţia, fiul meu şi cumnatul meu”, declara muncitorul Aurel Chirla, audiat ca martor. Cu patru ani mai devreme, iazul se mai rupsese o dată, iar o cantitate mare de steril s-a prăvălit, însă fără a provocat victime. Fiind iarnă, nămolul toxic era îngheţat, astfel că revărsarea lui nu a fost mare.
Mai multe documente păstrate în arhivele CNSAS, desecretizate şi studiate în ultimii ani, prezintă din perspectiva organelor de Securitate împrejurările şi urmările celei mai mari catastrofe miniere petrecute în ultimul secol în judeţul Hunedoara.
Este vorba de o serie de note întocmite de către Secretariatul Ministerului Afacerilor Interne, în perioada 1 – 8 noiembrie 1971. Ele au fost publicate în Caietele CNSAS, sub titlul „30 Octombrie 1971. Catastrofa de la Exploatarea Minieră Certej-Săcărâmb, judeţul Hunedoara în documentele din arhiva PCR şi ale Securităţii”, de Nicoleta Ionescu Gură.
Depăşiţi de situaţia dezasruoasă
Prima notă informativă a fost datată în 1 noiembrie 1971 şi arăta că au fost descoperite 54 de victime, sub avalanşa de steril toxic şi dărâmături.
„În ziua de 30 octombrie a.c. în jurul orelor 04,00 în urma ruperii barajului de la lacul Staţiei de flotaţie a minei de aur şi cupru din Certeju – Săcărâmb, judeţul Hunedoara, apele de 2 – 3 metri care pătrunzând în localitate au provocat distrugerea şi prăbuşirea a 40 -50 imobile şi a 6 blocuri de locuinţe cu 2 – 3 etaje fiecare. Până în prezent au fost găsite între dărâmături 56 persoane decedate şi 90 rănite. Nu se cunoaşte situaţia a încă circa 200 persoane. Operaţiunile de salvare a victimelor şi de identificare a decedaţilor continuă sub conducerea unui Comandament constituit în acest scop. Organele miliţiei au luat măsuri pentru paza bunurilor şi de menţinere a ordinii în zona calamitată. Din materialele informative obţinute rezultă că în rândul populaţiei se discută nefavorabil la adresa conducerii exploatării miniere, pe motiv că a amplasat decantorul în loc necorespunzător, deasupra blocurilor de locuit. Cu toate măsurile întreprinse până în prezent nu s-a putut debarasa mâlul din întreaga zonă. Operaţiunea de evacuare se desfăşoară greu, deoarece mâlul este fluid. Comisia însărcinată cu efectuarea anchetei continuă cercetările şi s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate în vederea stabilirii cauzelor catastrofei”, se arăta în nota secretă a Secretariatului M.A.I., aflată la Arhivele CNSAS şi publicată de Nicoleta Ionescu Gură.
Comentarii negative
În completarea raportului despre catastrofa de la Certej, o altă notă din 1 noiembrie 1971 arăta că au mai fost găsite 10 cadavre, astfel că numărul persoanelor decedate urca la 66.
„Dintre acestea 43 au fost predate familiilor pentru înhumare, iar celelalte 23 urmează a li se stabili identitatea. Operaţiunea de stabilire a identităţii persoanelor decedate se desfăşoară greu, deoarece în multe cazuri au murit toţi membrii unor familii, fiind necesar să se stabilească rudele acestora din alte localităţi”, informa Secretariatul M.A.I. Organele Securităţii precizau că „s-au luat măsuri de combaterea comentariilor negative” şi arătau că Miliţia a intensificat paza în zona calamitată pentru a preveni infracţiunile.
Zeci de copii morţi
Cea de-a treia notă secretă întocmită de organele Ministerului Afacerilor Interne cu privire la evenimentele de la Certej aducea alte veşti tragice. Alte opt cadavre au fost găsite, astfel că numărul persoanelor decedate identificate ajungea la 74. „Dintre aceştia 18 sunt bărbaţi, 21 femei şi 35 minori. După ocupaţie: 17 sunt muncitori, 4 funcţionari, 18 femei – casnice, 15 elevi şi 20 copii de vârstă preşcolară. Din cele 74 persoane decedate, 71 au fost predate familiilor şi rudelor pentru înhumare, iar la 3 urmează a li se stabili identitatea”, se arăta în nota informativă din 2 noiembrie, păstrată în fondul documentar al ACNSAS.
Zona ocupată de Miliţie
În urma măsurilor luate, şcolile din localitate şi-au reluat activitatea în ziua de 2 noiembrie 1971, iar procesul de producţie, atât la exploatarea minieră, cât şi la Staţia de flotaţie urma să se reia în ziua de 3 noiembrie 1971, informau organele de Securitate. Starea de spirit a populaţiei se îmbunătăţise faţă de primele zile de după tragedie. Zona continua să rămână însă împânzită de Miliţie. O notă din 3 noiembrie 1971 oferea date noi cu privire la urmările catastrofei. Alte cinci cadavre au fost descoperite, iar din cele 21 de persoane aflate pe lista celor dispăruţi au fost găsite în viaţă 10. Astfel, numărul morţilor urcase la 79.
Ultimele cadavre, găsite în mâl
Ultima notă a organelor de Securitate, cu privire la tragedia din Certej, data din 8 noiembrie 1971 şi aducea alte veşti sumbre. „Inspectoratul miliţiei judeţului Hunedoara raportează că în cursul zilelor de 6 şi 7 noiembrie a.c., în urma lucrărilor de înlăturare a mâlului, au mai fost găsite două cadavre care după identificare au fost predate rudelor pentru înhumare. Numărul total al persoanelor decedate găsite până la 7 noiembrie a.c. este de 84. După datele probabile ale Consiliului popular local, rămân în continuare dispărute 3 persoane”, se arăta în documentul aflat în arhivele CNSAS, publicat de Nicoleta Ionescu Gură, în volumul Caietele CNSAS.
Vă recomandăm şi:
A trecut un an de la incendiul din clubul Colectiv, în urma căruia au murit 64 de tineri şi alţi aproape 200 au fost răniţi, iar urmele tragediei care a îndoliat România nu au putut fi şterse. Două familii din judeţul Hunedoara şi-au pierdut copiii, în catastrofa din seara de 30 octombrie 2015.
Ruinele fostei biserici greco-catolice din Săcărâmb s-au prăbuşit, după aproape jumătate de secol de la incendiul care a dus la distrugerea completă a aşezării. Este un semn prevestitor de rele, spun unii dintre localnici, cu gândul la catastrofa de la poalele Săcărâmbului, care a urmat mistuirii bisericii din 1970. Un an mai târziu, în toamna târzie a anului 1971 aproape 100 de oameni au murit în urma revărsării iazului de decantare din Certej.
Aroape 100 de oameni au murit în urma celei mai mari catastrofe miniere din ultima jumătate de secol. În dimineaţa de 30 octombrie 1971, mâlul toxic din iazul de decantare al Exploatării miniere de la Certej – Săcărâmb a înghiţit un cartier muncitoresc. Arhivele fostei Securităţi păstrează o serie de note informative despre urmările tragediei colective şi despre modul cum au reacţionat autorităţile în faţa acesteia.
Se încarcă comentariile...
