Locurile din România unde au fost găsite cele mai preţioase comori dacice. Unde ascundeau aurul strămoşii noştri
0
Sarmizegetusa Regia, Germisara şi râul Strei se numără printre locurile devenite faimoase după descoperirea unor comori antice preţioase.
Comorile dacice descoperite în ultimele decenii în România reprezintă aproape 100 de kilograme de aur şi argint şi nenumărate alte artefacte preţioase. Iată câteva dintre locurle care au intrat în istorie în urma descoperirilor fabuloase:
Sarmizegetusa Regia – de peste două secole răscolită de vânătorii de comori
De cel puţin două secole, căutătorii de comori au răscolit ruinele Sarmizegetusei Regia, (Grădiştea de Munte), iar legendele despre tezaurele antice scoase la iveală aici sunt nenumărate. Aşezarea se află în Munţii Orăştiei, la poalele Vârfului Godeanu, şi a fost înscrisă în urmă cu peste două decenii pe lista monumentelor aflate în Patrimoniul Mondial – UNESCO. Primele relatări despre aurul descoperit în Sarmizegetusa Regia datează de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi au fost înfrumuseţate cu mărturiile ieşite din comun ale oamenilor locului despre comorile aflate sub paza duhurilor necurate, blesteme, flăcări albastre care indicau locul tezaurelor, morţi bizare. La începutul anilor 1800, alertaţi după descoperirea printre ruine a mai multor grămezi de galbeni, oamenii au pornit o adevărată migraţie spre Grădişte, scria istoricul Sigismund Jako.
„Fiecare om sărac spera că fabuloasele comori ce se ascund printre ruine îl vor scăpa odată pentru totdeauna de mizerie şi-l vor face bogat. Grupurile ce se îndreptau spre munţi cu topoare, sape, lopeţi, au atras pe drum şi pe oamenii ce prăşeau porumbul de la marginea satelor. Munca se oprea, iar fiecare om sănătos mergea spre Grădişte”, consemna acesta în 1966.
Cele mai preţioase comori din Sarmizegetusa Regia au fost scoase la iveală, însă, abia după 1990. Printre ele se numără circa 25 de brăţări spiralice din aur (11 căutate încă prin Interpol), un tezaur de monede Lysimach, din aur, de peste 30 de kilograme, din care s-au recuperat doar 37 piese; 25 de kilograme de monede Koson din aur din care s-au recuperat 1.038 piese; un tezaur de mii de monede Koson din argint şi o matriţă de bronz, considerată unică în lume.
Râul Strei, locul legendarei comori a lui Decebal
Râul Strei izvorăşte din Munţii Şureanu, nu departe de ţinutul cetăţilor dacice, şi se varsă după 90 de kilometri de la izvoarele sale, în Râul Mureş. Mărturii istorice arătau că în albia sa şi-ar fi îngropat regele Decebal comorile uriaşe, o parte descoperite de romani, altele scoase la iveală în secolul al XVI-lea. Cea mai fascinantă legendă a râului Strei provine din vremea războaielor daco-romane şi a fost confirmată secole mai târziu de către cărturari. Înainte ca Dacia să fie cucerită de romani, Decebal ar fi ascuns o parte a comorilor sale în albia râului Sargeţia, identificat cu Streiul, care curgea în apropierea capitalei Sarmizegetusa Regia, potrivit istoricului latin Dio Cassius. Traian ar fi descoperit o parte din comori, după ce Biciclis, un get care ar fi ştiut locul ascunzătorilor, a fost luat prizonier şi ar fi dat în vileag povestea.
În secolul al XVI-lea, o comoară extrem de valoroasă a fost descoperită de localnici, în râul Strei. „Mergea nişte pescari români cu şeicile din Mureşu în Streiu şi, legându-şi luntrile cu un trunchiu, au zărit că sclipeşte ceva. Vrând să scoată din apă aceea ce stricase prin rădăcinile lemnului şi cercând mai de adinsul, au aflat şi mai mulţi galbeni, mai cu seamă de ai lui Lisimahu, craiul Traciei, cu inscripţie grecească. Cum am înţeles din oameni vrednici de credinţă, la 400.000 de galbeni şi mulţi sloi (n.r. piese) de aur au aflat”, relata istoricul Gheorghe Şincai, în Hronica Românilor.
Cetatea Piatra Roşie - locul „scuturilor“ antice de paradă
Cetatea dacică Piatra Roşie se află în Munţii Orăştiei, pe o culme de pe Valea Luncanilor, nu departe de Sarmizegetusa Regia şi de râul Strei. Potrivit unor istorici, aşezarea misterioasă a fost construită în vremea regelui Burebista şi a dominat Platoul Luncanilor timp de un secol şi jumătate, fiind distrusă apoi de legiunile romane, în drumul lor spre Sarmizegetusa Regia. Piatra Roşie a intrat în atenţia românilor la mijlocul anilor ’40, când aici au avut loc primele campanii arheologice. Ele au dus la descoperirea mai multor scuturi de fier antice, bogat împodobite cu reprezentări ale unor animale mitologice, precum şi a unui bust de bronz al zeiţei Bendis. În ultimele decenii, aşezarea din munţi a fost scotocită de braconieri, care la rândul lor au descoperit alte obiecte antice preţioase şi alte „scuturi” antice, cel puţin cinci dintre ele nefiind recuperate de autorităţi.
Masca de bronz descoperită la Piatra Roşie în 1949 a stârnit fascinaţia pasionaţilor de istorie, iar arheologii au asociat-o cu reprezentarea zeiţei Bendis, care ar fi fost venerată de daci, ca protectoare a vetrei şi a focului asemănătoare. „Descoperirile arheologice vin să ne arate că la geto-daci a existat cu siguranţă un cult al vetrei, fără să se poată preciza dacă este vorba despre cinstirea unei zeiţe ori a unor protectori ai casei şi animalelor. Diana romană la noi ar fi reprezentat-o Artemis - Bendis tracică, despre care ne vorbeşte Herodot, spunând că femeile din Tracia şi din Peonia, când jertfesc zeiţei Artemis – Regina, îndeplinesc ritualuri folosind întotdeauna paie de grâu“, afirma istoricul Ion Horaţiu Crişan.
Germisara – locul ofrandelor de aur
Complexul cu izvoare termale Germisara, aflat în Antichitate pe traseul drumului Apulum – Sarmizegetusa Ulpia Traiana, a fost locul unora dintre cele mai preţioase descoperiri arheologice din ultimul secol. În anii ‘30, când a avut loc săparea bazinului mic din actualul ştrand cu ape termale al staţiunii Geoagiu, au fost dezgropate statuile zeilor Esculap şi Hygiea, veneraţi pentru a aduce sănătate oamenilor. Însă cele mai preţioase comori au fost descoperite în ruinele Germisarei în anul 1987, când Oficiul Judeţean de Turism Hunedoara a demarat construirea unor instalaţii balneare, la Geoagiu Băi. Atunci, muncitorii au săpat dincolo de fundul bazinului natural, în căutarea izvorului care se retrăsese din cauza scăderii generale a nivelului pânzei de apă termală. În craterul care se formase cu sute de mii de ani în urmă, au dat peste opt plăcuţe de aur, circa 600 de monede, o statuie de marmură reprezentând-o pe zeiţa Diana, patru altare şi diferite alte obiecte antice. Orandele au fost confecţionate din foiţe de aur de 22 de de carate, cu grosimea de un milimetru sau mai puţin, în tehnica „au repousse”, cu ajutorul unei matrice de lemn. Au fost depuse în izvorul de la Germisara ca ofrandă aduse nimfelor apelor de aici de către persoane ce s-au vindecat îmbăindu-se în aceste ape termale, informau arheologii. În muzeul din Deva sunt expuse şapte dintre acestea, iar la Muzeul din Alba Iulia se află cea de-a opta. În decembrie 2014, alte trei plăcuţe votive din aur, despre care specialiştii susţin că provin din aceeaşi zonă, au fost scoase la licitaţie publică de o familie din judeţul Alba, cu preţul de pornire de 85.000 de euro, iar în prezent fac obiectul unei anchete.
Coiful regal de la Coţofeneşti, găsit de copii
Satul Coţofeneşti din judeţul Prahova a intrat în istorie la sfârşitul anilor ’20, în urma descoperirii unuia dintre cele mai preţioase obiecte de tezaur ale României, un coif din aur masiv, datat în secolul IV, î.Hr. Artefactul, cu o greutate de aproape 800 de grame, a fost descoperit în anul 1928, de un elev al şcolii primare din Coţofeneşti, în timp ce ara. O altă variantă spune că a fost observat, după o ploaie torenţială, de doi copii, la rădăcina unui nuc şi a stat pe un coteţ câteva luni. Potrivit cercetătorilor, cel mai probabil, obiectul a aparţinut unui rege geto-dac sau unei căpetenii locale. Coiful are o calotă de aur împodobită cu şapte rânduri paralele de nasturi conici radiaţi, are pe marginea inferioară un chenar de linii spirale punctate, care încadrează patru plăci acoperite cu reliefuri. Cea din faţă reprezintă o pereche de ochi holbaţi, cu sprâncene duble şi întoarse în aşa fel încât să inspire groază. Este un coif de paradă, lucrat din două bucăţi de tablă de aur, prin batere la rece, produse dintr-un lingou de aur natural, nerafinat.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
