Mărgăritarele de pe tărâmul fermecat. Cele 80 de minuni albastre din inima Parcului Naţional Retezat FOTO
0
Masivul Retezat le oferă iubitorilor de munte ocazia unei incursiuni într-unul dintre cele mai fermecătoare ţinuturi sălbatice ale României – aici se găsesc „Mărgăritarele“, lacurile glaciare, formate cu mii de ani în urmă.
În miezul verii, crestele Masivului Retezat au rămas acoperite cu zăpadă. Vârfurile albe care înţeapă norii la peste 2.500 de metri se disting la orizont de la zeci de kilometri depărtare.
GALERIE FOTO CU RETEZATUL ŞI LACURILE GLACIARE
În umbra lor, în căldări adânci şi răcoroase, înconjurate de pereţi uriaşi de piatră, apele lacurilor glaciare se ivesc printre peticele de zăpadă. Sunt oazele animalelor sălbatice şi locurile preferate ale celor mai mulţi dintre turiştii care calcă în acest ţinut al vechilor gheţari.
„Tărâmul fermecat cu ochi albaştri“
Vara, atunci când razele soarelui ajung să le mângâie, lacurile din munţi capătă o culoare azurie, iar pojghiţa de gheaţă care le cuprinde marginile le sporeşte strălucirea. Retezatul, cel mai vechi parc naţional din România, cuprinde peste 80 de lacuri cu origini glaciare, majoritatea permanente, altele care seacă în timpul verii. Masivul numără aproape 40% dintre lacurile glaciare din ţară, iar datorită lor a fost supranumit „tărâmul fermecat cu ochi albaştri“.
Lac glaciar Foto: Marius Turc
Lacurile glaciare s-au format în căldările gheţarilor, prin acumularea apei provenite din ploi şi zăpezi şi prin scurgerile izvoarelor.
„Aceste ochiuri de mare, cum sunt denumite de ciobani, îşi au originea în acţiunea de dăltuire a reliefului de către gheţarii care acopereau cu mii de ani în urmă înălţimile munţilor. Ele au rămas mărturii după retragerea platoşelor de gheaţă odată cu revenirea la o climă mai blândă.
Având asigurată primenirea permanentă din izvoare, majoritatea lacurilor au apa oxigenată şi limpede, constituind medii prielnice pentru păstrăvi”, informa cercetătorul Nae Popescu, autor al volumului „Monografia Retezatului“, apărut în 1973.
Oamenii, însă, au atribuit explicaţii fantastice originii lacurilor glaciare. O legendă spune că, pe vremuri, în acest ţinut al Retezatului, trăiau uriaşi care îşi coborau braţele în munte făcându-şi „căldări“ adânci din piatră în care se aduna apa, iar ei îşi potoleau setea aici, după luptele sângeroase.
Lacul Bucura Foto: Marius Turc
Perla Retezatului
Astfel, spune legenda, la peste 2.000 de metri altitudine, uriaşii ar fi creat şi Lacul Bucura, cel mai mare lac din Masivul Retezat – de aproape nouă hectare – şi, totodată, cel mai întins lac glaciar din România. Lacul atinge adâncimea de peste 15 metri, iar vara, malurile sale sunt ocupate de corturile turiştilor care îl folosesc ca loc de odihnă peste noapte şi reper în expediţiile pe munte.
Poiana Pelegii, locul din inima Retezatului unde ajungi cu maşina
Lacul Bucura este popular şi datorită accesibilităţii sale. Cel mai scurt traseu montan spre Bucura poate fi străbătut pe jos în mai puţin de două ore, din Poiana Pelegii – zona din centrul Parcului Naţional Retezat unde turiştii pot ajunge cu autoturismele.
Marius Turc, un fotograf pasionat de drumeţiile montane, a relatat despre experienţa trăită pe potecile Bucurei, în excursia pe care a făcut-o anul acesta în Masivul Retezat. Călătorul a ajuns la primele ore ale dimineţii în Poiana Pelegii, iar de aici a pornit pe jos, pe cărarea cu mii de trepte de piatră ce urcă prin pădure spre pajiştile alpine.
„Am pornit din Poiana Pelegii spre lacul Bucura în jur de ora 8 dimineaţa. Am trecut primul podeţ peste apele zgomotoase şi am continuat prin pădurea cea plină de pietre. Şi am sărit din piatră-n piatră până în poieniţa asta tare faină şi plină de flori. Apar primele brânduşe... şi am mai trecut un podeţ. Jos, în vale, e o mare nebunie de ape învolburate, dar din când în când mai apar ceva creste şi primele semne că zăpada e acolo sus şi ne aşteaptă. Am dat de o porţiune mai dificilă, dar plină de frumuseţe. Peste tot acum răsar brânduşe de primăvară. Am ieşit în golul alpin, ne-am bucurat de tot ce ne înconjoară şi totul era perfect. Am urcat cu plăcere către lac şi ne-am bucurat ca nişte copii. Culmea Slăveiului apărea la orizont. Am pornit pe poteca spre lac şi nu ne-am mai săturat de ziua asta faină. Am dat şi de primii bujori care încercau să-şi desfacă aripile. Şi gata, am ajuns la Bucura. Era o întreagă nebunie de flori aici. Lacul era îngheţat şi doar în câteva locuri puteam să ne bucurăm de luciul lui. Nivelul apei era crescut, primele cazemate sunt în apă“, a relatat Marius Turc.
Lacul glaciar cu insuliţă
Aproape la fel de popular ca lacul Bucura, dar mai puţin accesibil, Tăul Ţapului, un lac glaciar format la 2.130 de metri, înconjurat de versanţi înalţi şi ameninţători, se distinge prin insuliţa sa, formată în urma unei avalanşe. Lacul, cu o suprafaţă de 2,3 hectare, are o adâncime maximă de şase metri şi este alimentat de patru izvoare, de avalanşele de zăpadă şi de precipitaţii. Apele sale se scurg la vale, dând naştere unei cascade.
Tăul Ţapului Foto: Marius Turc
„Traseele spre Tăul Ţapului pot fi obositoare şi necesită experienţă montană. Cei care vor să vadă această minune a naturii trebuie să îşi ia cel puţin o zi de concediu şi să pornească la drum de dimineaţă. Insuliţa din mijlocul lui îl face unic între lacurile glaciare, este o adevărată comoară pentru amatorii de fotografii în natură“, spune Lucian Ignat, pasionat de călătoriile în Retezat.
Lacul a fost populat cu păstrăvi în 1977, iar în jurul său pot fi văzute marmote. Pescuitul şi scăldatul, la fel ca în alte lacuri glaciare, sunt interzise. Legenda care s-a format în jurul numelui spune că „un prinţ frumos, cu ochi verzi strălucitori, stăpânea peste întinderile Retezatului. Fiindcă prinţul n-o iubea, o vrăjitoare rea l-a transformat în ţap şi l-a aruncat într-un lac dintr-o căldare glaciară adâncă. Trupul ţapului a format o insuliţă în mijlocul lacului, pe care se pot vedea şi acum cei doi ochi verzi ai prinţului“.
Locul de popas al prinţului Rudolf
Zănoaga Mare, cel mai adânc lac glaciar din România, atinge aproape 30 de metri adâncime şi s-a format în căldarea Zănoagei, la circa 2.000 de metri altitudine. În trecut, malurile sale erau locul de popas al alaiurilor nobililor veniţi la vânătoare în Retezat şi al exploratorilor pasionaţi de natură din toate colţurile Europei.
Monumentul dedicat prinţului Rudolf al Austro-Ungariei, venit la vânătoare în Retezat, în 1882 VIDEO
Printre cei mai vestiţi oaspeţi ai Retezatului s-a numărat prinţul Rudolf, unicul fiu şi moştenitorul împăratului Franz Joseph I al Austriei. În vara anului 1882, arhiducele a pornit într-o expediţie de o săptămână în Masivul Retezat. Călătoria „ficiorului de împărat“, aşa cum l-au numit localnicii, a stârnit entuziasm în Transilvania, iar în 1897, oamenii au ridicat un monument comemorativ dedicat acestuia, rămas ascuns pe o stâncă aflată pe malul Râului Mare.
Monumentul dedicat prinţlui Rudolf Foto: Daniel Guţă, ADEVĂRUL
„Pentru a ajunge la iazul Zănoaga, care se află lângă vârful Retezatului, a trebuit să călătorim opt ore de la ultimul sat, situat la marginea câmpiei, chiar la poalele munţilor abrupţi, iar jumătate din acest timp l-am petrecut mergând de-a lungul unui frumos râu de munte, unde foarte multe mierle de apă, codobature de munte şi câţiva pânţăruşi fluturau în jurul malurilor şi al pietrelor“, scria prinţul Rudolf în notele sale de călătorie.
Locul interzis din Retezat
Şirul „mărgelelor albastre“ din Retezat este impresionant. Cele mai multe s-au format la altitudini de peste 2.000 de metri, în locuri unde călătorii pot ajunge pe jos, pe trasee montane, după mai multe ore de mers. De la înălţimile stâncilor care le veghează, ochiurile de apă apar ca nişte pete luminoase şi colorate, ce-i îndeamnă pe vizitatori să se apropie de ele.
Altele se află în rezervaţia ştiinţifică „Gemenele“, care ocupă aproape 2.000 de hectare şi care se numără printre locurile mai puţin accesibile din Retezat, datorită protecţiei care îi este oferită. Înfiinţată în 1935, rezervaţia este un adevărat templu al naturii, care păstrează una dintre ultimele păduri primare neafectate existente în Europa şi singura zonă de pădure antică amestecată.
De aceea, pe teritoriul ei, turismul este interzis, la fel şi camparea, focul, abandonarea deşeurilor, culegerea plantelor, deteriorarea arborilor, deschiderea unor poteci sau a unor trasee turistice. Accesul în rezervaţie se poate face doar cu acordul Comisiei Monumentelor Naturii, din cadrul Academiei Române.
Celelalte minuni ale Retezatului
La mijlocul anilor ’30, 100 de kilometri pătraţi din ţinutul Retezatului au devenit primul parc naţional al României. Alexandru Borza şi Emil Racoviţă, doi dintre marii savanţi ai românilor, au militat pentru protejarea, prin lege, a întinsei rezervaţii.
„Retezatul! Rar un masiv muntos care să te vrăjească mai mult cu peisagiile, de cea mai autentică sălbătăcie, să te fascineze mai tainic prin florile-i rare, prin gâzele minunate, vânatul extraordinar şi mai ales prin neîntrecutele fenomene glaciare: căldări, custuri, iezere, morene etc. În acest gigantic sanctuar al naturii cu o întindere de cel puţin 100 de kilometri pătraţi vor admira şi studia minunele creaţiunii concentrate aici parcă din adins, generaţiile actuale şi viitoare de naturalişti, turişti din ţară şi de peste hotare, atraşi de faima Retezatului“, scria Alexandru Borza, în 1938, în lucrarea „Retezatul“. Parcul Naţional Retezat se întinde în prezent pe aproape 40.000 de hectare, impresionând prin numărul mare de lacuri glaciare.
Pe teritoriul Parcului Naţional Retezat se află şi alte locuri fermecătoare. Unul dintre ele este lacul de acumulare Gura Apelor. Vara, întinderea de apă azurie, stăvilită de uriaşul baraj construit din anrocamente, este înconjurată de pădurile dese care înverzesc în nenumărate nuanţe, fiind vegheată, din depărtare, de crestele înzăpezite ale masivului. Barajul, hidrocentralele Retezat şi Clopotiva, cu o putere instalată de 349 MW, au fost construite cu eforturi uriaşe pe parcursul a peste un deceniu, într-o zonă extrem de capricioasă din punct de vedere geologic şi tectonic.
Între anii 1975 şi 1986 au fost săpaţi aproape 50 de kilometri de tuneluri subterane în Munţii Retezat, pentru amenajarea aducţiunilor lacului de acumulare Gura Apelor. Barajul are o lungime de 464 de metri şi o înălţime de 168 de metri, iar lacul său de acumulare se întinde pe circa 420 de hectare şi are o adâncime maximă de peste 160 de metri.
Retezat – piramida fără vârf
Retezatul, vârful de 2.485 de metri care dă numele masivului, se distinge prin forma sa ciudată, de piramidă cu vârful tăiat, care străluceşte acoperită de zăpadă în cea mai mare parte a anului. Înfăţişarea sa a dat naştere mai multor legende.
Una dintre ele spune că „urieşii“, care stăpâneau în vechime aceste locuri, au fost înfrânţi de un voinic. Acesta i-a tăiat capul unui căpcăun şi l-a transformat într-un munte de piatră, căruia i se spune Retezat.
Alţi autori l-au comparat cu o piramidă energetică şi i-au atribuit semnificaţii ezoterice.
Vârful Retezat rămâne accesibil oaspeţilor săi, iar cei care nu se încumetă să îl exploreze îndeaproape îl pot admira, în zilele senine, de la distanţe de zeci de kilometri: din Ţara Haţegului, Hunedoara şi de pe dealurile din jurul Devei.
Vârful Retezat. Foto: Lucian Ignat.
Sfaturi utile pentru exploratorii Retezatului
Turiştii care pornesc pe traseele alpine din Parcul Naţional Retezat sunt sfătuiţi să ţină cont de recomandările rangerilor din rezervaţie şi de cele ale salvamontiştilor. Una dintre ele se referă la vremea instabilă de pe munte.
„Este important de ştiut ca în Retezat vremea se poate schimba de la o oră la alta. Chiar şi în timpul verii, pentru scurte perioade de timp, temperaturile pot deveni negative. Recomandarea noastră ar fi să porniţi devreme la drum – ploile, aversele, schimbările meteo producându-se în cea de-a doua parte a zilei – şi să aveţi în rucsac o pelerină sau o canadiană impermeabilă, un pulover gros sau un polar“, informează reprezentanţii Parcului Naţional Retezat.
Locurile din Parcul Naţional Retezat unde camparea este permisă sunt la Râuşor, Pietrele, Stâna de Râu, Stănuleţi, Dracşanu, Poiana Pelegii, Bucura, Zănoaga, Buta. Cel mai vechi complex turistic din Retezat a fost înfiinţat în 1935, la Pietrele, şi reprezintă locul de unde pornesc traseele clasice spre vârfurile montane şi spre lacurile glaciare. Circa 150 de oameni pot fi cazaţi la căsuţele cu două până la opt locuri de la Pietrele şi la cabana Stănişoara, iar un refugiu Salvamont funcţionează în vecinătatea lor.
Biletele pentru vizitare în Parcul Naţional Retezat pot fi achiziţionate de la Centrul de vizitare Nucşoara, Centrul de vizitare Ostrovel, Cabanele Codrin şi Lolaia (Cârnic), Cabana Genţiana, Punctul Salvamont Buta. Preţul biletului este 10 lei şi are valabilitate 7 zile.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
