Masacrul minerilor din Lupeni în 1929. The New York Times: „Scene sfâşietoare. Peste 20 de cadavre au fost puse în care de bălegar şi duse în grabă la groapă”
0Se împlinesc 87 de ani de la masacrul din Lupeni, petrecut în 5 - 6 august 1929. Greva minerilor a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatarii care au ocupat şi închis uzina electrică a exploatării de cărbune.
Ziua Minerului este celebrată sâmbătă, în oraşele Văii Jiului, iar cu această ocazie vor fi omagiaţi cei care şi-au pierdut viaţa în cele mai cumplite revolte ale minerilor din secolul trecut, care au avut loc în 5 – 6 august 1929. Greva minerilor nemulţumiţi de condiţiile de lucru şi de salariile mici a fost stinsă în urma unor represalii crunte, în timpul cărora peste 20 de oameni au murit şi un număr impresionant de mineri, peste 200, au fost răniţi. Evenimentele din Lupeni au fost relatate pe larg în presa internaţională, iar jurnaliştii marilor ziare din Statele Unite ofereau descrieri oripilante ale „vânătorii de oameni” care a urmat protestelor.
The New York Times a fost unul dintre ziarele care au prezentat pe larg, în mai multe articole, desfăşurarea evenimentelor, al căror ecou a făcut înconjurul lumii. Primul articol al jurnaliştilor de la The New York Times, despre conflictul sângeros din Valea Jiului a fost publicat în 7 august, cu titlul: „16 mineri români ucişi de soldaţi. Un alt raport arată că 58 au murit, iar 200 au fost răniţi, după ce trupele au deschis focul asupra greviştilor”. În 5 august, circa 3.000 de mineri de la minele Ileana, Victoria, Aurelia, Ştefan şi Carolina au refuzat să intre în subteran şi s-au îndreptat spre centrul oraşului Lupeni. Ortacii au ocupat apoi Uzina electrică din localitate, iar activitatea ei a fost oprită. Intervenţia în forţă a armatei, pentru dispersarea minerilor a provocat masacrul.
Au deschis focul spre mulţime
„În timpul nopţii, o companie de de frontieră şi un regiment de infanterie a fost adus în Lupeni. Dimineaţa, cei din companie au încercat să repornească staţia electrică pentru a preveni sufocarea minerilor din subteran, dar greviştii au menţinut un cordon în jurul acesteia. Trupele au înaintat, iar procurorul de stat a făcut o ultimă cerere către mineri, să se retragă de la staţia electrică. Pentru că s-a dovedit fără niciun efect, cinci companii au primit ordin să tragă în mulţime. Când focul a încetat, peste 200 de oameni au rămas căzuţi la pământ. Acţiunea militarilor a stârnit o mare indignare minerilor. Unele rapoarte arată că au existat 58 de morţi şi sute de răniţi. Există îngrijorarea că bătălia se va extine în întreg districtul Lupeniului”, informa The New York Times, în numărul din 7 august 1929.
Peste 20 de victime, oficial
În numărul din 8 august 1929 al ziarului The New York Times, jurnaliştii au continuat să relateze despre mascarul din Lupeni, într-un articol cu titlul „Numărul morţilor în revolta minerilor creşte”. Jurnaliştii afirmau că doi soldaţi se numărau printre victime. „Numărul decedaţilor în confruntările dintre mineri şi soldaţi, întâi estimat la 16, este mai mare. S-a admis oficial că sunt 20 de morţi. Unele publicaţii susţin că este vorba de 40 de morţi”, scriau jurnaliştii americani.
Două zile mai târziu, The New York Times publica un reportaj cu titlul „Greviştii morţi sunt duşi în grabă cu căruţele spre morminte”, în care preciza că numărul oficial al victimelor masacrului din Lupeni a fost de 22 de persoane, majoritatea mineri, iar autorităţile s-au grăbit să îi îngroape, ducând cadavrele la groapă cu căruţele de transport bălegar.
Lupeni 1929, localnici alungaţi cu baionetele din cimitir
„S-au petrecut scene sfâşietoare la înmormântarea celor 22 de victime ale trupelor care au deschis focul asupra greviştilor de la Uzina Electrică, după ce minerii au oprit din funcţiune maşina de pompare. Un cordon de militari înconjoară spitalul în care se află mai mult de 200 de răniţi, în timp ce mai multe mii de muncitori care s-au adunat afară au fost alungaţi cu baionetele. Cadavrele au fost puse în sicrie rudimentare şi încărcate pe căruţe de cărat bălegar care au fost furnizate la ordinul directoratului minelor. Când au apărut carele şi sicriele au fost încărcate s-au făcut auzite lamentaţii amare, cortegiul fiind îndemnat de militari să grăbească pasul. Mulţimea imensă adunată lângă cimitir a fost împinsă înapoi mai multe sute de metri, şi la patru ore după înhumarea morţilor o companie de infanterie încă mai păzea cimitirul în poziţie de tragere. După înmormântare, ofiţeri precedaţi de toboşari, au citit un ordin prin care se impunea starea de asediu după ora opt seara, ordonând ca toată lumea să fie în casă la acea oră, deşi era o seară sufocantă.
Toate hotelurile şi restaurantele, inclusiv cele ale staţiunii, sunt închise, iar vânzarea de băuturi alcoolice este interzisă până la noi ordine. Detaşamente de soldaţi continuă să răscolească pădurea în căutarea cadavrelor, căci mulţi din cei grav răniţi au fugit panicaţi după deschiderea focului. N-au fost găsite alte cadavre, dar 25 de mineri încă lipsesc de la căminele lor. Deşi afişează un calm exterior, temperamentul localnicilor, se spune că este periculos. În continuare au loc arestări, iar trenuri cu trupe încă mai sosesc în regiune”, relatau jurnaliştii de la The New York Times, în ediţia din 10 august 1929.
Minele din Lupeni aparţineau unui grup debănci conduse de liberali, iar unul dintre directori era Gheorghe Tătărăscu, fost ministrul al Internelor, mai precizau jurnaliştii de la The New York Times.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Mineriada din ianuarie 1999 s-a înscris în rândul celor mai sângeroase acţiuni de protest din România ultimelor decenii. Rechizitoriul Mineriadei condusă de Miron Cozma a oferit detalii mai puţin cunoscute publicului larg despre atmosfera din Valea Jiului din preajma evenimentelor şi despre modul cum ortacii au fost manipulaţi pentru a lua parte la sângeroasele confruntări.
Una dintre cele mai răsunătoare mişcări de protest din România aflată sub regimul comunist, Greva minerilor din 1977, a transformat Valea Jiului într-o zonă militarizată. În lunile care au urmat grevei de la Lupeni, zecile de mii de localnici din oraşele miniere au fost supuşi unor verificări riguroase, iar Securitatea şi Miliţia au ţinut sub strictă supraveghere comunitatea.
Spre sfârşitul anului 1977, Valea Jiului devenise o zonă militarizată, cu o populaţie tulburată de ameninţările autorităţilor, scriau jurnaliştii de la The New York Times. Totul se petrecea după ce în primele zile ale lunii august, peste 35.000 de oameni au protestat în Lupeni, faţă de condiţiile rele de muncă şi de lipsa alimentelor. Ceauşescu însuşi a ajuns în Valea Jiului pentru a-i calma, însă dictatorul nu şi-a respectat promisiunile.
FOTO Cine salvează Lupeniul, municipiul dator vândut din Valea Jiului
Municipul Lupeni din Valea Jiului a ajuns dator vândut la statul român, cu aproape 33 de milioane de lei. Localnicii dau vina pe administraţia locală, primarul pe statul român, însă nimeni nu pare în stare să găsească vreo soluţie de ieşire din situaţia ingrată.
Ernest Ulrich (87 de ani), etnic german din Petroşani, deportat, în 1945, în lagărele de muncă din fosta Uniune Sovietică pentru aproape cinci ani, povesteşte cum un gropar rus îşi hrănea porcii din cadavrele deţinuţilor şi chiar ar fi folosit carnea de om la preparatele oferite prizonierilor. Ulrich este unul dintre cei mai în vârstă şoferi din Valea Jiului şi a reuşit să scrie o carte în care a relatat experienţele din URSS.
Se încarcă comentariile...
