Noaptea în care iadul s-a dezlănţuit într-o localitate minieră: „M-au trezit urletele şi gemetele de departe“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Certejul înghiţit de mâlul toxic. SURSA: Arhivele Naţionale - judeţul Hunedoara. Dosarul Certej 1971
Certejul înghiţit de mâlul toxic. SURSA: Arhivele Naţionale - judeţul Hunedoara. Dosarul Certej 1971

Au trecut cinci decenii de la marea catastrofă minieră de la Certej. Doar amintirile celei mai negre nopţi din istoria aşezării miniere redau coşmarul trăit de localnici.

În 2021 se împlinesc cinci decenii de la cea mai mare tragedie minieră din istoria recentă a României.

GALERIE FOTO - CERTEJ 1971

Catastrofa a avut loc în dimineaţa de 30 octombrie 1971, în Certej, în anul în care exploatarea minieră împlinea 225 de ani de la înfiinţare.

Explozia torpilelor care a cutremurat Teliucul, marea tragedie minieră ascunsă de regimul comunist

VIDEO Transformarea rapidă a celui mai mare lac de carieră. Mica peninsulă de pe care pescuiau localnicii a dispărut

VIDEO Povestea minelor de fier ale dacilor. Ce soartă a avut „patria fierului” după secole de glorie

Atunci, iazul de steril al minei de aur şi argint din Munţii Metaliferi s-a prăvălit peste localitatea minieră şi a făcut, potrivit anchetei oficiale, cel puţin 89 de morţi, majoritatea copii şi 76 de răniţi.

Cele mai multe dintre victime locuiau în şase blocuri situate la câteva sute de metri în aval de iazul de decantare. Au murit zdrobite şi înghiţite de mâl. Autorităţile regimului comunist au încercat din răsputeri să o treacă sub tăcere, totuşi, cele două volume ale dosarului de anchetă a tragediei, întocmit de Procuratura judeţului Hunedoara, s-au păstrat în Arhivele Naţionale – Secţia judeţeană Hunedoara. Rezultatul anchetei care a durat doi ani nu a indicat însă niciun vinovat, tragedia fiind urmarea unor împrejurări ce nu puteau fi prevăzute.

Timpul a şters urmele catastrofei

La jumătate de secol de la catastrofa de la Certej, puţini localnici îşi amintesc de cele mai negre momente din istoria aşezării. Abia după prăbuşirea regimului Ceauşescu din 1989 oamenii au putut vorbi deschis despre ea, însă cu timpul mulţi dintre martorii tragediei colective au decedat sau au părăsit localitatea. În prezent, în comuna Certeju de Sus, situată la circa 20 de kilometri de municipiul Deva, mai locuiesc 3.000 de oameni. Minele din zonă s-au închis la mijlocul anilor 2.000, iar un nou proiect minier, vizat de compania americană El Dorado Gold şi de statul român, este încă incert.

La 15 ani de la închiderea minei Certej se văd semnele vechii exploatări: apa roşiatică provenită din gurile de mină, care trece prin localitate, zonele aride de la marginea Certejului şi câteva clădiri industriale abandonate, învecinate blocurilor muncitoreşti ridicate în timpul regimului comunist. Natura s-a regenerat pe teritoriul fostului iaz de decantare, iar urmele inundaţiilor care au cuprins comuna s-au şters de-a lungul timpului. Printre puţinele lucruri care amintesc de tragedie sunt cele câteva cruci aflate la căpătâiul celor îngropaţi în gropile comune ale cimitirului local.


Certej. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL

certej foto daniel guta

Amintiri vii ale coşmarului din 1971

Nu sunt monumente în amintirea victimelor de la Certej. S-au păstrat, în schimb, câteva amintiri vii ale celor care au trăit momentele cumplite din dimineaţa de 30 octombrie 1971.

Unele victime, cu trupurile zdrobite, nu au putut fi identificate. „M-au trezit gemetele şi urletele din depărtare. Ceaţa groasă acoperise locul dezastrului, iar când negura s-a risipit, am văzut cum nămolul măturase blocurile. Am văzut cadavrele sfârtecate, copii şi oameni. Printre morţi se afla şi şeful de post din Certej. Cu o seară în urmă se mutase cu chirie, singur, într-unul dintre apartamentele noi. A murit sub dărâmături în chiar prima noapte petrecută în noua locuinţă“, relata Costică Sauciuc, la acea vreme elev la Certej.


Certej 1971. Foto: Arhivele Naţionale - Hunedoara

Zona a fost militarizată în primele zile după tragedie. Sute de oameni au fost mobilizaţi pentru găsirea victimelor. Unii au murit în timpul căutărilor, îşi amintea alt localnic. „Câţiva militari aduşi să caute cadavrele au murit înecaţi în fântânile care erau acoperite de nămol. Cădeau în ele şi pur şi simplu erau înghiţiţi de pământ. În blocurile prăbuşite nu se ştia câţi oameni locuiau. Au murit mai mulţi decât spuneau anchetatorii“, relata Dumitru Burdea, un fost miner.

Unii dintre localnici şi-au pierdut întreaga familie, în timpul catastrofei. „La un moment dat am auzit un vuiet puternic şi copaci rupându-se. M-am uitat în direcţia de unde se auzea, însă din cauza întunericului nu am auzit nimic. După zgomotul produs s-a întrerupt lumina şi a început să vină nămol dinspre decantor. Am fugit acasă şi am constatat că blocul  care se afla la 150 de metri de locul decantorului era distrus şi din familia mea au decedat soţia, fiul meu şi cumnatul meu”, declara muncitorul Aurel Chirla, audiat ca martor în dosarul „Certej 1971”.

certej 1971 foto sursa arhivele nationale hunedoara


Certej 1971. Foto: Arhivele Naţionale - Hunedoara

Bilanţul oficial al tragediei de la Certej a fost 89 de morţi, deşi autorităţile au anunţat iniţial că în urma accidentului de la Certej au murit 45 de oameni, pentru că peste această cifră trebuia declarat doliu naţional.

În realitate, unii dintre martori susţin că au fost mai multe victime. „Au pierit peste 118 fiinţe omeneşti. Mari au fost şi pierderile materiale. Fundaţia iazului a alunecat, nefiind adecvată la noua tehnică. O altă cauză şi mai gravă a fost alegerea locului amplasării iazului respectiv. Era mai bine dacă acesta era amplasat în aval, chiar la intrarea în localitatea Certej, nicidecum în amonte de Certej. S-a procedat în acest fel pentru că şefii judeţului de atunci s-au împotrivit scoaterii a două hectare de teren din circuitul agricol”, relata Paul Popescu fostul şef al Exploatării Miniere Certej.

certej 1971 foto sursa arhivele nationale hunedoara


Certej. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL

În 20 octombrie 1971 (cu 10 zile înainte de catastrofă), Paul Popescu şi alte câteva zeci de angajaţi de la Certej, au fost decoraţi de Nicolae Ceauşescu, pentru merite deosebite, cu ocazia împlinirii a 225 de ani de la înfiinţarea exploatării. „Cu zece zile înainte de producerea dezastrului de la Certej, ministrul minelor de la vremea aceea, Bujor Almăşan, însoţit de o comisie guvernamentală au fost la Certej, unde au verificat superficial iazul de decantare şi au decis că acesta este încă funcţional, după care au sărbătorit 225 de ani de minerit”, arată autorii lucrării „Depoluare istorică la Certeju de Sus, Hunedoara”, coordonată de ing. Loredana Irena Negoiţă, de la Universitatea de Petrol – Gaze din Ploieşti.

certej foto daniel guta

Iadul dezlănţuit în 20 de minute

Cele mai multe dintre victime au murit în primele minute, când valurile de steril au cuprins cartierul de blocuri muncitoreşti.

„În dimineaţa de 30 octombrie 1971, în jurul orei 5.00 s-a rupt barajul de la sterilul de minereu al Exploatării miniere şi, împreună cu apa, a pornit în avalanşe inundând o parte din comună, pe o porţiune de 4 – 5 kilometri. Avalanşa de mâl şi apă a distrus şase blocuri care erau situate în aval de iaz la o distanţă de circa 500 de metri, iar alte două blocuri au fost numai avariate, fiind protejate de un baraj format în faţa lor din copacii şi blocurile antrenate de avalanşa care a durat circa 20 de minute”, consemna procurorul şef adjunct Alexandru Oprean, de la Procuratura Judeţeană Hunedoara.


Certej 1971. Foto: Arhivele Naţionale - Hunedoara

certej 1971 arhivele nationale

Potrivit anchetatorilor, catastrofa de la Certej s-a produs în urma unor precipitaţii abundente care au dus la ruperea digului şi la crearea unei falii de alunecare.

„În urma investigaţiilor amănunţite s-a constatat că iazul şi-a pierdut stabilitatea din cauza creşterii nivelului peste limita admisă, la care s-a adăugat alt factor reprezentat prin conţinutul eterogen din iaz, acumulat între 1936-1971. În iaz au fost depuse elemente de depunere complet diferite ca granulaţie, tasare şi umiditate, care
impreună cu faptul că iazul a fost amplasat pe teren argilos, au condus ulterior la apariţia faliei de alunecare pe direcţia Sud-Vest exact în zona unde locuiau cei mai mulţi mineri”, arată autorii lucrării „Depoluare istorică la Certeju de Sus, Hunedoara”, publicată în revista „Geoecologia”

După tragedia din 1971, mina a continuat să funcţioneze până în 2006, când statul român a renunţat la exploatare.

Vă recomandăm să citiţi şi:

Ce salarii au minerii. „Pentru aceşti bani muncim într-o mizerie şi o umilinţă extraordinare”

Porţile spre adâncuri de la Ghelari. Locul emblematic al uriaşei mine din ţinutul fierului VIDEO

Cum arată fosta mină Barza, închisă în urmă cu 15 ani. De aici au fost scoase zeci de tone de aur VIDEO

Hunedoara secolului XIX, descrisă de un londonez: şocat de traiul ţiganilor, dar fascinat de castel şi de ţinutul aurului

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite