Notele secrete ale Lagărului de prizonieri sovietici. Iadul din minele Văii Jiului i-a îmbolnăvit pe ruşi de „orbul găinilor”
0
Mărturii rare despre traiul celor peste 5.000 de prizonieri sovietici de război în lagărele din Valea Jiului şi despre cum au munceau în minele de cărbuni au fost păstrate în arhive. Ele arată lipsurile prin care aceştia treceau, dar şi modul în care românii care îi aveau în grijă încercau să îi ajute.
Cei peste 5.000 de ostaşi sovietici aduşi în anii 1941 – 1944 în Lagărul de prizonieri 9 din Vulcan şi în sublagărele Petroşani, Aninoasa, Lupeni şi Petrila au beneficiat de un tratament incomparabil mai omenos decât cel dezvăluit în relatările scriitorului Alexandr Soljeniţîn, despre lagărele din Uniunea Sovietică. Documente rare, păstrate la Arhivele Naţionale – Judeţul Hunedoara, arată oferă detalii despre viaţa acestora din prizonieratul la români şi despre condiţiile în care munceau în minele de cărbune din Valea Jiului.
„Umblă în coate şi genunchi”
O astfel de mărturie datează din 24 martie 1943, fiind un raport înaintat de conducerea Lagărului de prizonieri nr. 9, către Marele stat Major, Secţia Prizonieri de Război. Documentul prezenta situaţia îmbrăcămintelor cu care au fost dotaţi prizonierii: 6.357 de vestoane, 6357 de pantaloni, 5.077 bonete, şi 1.600 perechi opinci de cauciuc.
„Aceste efecte au început să fie date asupra prizonierilor în 24 noiembrie 1942, dându-li-se în mod treptat pe măsură ce efectele kaki, care se aflau asupra lor, se degradaseră complet sau aveau nevoie de reparaţiuni. Efectele care s-au dat asupra prizonierilor care lucraseră în mină, deoarece prizonierii în galeriile minelor umblă în coate şi în genunchi, după circa trei luni s-au ruppt în coate şi genunchi, iar un mic procent s-au degradat complect. Efectele rupte în coate şi genunchi, după reparare, mai pot fi purtate circa trei luni. Efectele care s-au dat acum patru luni prizonierilor care lucrează la suprafaţă au început să se rărească, în special în părţile care sunt mai expuse, astfel că acestea vor mai putea fi purtate patru luni. Astfel, durata de rezistenţă a acestor efecte poate fi fixată astfel: la lucrările în mină circa şase luni, având nevoie de reparaţii în coate şi genunchi. La lucrările de suprafaţă circa 8 luni. Durata de rezistenţă a acestor efecte ar putea fi prelungită cu circa trei luni dacă prizonierii nu ar dormi în ele. Opincile de lucru în mină ţin două luni, iar la suprafaţă circa trei luni. Niciuna dintre opinci nu se topeşte, ci crapă din cauza cauciucului de calitate proastă, foarte casabil”, informau reprezentanţii Lagărului.
Le-au fost luate mantalele
O altă notă păstrată în fondul de arhivă al Lagărului de prizonieri din Valea Jiului data din 24 mai 1943. Societatea Petroşani care administra minele în care lucrau prizonierii sovietici, solicita conducerii Lagărului nr. 9 din Vulcan să le dea prizonierilor mantelele oprite o dată cu venirea căldurii şi să îi doteze cu bocanci.
„Prizonierii care lucrează în mină trebuie să fie bine îmbrăcaţi, deoarece unii dintre ei lucrează continuu la locuri cu curenţi de aer puternici, iar alţii lucrează în locuri de muncă unde temperatura este ridicată şi în cursul trecerii prin galerii cu curenţi puternici, la ieşirea la suprafaţă, prin schimbarea temperaturii, dacă nu au asupra lor mantale sunt expuşi foarte uşor răcelii. (...) Totodată cu onoare vă aducem la cunoştinţă că prizonierii care lucrează în mină nu pot lucra în opinci, deoarece cu acestea ei alunecă şi se pot accidenta foarte uşor. Din această cauză numărul prizonierilor accidentaţi este în continuă creştere. Vă rugăm să binevoiţi a dispune ca prizonierii întrebuinţaţi în subteran să fie echipaţi cu bocanci. Ca primă urgenţă se necesită 80 de perechi de bocanci pentru sublagărul Aninoasa”, informa Societatea Petroşani.
Îşi pierdeau hainele
Conducerea Lagărului lua măsuri împotriva prizonierilor care îşi pierdeau hainele de muncă, deseori folosite la schimburi sau vândute altor prizonieri. Încerca să recupereze paguba, punându-i pe sovietici să le achite contravaloarea. Un document al Societăţii Petroşani, din 30 august 1943, arăta cum au răspuns reprezentanţii exploatărilor miniere la cererea Lagărului nr. 9 Vulcan de a pune opriri pe primele date minerilor sovietici.
„Prizonierii repartizaţi pentru lucru la Societatea noastră nu primesc de la noi nicio primă în bani. Prizonierii sârgunicioşi, care prin silinţa depusă atrag un randament de lucru mai mare decât ceilalţi prizonieri, primesc de la noi prime în natură, sub formă de credit, ţigări, articole de alimente şi manufactură. Aceste prime date în natură prizonierilor ca stimulente şi încurajare la lucru constituie o suprasarcină pentru societatea noastră, pe care am luat-o asupra noastră pentru urcarea randamentului slab dat de prizonieri, dar nu constituie o obligaţie a Societăţii Noastre. Reţinerea sumelor cerute de dvs. din contravaloarea primelor date în natură, echivalentă cu ştergerea lor, ca rezultat va avea o dezinteresare completă de lucru a prizonierilor, deci o scădere de randament şi ca atare cheltuieli inutile făcute de societate”, informa Societatea minieră.
Zilele de lagăr i-au îmbolnăvit
Prizonierii care munceau bine primeau ca prime câte cinci ţigări pe zi, arăta o altă notă informativă. Hrana lor de zi cu zi, compusă din pâine, slănină, ciorbă de fasole, cartofi şi varză era acceptabilă, susţineau reprezentanţii lagărului, însă condiţiile din lagăr şi din minerit le-au afectat sănătatea multora dintre ei. În mai 1944, peste 4.000 de prizonieri se mai aflau în Valea Jiului. Mulţi erau bolnavi.
„Cu ocazia inspecţiei sanitare executate în ziua de 17 mai 1944, în sublagărul de prizonieri Lupeni, am constatat că un număr de 42 de prizonieri au avitaminoz ă şi consecinţa acesteia, o lemeralopie, nu văd de la apusul soarelui (n.r. – boala numită popular „orbul găinilor”), întrucât prizonierii lucrează pe timp îndelungat în mină, lucru destul de greu, iar dormitorul prea întunecat şi alimentaţia unilaterală (cartofi, fasole, carne etc.) din alimente mai vechi care sunt fără vitamine, au dat această stare de mai sus. Fiecărui prizonier din alăturata listă să i se dea zilnic 50 – 100 de grame de ficat, timp de 40 de zile. Iar celorlalţi zilnic zarzavaturi proaspete, ca şi: ceapă verde, usturoi, morcovi cruzi, salată verde, spanac etc., care acum se găsesc în abundenţă pe piaţă”, informa, într-un raport Serviciul Sanitar al Lagărului de prizonieri nr. 9 din Vulcan.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Două scrisori rare confiscate de autorităţile române de la prizonierii sovietici din Valea Jiului arată cum se bucurau aceştia de traiul în cel mai mare lagăr care a funcţionat în judeţul Hunedoara, Lagărul 9 de la Vulcan, unde în anii celui De-al Doilea Război Mondial au fost peste 3.000 de sovietici.
Mărturii rare despre calvarul prizonierilor sovietici din lagărele Văii Jiului, în vremea celui De-al Doilea Război Mondial, au fost păstrate la Arhive. Una dintre cele mai înfiorătoare datează din iarna anului 1942 şi spune povestea sutelor de prizonieri aduşi în Petroşani, pentru a lucra în minele de cărbune.
Mărturii tulburătoare scoase la iveală după şapte decenii arată cum erau trataţi prizonierii în lagărele de muncă din România celui De-al Doilea Război Mondial şi de ce, în toamna anului 1944, când au fost eliberaţi, mulţi dintre ei au vrut să se răzbune pe români.
Se încarcă comentariile...
