VIDEO Omagiu lui Ioan de Hunedoara, eroul creştinătăţii din Evul Mediu. 564 de ani de la moartea sa
0
S-au împlinit 564 de ani de la moartea legendarului Ioan de Hunedoara, iar hunedorenii i-au putut aduce, marţi, un omagiu, la statuia din centrul civic al municipiului.
Ioan de Hunedoara a fost omagiat astăzi, de hunedoreni, la împlinirea a 564 de ani de la moartea sa. O slujbă religioasă de comemorare a avut loc în faţa statuii care îl înfăţişează, din Centrul civic al municipiului, oamenii au depus coroane de flori şi afost trase salve de archebuze în cinstea marelui comandant de oşti, iar două tunuri – replici ale arsenalului folosit în vremea sa, au fost amplasate lângă monument.
Ioan de Hunedoara, voievodul care a ridicat Castelul Corvinilor, a rămas unul dintre eroii medievali emblematici pentru istoria românilor şi a maghiarilor a murit în 11 august 1456, în tabăra de la Zemun, lângă Belgrad, la doar trei săptămâni după marea victorie a armatelor creştine împotriva otomanilor care au asediat Belgradul, oastea orientală condusă de însuşi Mahomed al doilea, cuceritorul Constantinopolului. Unii istorici susţin că în bătălia de la Belgrad şi în timpul retragerii oştilor lui Mahomed al doilea au murit aproape 50.000 de otomani, în timp ce pierderile suferite de armata lui Iancu de Hunedoara au fost mult mai reduse.
Moartea voievodului din Transilvania, susţin unii istorici, a fost cauzată de epuizarea fizică şi de epidemia de ciumă care cuprinsese tabăra militară, pustiită de armatele sale după retragerea turcilor.
„Şi din această oboseală a căzut în friguri, din a căror cauză s-a consumat de tot. Medicamentele doctorilor au fost zadarnice. I-au dat sfatul să schimbe aerul şi a pornit cu prietenii săi în Semlin, ca acolo, la aer nou, să-şi învioreze corpul. Acolo erau ambii săi fii şi mai mulţi prieteni, cu Capistran dimpreună. Medicii erau îngrijoraţi asupra vieţii lui, deoarece temperatura nu mai înceta şi neîntrerupt îl mistuia. Şi Capistran a început a-l face atent, că aceasta este voinţa lui Dumnezeu, că voieşte să-l ducă din această viaţă mizerabilă, la fericirea eternă. Deci să se îngrijească de testament, să le rânduiască toate în ordine frumoasă şi bună şi să se gândească şi de suflet ca şi un creştin bun”, relata cronicarul Gaşpar Heltai, din secolul al XVI-lea. Auzind sfatul călugărului franciscan, Ioan de Hunedoara i-ar fi răspuns: „Nebun este omul acela care îşi amână lucrurile testamentului său pentru timpul din urmă, deoarece nu ştie când va veni ceasul ultim”, relata cărturarul.
„Să aveţi în vedere cu tărie şi în mod constant că nimic nu e mai plăcut, mai glorios şi mai merituos în faţa lui Dumnezeu decât onestitatea şi pietatea”, ar fi fost ultimele cuvinte ale lui Ioan de Hunedoara, adrestae fiilor săi, înainte de a-şi da ultima suflare, scria Heltai.
Video, pe larg, de la eveniment.
Răpus de o săgeată, scriau otomanii
Unii istorici otomani ai vremii au susţinut că Iancu de Hunedoara ar fi murit atins de o săgeată trasă de un turc, în timpul fugii sale din calea armatei creştine.
„În timp ce nenorocitul acela umbla printre pedestraşii săi şi vorbea, făcând semne cu mâna celor din faţa sa, un gaziu l-a ochit. Făcând să zboare săgeata sa înaripată ca pasărea, el a nimerit îmbrăcămintea sa aurită şi, trecând prin ea, l-a lovit sub braţ. Zbătându-se timp de trei zile, Iancu a murit în cea de-a patra zi. De ruşine, ascunzând că a fost rănit, s-a răspândit în ţara sa şi în popor zvonul că afurisitul acela a murit de ciumă”, scria Tevarih Ali Osman, un cronicar otoman din secolul al XV-lea.
Bonfinius despre moartea lui Iancu de Hunedoara
Cronicarul Antonius Bonfinius, contemporan regelui lui Matia Corvin, fiul cel mic al lui Iancu de Hunedoara, susţinea că înainte de moarte voievodul ar fi avut următoarea confesiune, în faţa călugărului Ioan de Capistrano, duhovnicul său. „Sunt gata pentru drumul cel mare şi etern. Toată viaţa mea a fost o pregătire pentru primirea acelui prieten bun, care să mă conducă la tronul Atotputernicului meu Domn. L-am servit pe acesta între toate peripeţiile şi vitejiile vieţii, năzuindu-mă să umplu acel loc care mi-a fost încrediunţat. Sper, el va primi graţios pe luptătorul său obosit, care a servit cu credinţă şi-i va oferi odihna în locul păcii eterne, unde sufletul său ahtiază”, relata Bonfinius.
Nu se cunoaşte cu exactitate vârsta pe care Iancu de Hunedoara o avea la moartea sa. Cel mai timpuriu document care certifică prezenţa familiei Huniazilor pe scena istoriei este actul de danie din 18 octombrie 1409 prin care regele Sigismund de Luxemburg dăruieşte acestuia domeniul Hunedoarei. Iancu s-ar fi născut în anul 1407, potrivit unor istorici, însă alţi cercetători au datat naşterea sa cel târziu în anul 1387. Aşadar, ar fi putut avea 49 de ani la moartea sa ori chiar aproape 70 de ani. Voievodul a fost înmormântat la Alba Iulia, în Catedrala Sf. Mihail, iar pe piatra sa funerară stă înscris „s-a stins lumina lumii”.
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
