Pelerinajul la Prislop acum 90 de ani: de ce mulţimile se adunau la mănăstire cu decenii înainte de Arsenie Boca
0Mănăstirea Prislop, unde a fost înmormântat părintele Arsenie Boca, a fost în ultimele secole unul dintre cele mai iubite locuri din Ţara Haţegului. O mulţime de legende s-au ţesut în jurul ei, iar fotografiile vechi de aproape un secol arată că şi în acea vreme aşezarea era foarte căutată de pelerini.
O fotografie realizată în 1925 în curtea Mănăstirii Prislop din Ţara Haţegului arată cât de numeroşi erau pelerinii din trecutul aşezării religioase, cu mai multe decenii înainte ca mănăstirea să fie identificată cu locul de veci al părintelui Arsenie Boca.
În urmă cu aproape un secol, la mănăstirea Prislop veneau să se roage localnicii din satele din împrejurimi, însă locul era cunoscut în ţară pentru istoria lui. Biserica mănăstirii Prislop şi povestea domniţei Zamfira, cea care a sprijinit reconstruirea aşezării, l-au fascinat chiar şi pe pe istoricul Nicolae Iorga, care le-a descris în volumul „Neamul Românesc în Ardeal şi Ţara Ungurească”, publicat în 1906.
„Toată noaptea vântul s-a vânzolit cu norii şi ploaia a picurat din streşini, îngropând vara în cântecul ei de jale. Dimineaţa se lămureşte slabă. Negurile fumegă pe munţi, unde ninge. De la Haţeg, pe o altă vreme decât aceasta se poate vedea biserica veche a Prislopului. Iei drumul Hunedoarei şi de la Silvaş, singurul sat ce întâmpini, o cărare pe care nu pot sui trăsurile, apucă spre colţul de munte unde domniţa Zamfira şi-a zidit lăcaşul de pomenire. Chiliile călugărilor au durat până în vremea lui Iosif al doilea, când le-a atins osânda acestui împărat, rostită asupra tuturor mănăstirilor de supt Carpaţi, socotite ca adăposturi ale duşmanilor Unirii şi politicii religioase a Curţii faţă de români. Astăzi a rămas numai biserica, de o formă neobişnuită în aceste părţi, dar foarte cunoscută la noi, cu un turnuleţ străbătut de fereşti prelungite. Ea s-a dres de mai multe ori şi ar fi fost cu totul curăţită de cărţile vechi şi de manuscrptele cu legătura prinsă în zalele veacului al XV-lea. Dar mormântul Zamfirei, întipărit cu slove apusene, formând o inscripţie latină, s-a păstrat până astăzi în ctitoria fiicei pribege a Domnului ucis”, relata Nicolae Iorga.
Mănăstirea Prislop, unde Arsenie Boca a slujit în anii 1950 şi unde a fost înmormântat, a devenit unul dintre cele mai aglomerate locuri de pelerinaj din România. Oamenii vin şi se roagă la mormântul părintelui, mulţi având credinţa că pelerinajul le va aduce bunăstare sau vindecarea unor afecţiuni.
Vă recomandăm şi:
Cea mai cunoscută povestire relatată de părintele Arsenie Boca are menirea să le aducă alinare celor aflaţi în suferinţă. Pilda ceşcuţei de ceai, spusă de duhovnicul de la Prislop, le arată oamenilor ce pot face „dacă viaţa li se pare grea şi sunt loviţi, bătuţi şi împinşi aproape fără milă, când lumea pare că se învârteşte necontrolat şi când simt că se află într-o suferinţă îngrozitoare”.
Bogăţia l-a făcut pe bogat egoist, materialist, nemilostiv, încolăcit de plăceri, afirma părintele Arsenie Boca. Duhovnicul considerat una dintre marile personalităţi ale secolului XX a lăsat posterităţii o serie de învăţături despre bogăţie, menite a-i îndruma pe oameni.
Postul e vechi şi începe odată cu omul. E prima poruncă de stăpânire de sine, scria părintele Arsenie Boca. Marele duhovnic al secolului trecut a lăsat posterităţii o serie de învăţături despre post şi rugăciune, menite să îi ajute pe oameni să înţeleagă semnificaţia lor.
Se încarcă comentariile...
