Poemele porno ale strămoşilor noştri, dedicate sexului şi zeului obscen Priapus. Ce metafore foloseau anticii pentru sex

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Zeul Priapus, înfăţişat într-o frescă din oraşul roman Pompeii.
Zeul Priapus, înfăţişat într-o frescă din oraşul roman Pompeii.

O mulţime de poeme antice cu caracter pornografic, dedicate zeului fertilităţii, au stârnit controverse de-a lungul timpului. Priapus, zeitatea imaginată de romani sub forma unui personaj cu falus uriaş, a fost venerată şi pe teritoriul ţării noastre, potrivit unor dovezi arheologice.

Peste 100 de poeme şi epigrame, majoritatea cu caracter erotic şi obscen, dedicate zeului Priapus, venerat în Antichitate de romani, dar şi pe teritoriul ţării noastre, au fost păstrate de-a lungul timpului şi publicate sub denumirea de Priapeia. Scrise într-un limbaj satiric, texte latine erau scurte ca formă, aparţinând unor autori necunoscuţi, dar unele au fost atribuite şi poeţilor celebri ca Ovidiu, Horaţiu şi Vergiliu. Poemele erau folosite şi ca inscripţii pe statuile zeului Priapus.

Aceste sculpturi, adesea grosolane, erau realizate dintr-un trunchi de copac, în forma unui om cu un falus imens şi puteau fi folosite la nevoie ca măciuci împotriva tâlharilor, informau istoricii. De obicei, statuetele au fost plasate în grădinile romanilor înstăriţi, în scopul dublu de a promova fertilitatea şi de a preveni jafurile, susţineau unii istorici.

Poemele pornografice
Poemele conţin fragmente din vocabularul erotic latin şi termeni latini care desemnează organele sexuale, de sex masculin şi feminin. De asemnea, unele se referă la obiceiurile sexuale ale romanilor, la dansul erotic al tinerelor, la utilizarea falusului, la prostituţia religioasă, la afrodisiacele şi picturile pornografice. Colecţiile de poeme antice dedicate zeului lui Priapus au fost publicate începând din secolul al XV-lea, în latină, iar una dintre cele mai elaborate astfel de culegeri, în limba engleză, datează din anul 1890, fiind editată de Biblioteca din Alexandria. În ea, poemele sunt publicate atât în latină cât şi în limba engleză şi, de asemenea, sunt explicate cititorilor. O notă de început, scrisă în latină, îi avertizează pe cititori despre ceea ce vor citi.

„Tu, cel care citeşti aceste vorbe de duh, Apleacă-ţi un pic fruntea mândriei latine, Aici nu este templul zeiţelor Vesta şi Phoebe, Şi nici al unei zeităţi răsărite din creierul tatălui ei. Cu al paznicului simţirilor noastre, cu membrul său mai gros decât al oricui, ce-l ţine drept şi gol, nevinovat că nu-şi ascunde pântecul. Deci fie ascunde cu tunica ta ce parte trebuie ascunsă, Sau cu ce văd ochii tăi binevoieşte să citeşti aceste rânduri”.
Într-un catren dedicat zeului Priapus, autorul numit Lalage anunţa că îi aduce ca ofrande picturile obscene dintr-o carte a elefanţilor, rugându-se să poată imita cu iubita sa fiecare dintre poziţiile sexuale pictate.

„Evită gura lui Alphesus, el iubeşte pieptul Arethusei,/ Şi apoi merge şi se aruncă în marea sărată”, a fost un poem care făcea referire la sexul oral.

„Aceste tablete sacre Zeului rigid,/ Desenate din cărticielele Elefanţilor,/ Lalage le oferă şi se roagă să încerce cu ea/ Fiecare parte din picturile desenate” .

Un alt poem imagina dorinţele tinerelor care îşi puneau dorinţe în faţa statuetei zeului Priapus. „Ce să-i spună acestei suliţe, (deşi sunt din lemn), ce să îşi dorească de la ea/ Când o fecioară ajunge să o sărute în mijloc./ Nu are nevoie de niciun ghicitor, crede-mă, căci ea spune/ <<Această suliţă grosolană îşi va exercita adevăratele sale funcţii pe mine!>>”

Hoţii, ameninţaţi cu perversiuni
Un alt catren fusese inscripţionat, cel mai probabil, sub statueta din lemn a unui zeu Priapus, aşezat într-o grădină. „Cu toate că sunt un Priapus din lemn, aşa cum vezi,/ Cu secera din lemn şi penisul de asemenea,/ Te voi apuca, fată, şi ţinută vei fi/ Şi acest membru gros,/ Deşi este mai rigid decât sfoara de liră sau frânghia răsucită, îl voi îngropa în tine până la a şaptea coastă”.

Un alt poem cu semnificaţii obscure, potrivit autorilor culegerii de la sfârşitul secolului al XIX-lea se adresa hoţilor. „Dacă vreo femeie, vreun bărbat sau vreun tânăr va fura de la mine/, Va trebui să plătească, supunându-şi mie gura şi fundul”. Alte poeme asemănătoare, inscripţionate sub statuetele din grădinile de zarzavaturi, îi avertizau pe hoţi că vor fi supuşi perversiunilor sau viola, dacă vor fi prinşi furând. De altfel, potrivit istoricilor, în lumea romană era întâlnit obiceiul ca atunci când un agricultor prindea la furat un străin, să îl poată putea obliga să îngenuncheze şi să practice sexul oral, considerat un mod de a pedepsi şi a umili.

„Tu, nelegiuitule, care cu greu poţi/ Să te opreşti a jefui această grădină/ Cu falusul meu lung dcât un picior/ Te voi sodomiza./ Cu toate acestea, în cazul în care pedeapsa îţi va fi prea aspră/ Şi nu vei avea profit, te voi lovi şi mai sus”, informa un alt catren.
Statuetele pornografice din intersecţii

„Tu, Priapus, cu secera şi membrul tău înfiorător de mare/ Îmi poţi indica calea către fântână?”, este o altă inscripţie din culegerile dedicate zeului Priapus. Potrivit istoricilor, statuetele zeului Priapus erau uneori plasate în intersecţiile unor drumuri, iar versurile explică indicaţiile care puteau fi date de acestea.

„Ca ofrandă adusă zeului pătimaş,/ A fost angajată o curvă cu un preţ subţire/ Pentru a-i satisface pe  oamenii obişnuiţi/ Şi pentru câţi vor fi bărbaţii cu care se va culca într-o noapte/ Atâtea ramuri de salcie îţi va dărui”, se arată într-un alt poem. Potrivt unor istorici, femeile romane puteau fi văzute oferind în public statuetei lui Priapus cât mai multe ghirlande de flori sau împletituri din ramuri, pe cât a fost numărul iubiţilor lor. Ghirlandele erau atârnate în jurul falusului idolilor, din pieţe.

Metafore pentru organele sexuale
În poemele Priapeii, organul sexual masculin este numit, în latină, în numeroase feluri: abdomen (pardea joasă a abdomenului), aluta (lână moale), anguis (şarpe), arbor (copac), arcum (arc), arma virilia (braţul viril), balanus, beta (bâtă), capulus (o coadă), caulis (tulpină), cucumis (castravete), ensis (sabie), genitale caput (capul genital), ligo, machera (sabie), manus (mână), membrum genitale, monstrum,nodus (nod), phallus (penis artificial), pugio (pumnal), serpens (şarpe), sica (pumnal), taurus, truncus, virilis nervus.

Autorii catrenelor ofereau, de asemenea, sensul de organ sexual feminin unui număr mare de termeni: cunnus, cunus albus, cunnus consule natus, cunnus garrulus, cunnus osseus, fores, fossa, inguina, locus, media, specus, ager (câmp), aquae fons (fântână), ara voluptatis (altar al plăcerii), bucca (obraz)
caverna, cavum, crypta (criptă), cunnulus, delphys (pântec), delta (litera grecească d), eschara (labia), fons (fântână), genitalia, humidus lacus (lacul umed), melina (miere), natura, navis, penetralia, uterus, vagina, vallis femorum (valea dintre coapse, venereum arvum (câmpul plăcerilor), venus prodigiosa (clitoris), vinea (vie), vulga şi vulva.

Priapus a fost un zeu al fertilităţii adorat sub diverse nume de popoarele antice din zona mediteraneană, însă rămăşiţe ale cultului său au fost descoperite şi în siturile aşezărilor din Dacia Romană, din zona Hunedoarei, Albei şi din Dobrogea. Zeitatea care ar fi fost adusă de romani, în ţinuturile Daciei, cinstită înainte de creştinism, se remarca printr-o înfăţişare ciudată: era reprezentată de personaj cu falus în erecţie.


Vă recomandăm şi:

Relatări bizare despre viaţa intimă a strămoşilor noştri: tribul de femei care vâna bărbaţi doar pentru sex

Cele mai vechi opere literare au făcut cunoscute obiceiurile ciudate din viaţa intimă a strămoşilor noştri. Unele mărturii se referă la numărul mare de soţii pe care anticii îl puteau avea, în timp ce alţi autori antici au relatat despre triburile de femei care trăiau separat de bărbaţi şi aveau relaţii cu ei, o dată pe an, doar pentru a procrea.

Zeul obscen adorat de strămoşii noştri: cine a fost Priapus şi de ce miresele erau obligate să se aşeze pe falusul său imens

Urmele cultului lui Priapus, zeul mai multor popoare antice înfăţişat în cele mai obscene ipostaze, au fost descoperite în ruinele aşezărilor daco-romane din mai multe zone ale României, semn că zeitatea romană a fertilităţii şi-a găsit adepţi şi în teritoriile provinciei Dacia.

Cum luptau geţii şi sciţii: „Înmuiau săgeţile în venin de viperă şi în sânge de om, iar amestecul blestemat nu are leac“

Săgeţile cu vârfuri înmuiate în venin ale geţilor şi sciţilor aduceau moartea instantanee, iar strămoşii noştri erau războinici de temut, chiar şi în faţa armatelor numeroase care au invadat ţinuturile Daciei. O serie de relatări ale autorilor antici arată cum luptau şi se apărau locuitorii antici de pe actualul teritoriu al României

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite