Pompeii de la poalele Retezatului. Cum arăta Ulpia Traiana Sarmizegetusa în secolul al XIX-lea: „O mulţime de obiecte preţioase erau cărate de acolo”

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ruinele Ulpiei Traiana Sarmizegetusa, în secolul al XIX-lea.
Ruinele Ulpiei Traiana Sarmizegetusa, în secolul al XIX-lea.

Marele amfiteatru de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa nu fusese scos la iveală în întreaga splendoare a sa, iar ruinele palatelor oraşului antic erau folosite ca materiale de construcţii pentru gospodăriile localnicilor. Astfel se prezenta aşezarea în urmă cu 135 de ani, conform mărturiilor istoricului George Bariţiu.

Istoricul George Bariţiu a călătorit la Ulpia Traiana Sarmizegetusa în anul 1882, în vremea în care aveau loc primele cercetări arheologice sistematice în ruinele oraşului antic înfiinţat la scurt timp după războaiele daco-romane din vremea împăratului Traian. Mărturiile sale ofereau detalii pitoreşti despre călătoria sa în ţinuturile Hunedoarei şi despre aşezarea de la poalele Retezatului.

În mai 1882, George Bariţiu a pornit din Sibiu, cu trenul, până în Deva, apoi cu poştalionul la Hunedoara şi, de acolo, cu trăsura, prin Haţeg, la Grădişte, satul unde se aflau cele mai importante ruine ale capitalei provinciei romane.

Primul popas l-a făcut la Deva, la Societatea de istorie şi arheologie a judeţului Hunedoara, care coordona lucrările din 1882 - 1883 de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Arheologii societăţii fondate în 1871 au colectat peste 2.000 de obiecte antice şi medievale din ţinutul Hunedoarei, unul dintre cele mai bogate în vestigii antice şi medievale din Transilvania.

„Societatea s-ar fi apucat şi până acum de săpături, anume în amfiteatru, dar locuitorii particulari ai comunei, ca proprietari ai acelor ruine, le-au făcut cele mai mari greutăţi, cerând pe pogonul de teren agricol, un preţ mult mai mare decât înzecit, preţ pe care societatea nu este în stare să îl plătească, pe cât timp ea dispune de un capital foarte mic. Se speră că în comuna Grădiştea peste puţin timp se va face aşa numita comasaţiune, caând autorităţile vor întocmi lucrul aşa ca ruinele să cadă în partea proprietarului mare, care astăzi este în acea comună ilustrul comite Melchioru Lonyay, fost înainte cu câţiva ani ministru de finanţe, apoi ministru preşedinte, iar locuitorii pe ale căror locuri se află ruinele li se vor separa locuri echivalente din alondiatura boierului. Comitele Lonyay avuse generozitatea de a permite societăţii arheologice ca pe locurile curţii, pe lanurile boiereşti, să poată săpa orişiune, fără nicio dezdăunare”, relata academicianul, în raportul său asupra călătoriei.

Istoria pierdută

George Bariţiu se arăta nerăbdător să ajungă la Grădişte, chiar dacă ploile l-au ţinut două zile în Hunedoara.

ulpia traiana

„În ziua de Constantin şi Elena (21 mai), am ajuns de la Haţeg, în două ore şi jumătate, la Grădişte. Protopopul era dus pe sate, am fost însă primit de notarul comunei, un maghiar înaintat în etate, care locuia de mulţi ani în acea comună, care cunoştea, fireşte toate ruinele care se mai află deasupra pământului. Ne informă despre mulţimea de obiecte preţioase, cărate de acolo în tot timpul, nu numai de către proprietarii de prin acele ţinuturi, ci şi de către străini. Adăugă însă că de când se formase societatea istorică şi arheologică în Deva, se poartă mare grijă, chiar şi prin organele politice administrative, ca orice obiect antic de orice valoare ar fi descoperit de locuitori îndată să fie cumpărat pentru muzeul societăţii. Bună măsură este aceasta, spre a mai înfrâna vandalismul întrucâtva, însă a fost luată cu câteva sute de ani mai târziu de cât ar fi trebuit să fie luată în tot cuprinsul Daciei. (...) De s-ar fi luat demult o măsură ca aceasta, istoria veche, chiar şi din Evul Mediu, a acestor ţări, ar diferi foarte mult de cea actuală, plină de lacune, de corecturi, de conjuncturi”, relata Bariţiu.

Amfiteatrul de sub holde

Amfiteatrul vechiului oraş era acoperit în cea mai mare parte, de pământ, iar vegetaţia îi ascundea rămăşiţele zidurilor. „În spaţiul dinăuntru erau două semănături crescute şi prea frumoase. Una de grâu curat şi alta de orz, încât văzându-le trebuia să îţi aduci aminte de sentinţa lui Vergiliu: iam seges est ubi Troia fuit. În zi de sărbătoare, fiind oamenii pe acasă, câţiva se şi adunară împrejur. Am aflat că proprietarii acelui loc şi ai acelor ruine ceruseră ca preţ de vânzare, 1.300 fl (circa 3.300 de franci). Noi am încercat să îi capacităm ca să dea locul la schimb pentru alte locuri mult mai bune de cultivat, unde să nu îşi frângă în fiecare an fierul plugului, iar după aceasta să câştige satul întreg sume mari de bani, când cărturarii se vor apuca să sape aici tot cu ajutorul sătenilor. Cică bine ar fi să fie şi aşa, fu răspunsul laconic al unuia dintre dânşii”, scria istoricul.

Oaspetele şi însoţitorii săi s-au îndreptat spre „cetatea” Ulpiei Traiana Sarmizegetusa, cu numeroasele sale edificii din care localnicii luau monumente pentru a le folosi ca materiale de construcţie. „Arheologii pun circumferinţa castrului militar la 1.200 stânjeni de Viena, dar vai, astăzi nu mai stau nici resturi ale zidurilor, câte se mai vedeau pe suprafaţă până înainte cu 30 - 40 de ani. De altă parte, în tot parcursul pedestru de 20 de minute, treci printre mai multe împrejurimi de piatră, ziduri uscate cu care locuitorii şi-au împresurat livezile şi terenurile agricole, cu pietre luate din castru cât şi din alte edificii, din temple, basilice şi alte localuri publice şi private, ale căror urme să văd pretutindeni. Din unele au mai rămas numai boltele subterane. Ce se mai află sub scoarţa pământului se va şti numai dacă se vor întreprinde săpături sistematice”, arăta acesta.
Mozaic descoperit în secolul al XIX-lea la Ulpia Traiana, înfăţişându-l pe eroul troian Paris.

ulpia
ulpia traiana
ulpia traiana

Pomperii de la poalele Retezatului
Satul Grădiştea fusese construit pe ruine ale oraşului antic. Unii localnici încercau să profite de obiectele antice descoperite prin curţile lor. „În vale am ajuns la casa unui om în a cărui curte se aflase pavimentul de mozaic. Proprietarul îl are ascuns sub un cotineţ în care îşi ţine caprele, iar din mozaic vinde călătorilor străini cu câte un florin bucata. Acum nu mai are ce vinde dinăuntrul coteţului, de unde au dispărut mai toate pietricelele, iar pe bietul ţăran nu-l tăia mintea, poate din norocire, în interesul ştinţei, ca să descopere mai departe stricând acel mic adăpost şi depărtând pavimentul. Eu sunt de părere că acel strat de paviment se întinde şi pe sub alte superedificate ale acelui econom”, scria Bariţiu. Drumurile antice din Ulpia erau vizibile şi se distingeau în întinderea sa, relata istoricul. Potrivit estimărilor sale, Sarmizegetusa ar fi avut, sub domnia Romei, cel puţIn 100.000 de locuitori.

image

„Runiele de la Grădişte cât şi altele câte sunt cunoscute în satele vecine merită explorate cu grijă şi regularitate, precum se întâmplă acest lucru de zeci de ani în ruinele de la Pompei”, concluziona Bariţiu. Şi alţi oameni de ştiinţă faimoşi din secolul al XIX-lea s-au arătat uimiţi de modul în care localnicii profitau de ruinele antice, folosite ca materiale de construcţii.

image

Povestea Ulpiei Traiana Sarmizegetusa

Ulpia Traiana Sarmizegetusa a fost primul oraş ridicat de romani în Dacia, fiind construit în vremea împăratului Traian, după înfrângerea dacilor. Aşezarea se află în apropiere de Haţeg şi de vechile Porţi de Fier ale Transilvaniei, într-o zonă de importanţă strategică în care au avut loc de-a lungul secolelor mai multe bătălii sângeroase. Ulpia Traiana Sarmizegetusa a fost localizată atestată documentar, potrivit istoricilor, încă din secolul al XV-lea, ruinele oraşului antic fiind vizibile datorită apropierii lor de căile principale de comunicaţie din ţinut.Timp de peste patru secole, oraşul antic înfiinţat de împăratul Traian după războaiele daco-romane a fost confundat cu capitala Daciei pre-romane. În acest timp, aşezarea, întinsă de la poalele Munţilor Retezat, purtând numele de Grădiştea sau Varhely, nu a fost cercetată sistematic. Monumentele ei au fost folosite însă de localnici la lucrări de construcţie, iar unele, cum a fost amfiteatrul, au rămas în cea mai mare parte ascunse în pământ. Până în prezent, doar cinci la sută din suprafaţa oraşului antic a fost cercetată în detaliu.


Vă recomandăm să citiţi şi:

Oraşe dispărute din România. Povestea celor două Sarmizegetusa: oraşul regilor daci şi capitala întemeiată de romani

Oraşe dispărute din România: Sarmizegetusa Regia şi Ulpia Traiana Sarmizegetusa au fost în perioade diferite ale Antichităţii cele mai importante oraşe ale Daciei. Ruinele celor două foste capitale se află pe teritoriul Hunedoara şi reprezintă situri istorice importante.

Ce limbă vorbeau, de fapt, dacii şi de ce nu foloseau scrierea. Sute de cuvinte mai puţin ştiute pe care ni le-au lăsat moştenire strămoşii noştri

Aproape 200 de cuvinte din limba română îşi au originea în limba vorbită de daci, potrivit celor mai mulţi dintre oamenii de ştiinţă care s-au dedicat studierii limbilor arhaice. Dacii nu foloseau scrierea, este o altă concluzie la care au ajuns lingviştii consacraţi, însă cele mai multe dintre teoriile privind limba sau scrisul în vremea antică au stârnit controverse.

Cele 10 secrete ale Sarmizegetusei Regia: cum a fost cucerită şi distrusă de romani, ce înseamnă Decebalvs per Scorilo şi misterele sanctuarelor solare

Sarmizegetusa Regia a fost capitala Daciei, înainte de războaiele romane care au dus la distrugerea ei. În prezent situl arheologic al vechiului oraş antic este inclus în patrimoniul UNESCO, importanţa fiindu-i astfel recunoscută pe plan mondial.

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite