Portret: Laurian Gherman este primul cercetaş din Hunedoara

Gherman iubeşte natura, e omul care a pus bazele mişcării SCOUT în Hunedoara şi preşedintele Centrului Local de Cercetaşi, unde coordonează în jur de 50 de tineri.

PROFIL
Născut. 14.03.1967, Hunedoara
Educaţie. Facultatea de Management
Experienţă. 16 ani de cercetăşie
Familie. Necăsătorit

A studiat câţiva ani la Liceul Energetic, apoi la Mine, Petrol şi Geologie, s-a angajat ca electrician în combinat, dar pasiunea lui pentru imagine l-a îndreptat spre televiziune, iar apoi spre teatru. În lumea artistică a făcut de toate: a fost electrician de scenă, regizor tehnic, dar are şi patalama de impresar.

Turul României pe bicicletă
De cercetăşie s-a apucat în urmă cu mai bine de 16 ani, mulţumită Ancuţei, o prietenă de-a sa din Deva. „Tatăl Ancuţei mergea des la Bucureşti şi acolo a întâlnit pentru prima oară un cercetaş, iar când s-a întors ne-a spus şi nouă despre ce e vorba. Mai mult, Ancuţa  fusese invitată într-o tabără în Austria şi pentru că ea nu avea, i-am împrumutat eu echipamentul necesar, cortul şi folie de izopren”, şi-a amintit Laurian.
Hunedoreanul bătuse toată ţara pe bicicletă în 1987, împreună cu un prieten din oraş, aşa că ştia exact care e strictul necesar într-o tabără de corturi. Recunoaşte că nu a mers cu bicicleta chiar pe graniţă, dar îşi aminteşte cu plăcere de una dintre cele mai mari aventuri ale vieţii lui, când a pedalat zilnic, timp de două săptămâni, iar şapte zile le-a petrecut la mare. A parcurs traseul pe ruta Oradea, Cheile Bicazului, Suceava, Bacău, Galaţi, Tulcea, Constanţa, Bucureşti, Craiova, Târgu-Jiu şi apoi Hunedoara.
„Alimente nu puteai să cari prea multe, că erau grele şi nici nu se prea găseau, aşa că mâncam şi noi ce puteam: pâinea o luam pe cartelă, mai prindeam pe ici, pe colo o conservă de fasole cu cârnaţi, o tocană, iar în caz de mare nevoie aveam de acasă o conservă chinezească de carne, Ma Ling”, a povestit, râzând, Gherman. Cei doi prieteni l-au lăsat mască pe un vânzător băcăuan care le-a văzut bicicletele şi i-a întrebat de unde vin. „De la Hunedoara. Suntem în trecere”, au glumit tinerii.

Cercetaş la Poiana Pelegii
Prima tabără de cercetaşi la care a participat a fost cea de la Zamostea, în Suceava, unde Laurian se gândea că va merge doar ca să vadă despre ce e vorba, iar apoi se va îndrepta spre mare. I-a plăcut aşa de tare, că n-a mai plecat. A stat, a învăţat tehnicile de supravieţuire în natură cu resurse minime şi, după ce s-a întors acasă, a adunat vreo 20 de hunedoreni, alături de care a organizat prima tabără de corturi şi prima ecologizare la Poiana Pelegii, în Retezat. De atunci au urmat sute de campuri, participări la proiecte europene şi jamboree (n.r. întâlniri internaţionale ale cercetaşilor) în Polonia, Germania, Franţa, Elveţia.

Întrebări şi răspunsuri

Ce fac cercetaşii în taberele voastre?
Stabilim împreună ce vrem să facem şi putem organiza orice: de la cursuri informale de orientare, de gătit, învăţăm să construim mobilier din lemn, avem ateliere de apicultură, de jurnalism, de fotografie sau de astronomie, dacă acestea sunt domeniile la care nu ne pricepem, dar vrem să învăţăm.

În afara ecologizărilor periodice, vă implicaţi şi în proiecte sociale?
Am încercat să facem şi asta, mai întâi la Vadu Dobrii, unde satele sunt depopulate, iar locuitorii sunt bătrâni. Ne-am amplasat corturile în curtea şcolii şi am bătut din poartă în poartă spunându-le oamenilor să ne dea ceva de lucru. La început ne priveau cu reticenţă şi, invariabil auzeam: „N-avem.” După aceea le-am câştigat încrederea şi i-am ajutat la tăiat lemne, la fân, la cărat apă.

Care este proiectul care ţi-a plăcut cel mai mult?
Îmi amintesc de „Le cle d’avenir”, o jamboree din Franţa cu peste 3.000 de participanţi, organizaţi în 16 campuri, la o distanţă de 30 de kilometri unele de altele şi care trebuiau să o elibereze pe domniţa Aliénor d'Aquitaine.

Ce-i place
Natura, fotografia, speologia, casa pe care şi-a cumpărat-o la Cioclovina şi pe care a transformat-o în centru pentru cercetaşi, singurul de acest gen din toată ţara, munca în echipă, cutreieratul munţilor şi jamboreele.

Ce nu-i place
„Că Hunedoara rămâne cu parcuri tot mai puţine, că oamenii aruncă gunoaie în albia Zlaştiului, că lumea, dacă vrei să faci ceva, te trage înapoi şi că presa din România zugrăveşte mai mult partea neagră a vieţii”, a spus Gherman.