PORTRET: Robert Marton, „preşedintele” kyokushin pasionat de alpinism şi airsoft
0
Tânărul a avut prima tangenţă cu artele marţiale în clasa a doua. Dintre toate concursurile la care a participat, doar la unul singur nu a urcat pe podium.
PROFIL
Născut. 8.4.1991, Deva
Studii. Elev în clasa a XIII-a la Colegiul Tehnic „Transilvania”, Deva
Experienţă. Câştigătorul Campionatului Naţional de Juniori „Trofeul Preşedintelui”, ediţia 2006
Familie. Două surori gemene
A ales să facă sport încă de la vârsta de opt ani, când s-a înscris la Palatul Copiilor din Deva. Iniţial a cochetat, simultan, cu pictura şi kartingul. La îndrumarea părinţilor, a rămas prieten „la cataramă” doar cu karatele kyokushin. „Este un stil de karate tip full-contact şi knock-down. Lovitura specifică acestui gen de luptă este cea de secerare a piciorului. Pentru a-ţi învinge adversarul nu ai voie să-ţi foloseşti pumnul”, a declarat Robert Marton. Pasiunea pentru artele marţiale l-a purtat în diverse concursuri de profil din ţară.
Cel mai notabil rezultat l-a obţinut în 2006, la Arad, când a luat „Trofeul Preşedintelui”. Deşi a avut parte de mai multe meciuri egale, a reuşit să câştige Campionatul Naţional de Juniori. Se antrenează zilnic atunci când trebuie să meargă la o competiţie şi consideră că sportul l-a dezvoltat mental. „Adrenalina este la maximum. Când intri pe saltea nici nu ştii cum te cheamă. Simţi doar că ţi se usucă gura şi că trebuie să înscrii puncte pentru a-ţi scoate adversarul de pe lista participanţilor care râvnesc la victorie”, a adăugat Robert.
L-a costat victoria
Pentru că îi place să trăiască viaţa la extrem, tânărul s-a apucat recent de airsoft şi alpinism. Este conştient că ambele sunt sporturi scumpe, însă încearcă să se descurce pe cont propriu, fără a cere bani mamei pentru pasiunile sale. „Ultimul concurs la care am participat a avut loc anul trecut. Chiar dacă lupta a fost ok, spre final, când mai erau doar 15 secunde, adversarul mi-a barat lovitura atât de puternic încât mi s-a umflat foarte rău rotula genunchiului. Am fost nevoit să renunţ la victorie şi m-am clasat pe locul al II-lea”, şi-a amintit sportivul. În ceea ce priveşte şcoala, Robert recunoaşte că nu e genul de elev care „să ajungă acasă şi să se pună cu burta pe carte”. Intenţionează să-şi continue studiile la o facultate cu profil sportiv, chiar dacă este înscris la un liceu auto, specializarea mecanic.
În rest, este un tânăr la fel ca toţi ceilalţi. Îşi face prieteni pe reţelele de socializare, însă în limita „bunului simţ”. Pe Facebook a postat doar două fotografii, iar contul de Hi5 şi l-a închis recent.
Întrebări şi răspunsuri
La câte dintre concursurile la care ai participat ai fost învins?
Doar la unul. A fost singurul în urma căruia am venit acasă bătut şi fără niciun premiu, fără a urca pe podium. Important e însă că din fiecare am învăţat câte ceva.
Ai o lovitură preferată?
Nu pot spune că prefer o anumită lovitură în detrimentul alteia, însă cel mai bine lovesc cu piciorul drept, stângul e chiar „stângaci”.
De ce nu vrei să urmezi o carieră pe partea de mecanică?
Nu mă atrage suficent de mult, comparativ cu sportul. Totuşi, asta nu înseamnă că evit să îmi bag capul sub capota maşinii atunci când văd că mama are probleme cu ea.
Ce-i place
„Îmi place să mă plimb cu bicicleta şi să îmi petrec timpul la bunici”, a spus Robert.
Ce nu-i place
„Nu-mi place ca atunci când vin la antrenamente să nu am cu cine intra pe saltea. Am observat că tot mai puţine persoane figurează pe lista unor astfel de sporturi. Nu-mi place nici ideea că nu am mai participat la niciun concurs din 2009 şi nu ştiu nici de ce antrenorul nu ne mai înscrie la nicio competiţie”, a precizat sportivul.
Se încarcă comentariile...
