Hunedoara

articolul anterior articolul urmator

Povestea neştiută a excursiei elevului Mihai I la cetăţile dacice: un pod şubred a crăpat la trecerea convoiului regal şi putea provoca o tragedie

1
19 Feb 2017 00:01:32
Autor: Daniel Guţă
Regele Mihai în adolescenţă (dreapta) şi cetatea Costeşti în vremea vizitei sale (stânga).
Regele Mihai în adolescenţă (dreapta) şi cetatea Costeşti în vremea vizitei sale (stânga).

Documente păstrate în arhive prezintă un eveniment mai puţin cunoscut din viaţa familiei regale a României: o excursie pe care Mihai I a făcut-o în adolescenţă la cetăţile dacice se putea încheia tragic după ce un pod şubred cedase la trecerea convoiului regal.

Arhivele judeţului Hunedoara păstrează mărturii neobişnuite despre excursia pe care Mihai I a făcut-o în vara anului 1935 în ţinuturile Hunedoarei, iar documentele vechi arată cum au fost puse pe jar autorităţile de vestea sosirii micului prinţ şi cum au

În iunie 1935, Mihai I, proaspăt absolvent al clasei a treia de liceu, a petrecut aproape două săptămâni de vacanţă într-unul dintre cele mai bogate locuri în vestigii istorice din România, ţinutul Hunedoarei. De aici a pornit într-o călătorie care a inclus mai multe biserici din zona Hunedoarei, Castelul Corvinilor, Cetatea Devei, Cetatea dacică de la Costeşti, Valea Jiului, Porţile de fier ale Transilvaniei.

Excursia prinţului de 14 ani la acea vreme a pus pe jar autorităţile din judeţul Hunedoara, potrivit notelor informative ale Poliţiei Orăştie, păstrate la Arhive. Autorităţile au deschis o anchetă după ce un ziarist la Solia Dreptăţii a intenţionat să publice un articol despre pericolul la care s-ar fi expus prinţul în călătoria spre cetatea dacică de la Costeşti, la trecerea convoiului peste un pod şubred. Articolul cu titlul „Inconştienţă criminală”, semnat de Valeriu Bora a fost cenzurat, însă autorul a fost chemat să dea explicaţii la Poliţie. Valeriu Bora, profesor la Liceul Aurel Vlaicu din Orăştie, îşi începuse declaraţia dată în faţa anchetatorilor prezentând grija pe care o purta familiei regale.

„Am spus de atâtea ori public şi o aştern şi aici, pentru mine ideea dinastică, membrii familiei regale, însuşi perosna Majstăţii sale, formează un cult sacru, în orice împrejurări, prin urmare mă silesc din răsputeri să o servesc din vorbă şi din faptă. Aceasta cred eu că este o datorie, de la care nimeni nu poatre dezerta sub niciun motiv, a fiecărui român. Sosirea Măriei Sale Marelui Voievod Mihai în judeţul nostru pentru mine a fost un prilejiu de nerepetit a-L servi, în a-i manifesta o dragoste înflăcărată, în toate împrejurările care l-ar fi adus mai aproape de noi. Aici este a se explica geneza articolului cu titlul de mai sus”, explica autorul articolului rămas nepublicat.

Podul şubred a crăpat sub greutatea maşinilor

Valeriu Bora arăta că inginerii care au proiectat podul trebuiau să prevadă că acesta nu suporta greutatea unui convoi, iar autorităţile trebuiau să ia măsuri. „Eu personal socot că vina bârnelor concave sau crăpate de la podul din Ludeşti o are şeful inginer pe care nici nu ştiu cum îl cheamă. Dar ca inginer avea datoria să calculeze rezistenţa bârnelor în comparaţie cu greutatea autocarului, ca scândurile de la pod să nu crape ţi să simtă apo nevoie să fie schimbate la reîntoarcerea autocarului, cu altele mai bune.

Şi numai fapta că scândurile podului au crăpat, alţii spun că s-au rupt, una sau două, şi numai faptul că scândurile au trebuit schimbate cu altele, sigur mai bune, denotă faptul că s-a produs o neglijenţă criminală din partea celui care are în seamă păstrarea în bună stare mai des în asemenea cazuri a podurilor sau podului de la Ludeşti. Că nu s-au întâmplat lucruri grozave nu este un argument”, declara profesorul.

Anchetatorii au chemat la audieri mai mulţi localnici, pentru a relata despre incident. Picherul de şosele Nicolae Olariu susţinea că în ziua de 21 iunie 1935, cu ocazia trecerii convoiului regal spre Costeşti, fusese delegat cu supravegherea drumului pe ruta Căstău – Costeşti. „Făcând inspecţia drumului, în special a podurilor, le-am aflat pe toate în regulă. Uitându-mă şi la podul din capul din sus al comunei Lueşti, mi s-a părut că e cam slăbuţ, iar pentru o mai bună siguranţă şi pentru a evita orice inconvenienţă am aşezat sub pod un urs (grindă), în grosimea de 30 de centimetri. După trecerea întregului convoi m-a avizat primarul comunei Ludeşti că o scândură de pe pod a plesnit, m-am dus imediat la faţa locului şi am văzut că de fapt scândura este plesnită, dar nu prezintă pericol aşa că putea şi pe mai departe pe pod, dar totuşi pentru a înconjura orice neajunsuri, am înlocuit acea scândură, precum şi scândura de lângă ea, plesnită”, relata picherul.

Ziaristul, combătut de localnici
Lazăr Bodea, un tânăr econom din localitate, relata, la rândul lui că supraveghea podul de la capătul comunei Ludeşti. „Când am observat că se apropie automobilele m-am dat deoparte în dreapta şanţului. Prima maşină a fost a marelui voievod. Care din cauza unei căruţe ce venea din faţă, a trebuit să stopeze chiar pe pod. Primele roate ale maşine trecuse-ră, iar cu cele dinapoi a stat chiar pe pod. Când a posnit maşina a am auzit puţină pârâială şi m-am dus imediat asupra podului să constat ce s-a întâmplat. Am văzut că una din scânduri a plsenit puţin, dar nu era pericol, aşa că toate maşinile au putut trece nestingherite pe pod. Am rugat pe omul cu căruţa care oprise să anunţe primarul comunei Ludeşti să vină la pod. Pentru mai buna siguranţă am înlocuit două blăni de pe pod imediat”, informa Lazăr Bodea. Acesta mai adăuga că a doua zi, un domn pe care nu îl cunoştea, identificat ulterior ca fiind chiar ziaristul, a venit în sat pentru a se interesa de incident. „La despărţire acel domn a zis că are să facă arătare M.S. Regelui”, declara Lazăr Bodea.  

Notarul Cornel Necşa, din Orăştioara, a declarat Poliţiei că a combătut punctul de vedere al autorului articolului. „I-am spus că toate informaţiile ce le are asupra podului sunt neadevărate şi numai când maşina a stopat pe pod, la plecare roţile au ţăndărit o scândură, dar totuşi peste pod au trecut toate maşinilr, fără să se observe ceva. Am mai combătut pe domnul Bora spunându-i că ziaristica mare critică şi condamnă, dar că trebuie să îşi verifice mai întâi informaţiunile”, completa notarul. Concluzia anchetei a fost trasă de Prefectura judeţului. „Domnul profesor Bora ne-a comunicat că persoana care l-a informat despre acest caz însuşi s-a speriat după ce a trecut maşina Marelui Voievod, că s-ar fi întâmplat o nenorocire dacă blănile se rupeau sub maşină şi în urmă s-ar fi răsturnat, pentru că adâncimea podului ar fi de aproape doi metri”, arăta un raport al Prefecturii.

Impresionat de Costeşti
„Dacii se ţin ţare în munţi”, nota prinţul în vârstă de 14 ani, la vizitarea cetăţii Costeşti, cea care îl fascinase, potrivit mărturisirii tatălui său, Carol al doilea. „Ceea ce am văzut că l-a impresionat pe Mihăiţă mai mult şi mult, din tot ce a văzut în cursul celor două săptămâni prin Ţara Haţegului, au fost ruinele cetăţilor dace de la Costeşti”, declara Mihai I, citat în volumul biografic „Cum învăţa a-şi cunoaşte ţara Măria Sa Mihai, de Ion Conea. Prinţul adolescent a urcat în cetatea Costeşti însoţit de doi dintre marii istorici ai vremii, Constantin Daicovici şi Alexandru Teodorescu. Autorul volumului povestea în continuare cât de fascinat era prinţul adolescent de relatările istoricilor şi cât de mult şi-a dorit să urce, a doua zi, în Sarmizegetusa Regia, adevărata capitală a Regatului Dac, spre care la acea vreme drumul era aproape imposibil de parcurs. A doua zi, chiar în vremea Solstiţiului de vară, vremea s-a pus împotriva prinţului, relata Ion Conea.

„Cât timp ciudat! Ieri, o minune: azi, zi de toamnă. Tot cerul o pâclă, din care se cerne pe încetul o burniţă fără sfârşit. În miez de vară, o zi de autentică toamnă. Păcat de programul zilei de azi, care prevede un drum mai în afundul munţilor, dincolo de Costeşti, spre marea cetate de la Grădiştea Muncelului! Ce regretăm noi, dar ce regretă Marele Voevod! – „Ascultă, Grigorescu!”, se adresează Marele Voevod, „să ştii că ţin neapărat să merg şi la Cetatea cea din fund, de la Muncelu, a lui Decebal; şi dacă nu se poate azi, apoi mai spre toamnă, încolo, când o fi, dar să ştii că ţiu să merg oricum”. Mereu cu ochii la cer, ne convingem să nu mai e nicio nădejde de îndreptare a vremii. S-a aşternut pe ploaie lungă şi domoală, ca toamnă”, scria autorul volumului „Cum învăţa a-şi cunoaşte ţara Măria Sa Mihai”.


Vă recomandăm şi:

Ministrul care a tratat cu Hitler cedarea Ardealului de Nord a fost pictat în biserică: tabloul controversat a stat acoperit cu vopsea jumătate de secol

O frescă inedită, dezvăluită în Biserica Adormirea Maicii Domnului din Brad, în urma lucărilor de restaurare, îl înfăţişează pe Ion Gigurtu, prim-ministrul României din anul 1940, unul dintre personajele controversate ale epocii sale. Tabloul a stat acoperit cu vopsea timp de peste jumătate de secol. Gigurtu a murit în închisoarea torţionarului Alexandru Vişinescu.

FOTO „Supermuncitorii” din deceniile trecute: cum erau imortalizate chipurile oţelarilor şi ale minerilor

Statuile şi frescele vechi, care decorează mai multe locuri din Hunedoara şi din Valea Jiului, arată cum trecutul industrial al celor două regiuni şi-a lăsat amprenta asupra prezentului.

Castelul Corvinilor, Uzinele de fier şi combinatul: brandurile care au făcut Hunedoara cunoscută în lume

Hunedoara şi-a căpătat faima în lume datorită Castelului Corvinilor şi a Uzinelor de fier transformate în combinat siderurgic. De-alungul istoriei ultimelor două secole, brandurile oraşului au fost puncte de reper pentru viaţa comunităţii, iar hunedorenii s-au identificat cu ele.

FOTO Povestea unor tragedii ascunse: cum mureau siderurgiştii pe şantierele combinatului din Hunedoara

În anii în care vechile uzine de fier ale Hunedoarei se transformau în combinat siderurgic, zeci de oamenii îşi găseau sfârşitul brutal în cele mai teribile accidente de muncă din istoria colosului industrial.

FOTO Uzinele Hunedoarei, văzute din turnul castelului în urmă cu 70 de ani. Ce a rămas din ele în şapte decenii

În 1942, celebrul Willy Pragher fotografia de pe meterezele castelului uzinele de fier ale Hunedoarei. Din aceeaşi locaţie, în prezent, cei care privesc spre platforma industrială mai pot vedea doar un turn de răcire ajuns ruină şi, în plan îndepărtat, ruina vechii şcoli de ucenici din combinatul siderurgic al Hunedoarei.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

1 Comentariu

Adrian Foangă
19.02.2017, 10:38:03

Mai bine cadea atunci si se termina totul...

-1 (1 vot)
Modifică Setările