Povestea staţiunii termale de la poalele cetăţilor dacice. Cum arată antica Aquae, după două milenii VIDEO
0
Ruinele băilor termale antice Aquae pot fi văzute în apropiere de Călan, la poalele carierei din care dacii au extras calcarul necesar construcţiei cetăţilor din Munţii Orăştiei.
Două dintre cele trei „staţiuni” cu ape termale cunoscute din Antichitate în provincia romană Dacia se află în judeţul Hunedoara, la Geoagiu Băi şi în apropiere de Călan, pe Valea Streiului, a treilea fiind la Băile Herculane.
De-a lungul timpului, cea mai neglijată dintre acestea a fost „Aquae”, aflată pe malul Streiului, în vecinătatea oraşului Călan şi a Măgurii Călanului, cariera de calcar de unde dacii şi-au adus materialele cu care şi-au clădit cetăţile.
Valea Streiului, pe cursul inferior al râului, până la vărsarea în Mureş, este împânzită de monumente istorice antice şi medievale. Cele mai vechi dintre ele sunt ruinele Aquae Călan. În Antichitate, băile au fost utilizate de daci şi romani şi au fost amintite de istoricul Ptomeleu.
Existenţa Aquae a fost atestată şi de inscripţia antică „Genio Pagi Aquaensis”, aflată pe o piatră din altarul bisericii din Streisîngiorgiu.
Aquae Călan. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
În Evul Mediu, izvoarele termale au fost însemnate pe harta Tabula Peutengeriană printr-un desen special format dintr-o clădire cu curte centrală, care le atesta importanţa.
„Băile Călanului sunt fără îndoială acelea care în vechime s-au numit Ad-aquas. Bazinul, probabil, încă este tăiat de atunci în stâncă. Pe aici trecea şi drumul ce venea de la Ulpia Traiana. Urmele se văd foarte bine şi acum. Ce frumuseţi nu vor fi fost aici pe timpul Daciei fericite ? Dar câtă dezolaţiune este astăzi. Câmpurile dinprejur sunt toate semănate cu urme de sate sau cetăţi odată înfloritoare. Pe multe locuri se află străzi pavate. Se găseau mai de mult inscripţiuni, columne, capiteluri”, scria istoricul Aron Densuşianu, în secolul al XIX-lea.
Aquae Călan. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Aquae, pe drumul roman Sarmizegetusa Apulum
Izvoarele termale şi solul fertil al Luncii Streiului au impus Aquae ca o „statio” pe drumul ce lega Ulpia Traiana de Apulum, scrie Alexandru Voinea în lucrarea „O incursiune în istoria întreţinerii sănătăţii prin apă în România
„Din vechile thermae s-au mai păstrat doar bazinul cioplit în stâncă, utilizat de locuitorii din împrejurimi până în zilele noastre. Ansamblul bazin – canal, datorită formei sale păstrate în timp, a fost denumit „Lingura romană”. Băile romane erau mai accesibile celor bogaţi, stăpânilor de sclavi, autohtonii daco-geţi, locuitori ai satelor, continuând să-şi tămăduiască bolile prin vechile lor remedii, într-un cadru mai puţin sofisticat”, informa cercetătorul.
Aquae Călan. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
În prezent, cei care ajung la băile Călan mai pot vedea bazinul roman săpat în stâncă şi alimentat de trei izvoare termale. Perimetrul „lingurii” de pe malul streiului are aproape 100 de metri, lungimea ei este de peste 14 metri, lăţimea maximă este de 7,5 metri şi adâncimea de patru metri.
Apa provenită de la izvoarele termominerale avea peste 21 de grade şi se revărsa în trecut pe câmpia din vecinătatea Streiului, formând mlaştini. Odată cu dezvoltarea combinatului şi a oraşului Călan din anii ´60, în jurul „lingurii romane” a fost înfiinţat un complex de agrement, iar izvoarele au fost captate pentru a umple bazinele sale. Baia antică a rămas izolată, un ochi de apă acoperit cu mătasea broaştei, în mijlocul unei stânci cu formă deosebită, căruia puţini vizitatori îi cunosc povestea.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Zece locuri în care dacii şi-au ascuns comorile de aur. Cum au fost descoperite tezaurele fabuloase
Se încarcă comentariile...
