Poveştile de groază ale „vrăjitoarelor“ din Transilvania: tinere torturate pentru a mărturisi pactul cu Diavolul şi puterile miraculoase şi apoi ucise în chinuri

0
Publicat:
Ultima actualizare:

O serie de mărturii istorice prezintă modul în care erau tratate femeile acuzate de vrăjitorie în trecut, pe teritoriile actuale ale României. Inchiziţia vrăjitoarelor a funcţionat până la finalul secolului al XVIII-lea, susţin istoricii, iar urmările ei au adus, de multe ori, pedepse crunte celor acuzate de practicarea magiei.

În Transilvania, primele procese împotriva vrăjitoarelor au fost înregistrate în secolul al XIII-lea, susţine cercetătoarea Maria Roşu, potrivit documentelor prezentate pe site-ul Istorie povestită.

„Regestrum Varadiense menţionează rezumatul unor pricini judecate în holul catedralei din Oradea. Martorii jurau pe mormântului regelui Ladislau (cel Sfânt), iar modul de stabilire a dreptăţii sau a vinovăţiei a fost proba focului sau a fierului încins”, preciza autoarea cercetării. Acuzaţii erau puşi să care fierul încins, iar în timpul torturii, mărturiseau dacă au făcut sau nu farmece. Cei "dovediţi" ca practicanţi ai magiei erau arşi pe rug. Prigoana femeilor bănuite că practică vrăjitoria a continuat şi în secolele următoare în Transilvania, încurajată şi de dorinţa autorităţilor şi a societăţii de a găsi ţapi ispăşitori pentru situaţia socială dezastruoasă sau pentru necazurile comunităţilor. 

Potrivit istoricului, în Transilvania, prima condamnare menţionată este cea a moaşei Clara Botzi, în anul 1565, însă arderea pe rug a femeilor acuzate de vrăjitorie s-a practicat, cu mulţi ani mai devreme, într-un loc cunoscut, de pe malul pârâului Nadăş. Procesul Clarei Botzi a avut loc în 1565, în Cluj, fiind intentat de Petro Gruz, un meşter croitor care a acţionat în nume privat, acuzând-o pe femeie că practică vrăjitoria. Peste 20 de oameni au depus mărturie împotriva moaşei, confirmând acuzaţiile aduse acesteia.

image

Adam Vincencius, unul dintre martori, afirma în faţa completului că a întâlnit-o pe Clara pe câmp, iar aceasta i-ar fi spus: „Dacă mi-ai fi semnalat mai înainte că a semăna vroieşti, te-aş fi învăţat asemenea cuvinte, pentru ca în lanul tău de grâu veşnic să nu crească nimic odată cu grâul (buruieni) şi (grâul) veşnic să crească”, relata martorul potrivit documentelor prezentate pe site-ul Istorie povestită.

Dorothea, o altă denunţătoare, spunea următoarele: „Astfel zicea Clara însăşi: anume că, dacă domnia ei ar vroi şi m-ar trata, atunci aş fi capabilă să concep un fetus sau chiar gemeni, băiat şi fată”.

Moaşei i s-a dus vestea că îşi oferea cu insistenţă serviciile femeilor şi în special gravidelor, pe unele ameninţându-le, că în caz că nu ea este cea care asistă naşterea, pruncul va muri. De asemenea, se fălea cu puterile ei tămăduitoare, doctoriile şi unsorile ei miraculoase, potrivit documentelor păstrate. "Renumele" ei i-a adus necazurile şi, în final condamnarea la moarte.

Clara Botzi a fost torturată pentru a recunoaşte acuzaţiile, dar şi pentru a dezvălui cine sunt cei care i-au fost complici. A denunţat, la rândul ei, patru femei care ar fi asistat-o la farmece, însă nu a scăpat de sentinţa cruntă: moarte prin ardere pe rug.

Şi femeile denunţate de moaşa din Cluj au avut de suferit. Documentele dezvăluie că meşterul Péter Grúz, "călăul" Clarei, a intentat proces şi Rusei, menţionată de Clara Botzi între complici. Deşi a fost torturată, aceasta nu a vrut să recunoască nicio acuzaţie. Chiar şi aşa fost executată şi ea prin ardere pe rug, în acelaşi loc de pe malul pârâului Nadăş.

„Cronicile ungare din această perioadă amintesc de 554 de procese intentate unor presupuşi practicanţi ai vrăjitoriei. Credinţa în frumoasele femei bântuite şi specializate într-o varietate de servicii magice a înflorit nu numai în inima oamenilor simpli, dar au căzut victime ale acestei isterii şi personalităţi care au avut mari merite în promovarea culturii în Transilvania”, informează cercetătoarea Maria Roşu, pe blogul Istorie Povestită.

În 1621, potrivit documentelor, principele Gabriel Bethlen al Transilvaniei a fost unul dintre cei care au iniţiat procese de vrăjitorie, din pricina temerilor că prima lui soţie, Suzana Karolyi, s-a îmbolnăvit atinsă de farmecele făcute de soţia fostului său rival şi a altor două nobile, care îi fuseseră amante.

image


Vrăjitoarea din Ineu

Un alt proces de vrăjitorie despre care s-au păstrat informaţii a avut loc în anul 1755, inculpata fiind Catherina Pásztori Vernek, din Zerindul Mare. În timpul procesului au fost audiaţi trei martori, care au fost întrebaţi dacă au văzut vreo activitate a Catherinei Pásztori îndreptată împotriva lui Dumnezeu, împotriva oamenilor şi care ar ţinti vrăjitoria.

Michael Harsányi, un învăţător din Geszt, în vârstă de circa 33 de ani, a declarat că femeia l-ar fi blestemat.

„Şi în ziua în care acea cutare femeie a zis aceste cuvinte, soaţa mea s-a îmbolnăvit. Ea s-a însănătoşit după treisprezece săptămâni doar, aşa că atât ea, cât şi eu o bănuiam pe acea femeie. Răspândindu-se acest zvon în sat, a aflat şi femeia aceea. Şi i-a spus bolnavei aşa: o sufletul meu, tot mai eşti bolnavă, regret şi îmi pare rău pentru tine ca pentru propriul meu copil, totuşi se zice că eu ţi-aş fi dat poţiune. Şi între timp, cât vorbea ea atunci, a şters cu mâinile ei capul şi faţa bolnavei şi soaţa mea imediat s-a simţit mai bine şi s-a însănătoşit”.

image

Acelaşi denunţător susţinea că femeia îl blestemase şi pe el, aducându-i boala. „A comandat Catherina vin şi a băut în sănătatea mea, iar după prima înghiţitură am simţit plămânii sfârtecaţi şi îndată m-am înbolnăvit. O lună am zăcut. Venind vremea exmenelor pentru copiii din Zerindul Mare, Catherina cerea cu insistenţă să fie invitată şi ea la acea festivitate. Dar eu, fiind supărat pe ea, i-am interzis să participe. În aceeaşi zi mi-au apărut nişte bube dureroase pe picioare, încât am fost nevoit să-mi descalţ cizmele cele noi şi să merg desculţ la festivitate”, se arătau în documentele procesului, prezentate pe site-ul Istorie povestită.

Al doilea martor, Catharina Ács din Zerindul Mare, în vârstă de 40 de ani, declara următoarele: „Odată, seara, Catherina a cerut oţet de la mine şi i-am dat. În acea noapte am visat că un bătrân bărbos fugea după ea horcăind, vrănd să-i mănânce nasul. Când m-am trezit din somn m-am lovit de scândura patului”.

Al treilea martor, Borbara Stephani Gál, în vârstă de 50 de ani, afirma: „Deşi limpede nu ştiu, dar pot fi patru ani, când am plecat la târgul din Târgu Mureş împreună cu ea. Venind spre casă, în vis am mâncat tărhană (scrobi) gătită de ea. Îndată am simţit că mi-ar curge sânge din nas şi din gură, iar în stomac am simţit o durere sfâşietoare. Apoi am vomitat tărhană cu sânge, apoi un câine alb a ieşit dintr-o tufă şi a lins tot, apoi nu ştiu câinele unde s-a dus”.

După ascultarea martorilor aduşi la proces, s-a trecut la interogatoriul femeii acuzate de farmece.

- Cum te numeşti, de unde eşti, şi de ce religie eşti?                                                                                

- Kata Pásztori, alias Kata Vernek, din localitatea Ugra, din comitatul Bihar, calvinistă.

- De ce eşti reţinută?

- Mihály Must, om din Zerindul Mare, zice că aş fi vrăjitoare

- Deci, eşti vrăjitoare? când ai devenit vrăjitoare?

- Eu vrăjitoare nu sunt şi nici meseria de vrăjitoare nu o cunosc.

A mărturisit în timpul torturii

Catherina a fost supusă apoi unei torturi de gradul cinci, potrivit documentelor, în timpul căreia şi-a schimbat declaraţiile:

- Recunoaşte Kata, de-adevăratelea, cine te-a dus în păcatul vrăjitoriei şi în ce mod te-ai alăturat companiei răului? Ce fel de alianţă ai încheiat cu Răul ?

- Pe mine soţia lui András Gellén m-a chemat la ea, anul trecut, spre seară în ziua de Paşti şi aşa mi-a zis: învaţă tu meseria noastră. La care eu aşa am răspuns: nu este aceea o meserie bună. La care soţia lui András Gellén aşa a zis: taci căţeao, nu zi aşa, încearcă anul acesta. Şi Satana era deja acolo, în casa soţiei lui András Gellén, în haină albastră, bărbătească, şi m-a strigat pe nume şi m-a întrebat dacă mă alătur şi eu companiei. La care eu am răspuns că da. M-a dus la casa lui István Kis şi acolo am dansat. Satana a dansat cu András Gellén, eu am dansat cu Mihály Boros, pe o grămadă de gunoi. Soţia lui András Gellén ne cânta la cimpoi, iar cimpoiul era o bucată de lemn.

- Ce alifii ai primit de la Satana?

- Unele cu care să mă ung pe mâini, picioare şi sub braţ, ca să zbor mai bine. Am fost cu ceilalţi în hotarele Zsadány, Gyarmat (Giarmata), Pest, Kotogány, am zburat şi am dansat.

În final, potrivit documentelor consemnate în proces, când deja se resemnase cu soarta, Catarina a recunoascut că a făcut vrăji cu ochiul boului, papară şi gomboţi cu prune. A mai declarat că se transforma în iepure sau gâscă şi că putea încăleca orice coadă de vacă. A susţinut, torturată fiind, că la întâlnirile cu vrăjitoarele din Salonta, când ea se transforma în cal, căpăstrul ei făcut din câlţi îl ţinea soţia lui András Gellén, cea pe care o denunţase anterior.

Sentinţa a fost pronunţată la data de 5 februarie 1756. Catherina a fost condamnată la ardere pe rug şi executată două zile mai târziu.


Vă recomandăm şi:

Româncele, descrise de călătorii străini: moldovencele - fanatice şi umilite, fetele din Ţara Românească le suceau minţile, Medgidia - plină de prostituate

Româncele au impresionat dintotdeauna prin frumuseţea lor, potrivit mărturiilor autorilor străini care au călătorit în ultimele secole pe teritoriile actuale ale României. Comportamentul femeilor i-a impresionat, însă, şi negativ pe aceştia.

Transilvania din urmă cu două secole: „Rar am văzut un român fără un ciomag ca lumea în mână şi fără cuţite la brâu”

Una dintre cele mai detaliate descrieri ale comunităţilor din Transilvania, de la începutul secolului XIX, a fost realizată de topograful austriac Joseph Adalbert Krickel. Călătorul din Viena a ajuns în zona Hunedoarei în anul 1828 şi-a arătat uimit de frumuseţile şi bogăţia naturală a acesteia, dar sărăcia localnicilor l-a înduioşat.

Blestemul Huniazilor: morţile învăluite în mister care au măcinat puternica familie a Transilvaniei medievale

Ioan de Hunedoara a murit de ciumă, la scurt timp după ce îi alungase pe turci de la porţile Belgradului. Matia, fiul său devenit rege al Ungariei, a murit intoxicat de plumb, iar fratele său mai mare Ladislau a fost decapitat. Şirul de tragedii neaşteptate, unele inexplicabile, din familia Huniazilor au curmat devreme istoria unei familii puternice, care a dominat Transilvania în secolul XV.

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite