Satele din munţi care tânjesc după apă. Izvoarele le-au rămas ultima salvare în faţa dispariţiei VIDEO
0
Lipsa apei curente a grăbit dispariţia mai multor cătune din munţii Hunedoarei, iar seceta prelungită din acest an le-a creat probleme mari celor rămaşi în satele tot mai depopulate.
În Hunedoara, micile comunităţi care ţin în viaţă satele risipite pe culmile munţilor au resimţit tot mai brutal în ultimii ani problemele cauzate de perioadele prelungite de secetă.
Lipsa apei curente, debitul tot mai scăzut al pârâurilor şi secarea unor fântâni au contribuit la depopularea unor aşezări izolate de munte. Pentru cei rămaşi în cătunele tot mai pustii, izvoarele sunt, dintotdeauna, sursa principală de aprovizionare cu apă, dar seceta din această vară le-a dat emoţii că şi acestea vor seca.
Planul devastator al lui Ceauşescu pentru români. Peste 3.000 de sate condamnate la pieire VIDEO
Cătunele Bătrânei, aproape dispărute
Trei dintre cele patru sate ale comunei Bătrâna, cea mai mică din România ca număr de locuitori, par să aibă soarta pecetluită din cauza depopulării, iar lipsa curentului şi apei potabile le grăbesc dispariţia.
VIDEO - BĂTRÂNA
„Cătunul Piatra a rămas fără locuitori, Răchiţaua mai are trei familii, iar în Faţa Roşie mai locuiesc vreo şase familii. Populaţia este destul de îmbătrânită. Nu au mai rămas oameni, mai ales prin cătunele învecinate satului Bătrâna, pentru că nu au curent, nu este nici apă, iar atunci oamenii în vârstă se trag de acolo mai înspre copiii lor, care locuiesc mai jos, în localităţile unde au în apropiere dispensare medicale sau farmacii, unde le este şi lor mai uşor”, spune primarul Radu Herciu. În comuna Bătrâna, aflată la 900 – 1.000 de metri altitudine în Munţii Poiana Ruscă, trăiesc mai puţin de 90 de oameni. Cei mai mulţi locuiesc în satul Bătrâna, care beneficiază de apă curentă, de străzi asfaltate şi de o reţea de iluminat modernă. Celelalte trei aşezări ale comunei, aflate pe versantul opus Bătrânei, nu au asemenea facilităţi.
Izvor din satul Bătrâna. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
În anii 2000, deşi nu aveau curent, localnicii din Piatra, Faţa Roşie şi Răchiţaua au aflat că urmau să fie conectaţi la internet prin fibră optică. Romtelecom anunţa atunci că îşi extinde reţeaua în zonele unde a identificat un potenţial de dezvoltare a cererii de servicii în viitor. Sute de stâlpi din lemn pe care au fost agăţate cablurile de internet au fost amplasaţi pe un traseu de aproape zece kilometri ce traversa cătunele de munte, însă cu timpul, au fost rupţi de furtuni şi doborâţi la pământ înainte ca reţeaua să devină funcţională.
Izvor din satul Alun. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Izvoarele, speranţa satelor din munţii Orăştiei
În această vară, seceta i-a pus la grea încercare şi pe cei câţiva localnici rămaşi în satul Ursici din Munţii Şureanu (Orăştiei), unde mai locuiesc cinci familii, faţă de aproape 50 câte trăiau aici la mijlocul secolului trecut. Ţinutul este faimos pentru numărul mare al cetăţilor dacice care îl împânzesc.
Cele mai multe dintre aşezările antice nu aveau probleme legate de lipsa apei, dovadă sunt numeroasele rămăşiţe ale unor conducte şi sisteme de captare a apei, descoperite în zonă.
În epoca modernă, investiţiile în reţele de apă nu au mai ajuns în toate cătunele îndepărtate din munţi, considerate neviabile de regimul comunist, iar reţeaua de curent şi asfaltul s-au lăsat şi ele aşteptate. În
Ursici (comuna Boşorod), câteva izvoare cu debit tot mai redus în ultimii ani, asigură supravieţuirea aşezării de păstori, ameninţată cu dispariţia din cauza depopulării.
Izvor din Ursici. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Micile izvoare au fost în timpul secetei prelungite din această vară cele preţioase comori ale comunităţii.
„Fântâna din curtea casei a secat pentru prima dată de când trăiesc aici, aşa că nu mi-a rămas decât să cobor în vale, la izvor, cu plasa cu sticle, pentru a aduce apă. Este istovitor”, spune Adam, unul dintre bătrânii satului.
Dacă şi izvoarele vor seca, unii localnici îşi fac griji că nu se vor mai putea ocupa de creşterea animalelor, principala îndeletnicire a oamenilor din satul de munte.
„În vara aceasta, timp de aproape două luni, noi nu mai ştiut ce e aia ploaie. Dacă n-o dat Domnul, de unde...”, spune Ioana Urşici, o altă vârstnică.
În Prihodişte, un alt sat de pe Platoul Luncanilor, mai puţin de cinci case au rămas animate de oameni. Într-una dintre ele, învecinată unor gospodării pustii risipte pe dealuri, locuieşte Petru Vasilescu şi soţia sa.
Apa captată dintr-un pârâu, la Prihodişte. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Pârâul care iese din pământ, în vecinătatea casei celor doi vârstnici a rămas sursa de apă a familiei. „Vara, apa izvorului este rece, iar în timpul iernii, este călduţă”, spune Pătru, mulţumit că are de unde folosi apa. Vecinii săi, care foloseau şi ei acelaşi izvor, s-au mutat din zonă, preferând să locuiască în zone unde se bucură de mai mult confort, povesteşte bărbatul.
De-a lungul timpului, mai multe sate din Ţinutul Pădurenilor – una dintre cele mai depopulate zone ale Hunedoarei – au rezolvat parţial problema lipsei apei curente prin realizarea unor bazine de apă de la care să poată fi alimentate, prin cădere, gospodăriile localnicilor. În alte aşezări, acum dispărute, astfel de investiţii nu au mai avut loc.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Ursici, satul rămas ca în vremea dacilor. Aici „se uneşte cerul cu pământul“ VIDEO
Se încarcă comentariile...
