Secretele celor mai sinistre încăperi din Castelul Corvinilor. Unde se află locurile care dau fiori VIDEO
0Castelul Corvinilor din Hunedoara oferă oaspeţilor săi ocazia unei incursiuni realiste în istoria întunecată a Evului Mediu.
Vechi de şase secole, Castelul Corvinilor s-a înconjurat, de-a lungul timpului, de legende înfiorătoare. Iată câteva dintre locurile cele mai atractive din cetatea medievală a Hunedoarei, pentru amatorii de senzaţii tari:
GALERIE FOTO CU CASTELUL CORVINILOR
Chiar la intrarea în Castelul Corvinilor, primele încăperi care se înfăţişează vizitatorilor îi aduc în atmosfera sumbră a închisorilor medievale. În dreapta, dincolo de o uşă veche de lemn, singura care ar fi rămas în urma incendiului ce a mistuit castelul la mijlocul secolului al XIX-lea, se dezvăluie „beciul celor uitaţi”.
Aici, sub Turnul Nou de Poartă, s-a aflat închisoarea cetăţii, veche de aproape cinci secole, despre care legenda spune că l-ar fi găzduit pe însuşi Vlad Ţepeş – voievodul muntean care a inspirat numeroase legende despre strigoi. Ridicată pe mai multe niveluri, închisoarea care purta pecetea călăului se înfăţişa oaspeţilor săi ca un spaţiu lugubru, umed şi întunecos, în care uneori condamnaţii erau uitaţi acolo până după moarte. Faţă în faţă cu închisoarea, o altă uşă, de circa un metru înălţime, se deschide turiştilor spre vechiul bastion de tortură al Castelului Corvinilor - locul unde prizonierii erau supuşi unor chinuri groaznice, imaginate de călău, înainte de a fi executaţi. Bastionul a fost transformat în ultimii ani într-un spaţiu expoziţional, compus din două săli, ocupate de replici ale instrumentelor medievale de tortură. O trapă care se deschide sub Sala Cavalerilor, învecinată temniţei, duce spre un coridor întunecos - inaccesibil turiştilor, despre care se spune că ar fi folosit, de asemenea, ca temniţă.
„O legendă spune că Sala Cavalerilor, pe lângă faptul că era folosită ca loc de ospăţ, avea şi rol de sală de judecată. Deasupra acelei trape era jilţul pe care era aşezat acuzatul, pentru a fi supus interogatoriului. Trapa putea fi acţionată, astfel încât el cădea în gol, câţiva metri, în acel spaţiu de sub Sala Cavalerilor”, informează muzeografii Castelului Corvinilor.
Turnul Nje Boisa
Înalt de aproape 20 de metri şi extrem de solid, Ne Boisa (Nje Boisia) a fost ridicat în urmă cu aproape şase secole de Ioan de Hunedoara, ca avanpost în sistemul de apărare al Castelului Corvinilor împotriva unor eventuale invazii otomane. Turnul medieval, al cărui nume înseamnă în limba slavă „Nu te teme”, are cinci niveluri de apărare şi este prevăzut cu deschideri pentru arme de foc şi pentru arcaşi. Era legat de castel prin prin intermediul unei galerii suspendate cu o lungime de peste 30 de metri, sprijinită pe stâlpi masivi de piatră. Urcarea în nivelurile superioare ale Turnului Nje Boisa este dificilă şi se face pe un şir de scări abrupte de lemn. Încăperile sale austere şi întunecoase, în care razele soarelui pătrund prin vechile guri de tragere, pot da fiori oaspeţilor săi. De la înălţimea turnului neprimitor cu „civilii”, se deschid în faţa vizitatorilor priveliştile atractive ale Munţilor Retezat şi Metaliferi şi ale aşezărilor de la poalele lor.
Fântâna Castelului Corvinilor
Veche de aproape şase secole, fântâna Castelului Corvinilor se numără printre locurile cele mai misterioase din ansambul medieval. Se spune că a fost construită de trei prizonieri turci, cărora Ioan de Hunedoara le-a promis că dacă vor găsi apă în stânca pe care a fost zidit castelul vor fi eliberaţi. Turcii au dat de apă, după ce au săpat timp de 15 ani în roca tare a Dealului Sânpetru, până la o adâncime de aproape 30 de metri. Între timp, în anul 1456, voievodul Transilvaniei a murit, iar soţia sa, Elisabeta Szilagyi, nu a mai respectat promisiunea acestuia şi a poruncit decapitarea prizonierilor de care nu a mai avut nevoie. O inscripţie în turcă, descoperită în „casa fântânii”, a dat naştere acestei poveşti.
Legenda spune că prizonierii, ca ultimă dorinţă înainte de a fi ucişi, au cerut permisiunea să scrie pe cheile fântânii o inscripţie: „Apă ai, inimă nu”, ca un reproş pentru promisiunea făcută şi nerespectată. De fapt, inscripţia descifrată de istorici ar fi însemnat: „Cel ce-a scris-o este Hassan, prizonier la ghiauri în cetatea de lângă biserică”. Acum fântâna este plină de monede aruncate de-a lungul timpului de către turişti.
Povestea Castelului din Hunedoara
Castelul Corvinilor, unul dintre cele mai preţioase monumente istorice din România, a fost clădit în secolul al XV-lea, pe locul unei aşezări mai vechi, folosită de localnici ca adăpost împotriva invadatorilor. „Ioan Corvin a zidit un castel pe un munte înalt, pe care îl mângâie râuri liniştite; acesta este atât de întărit şi prin măiestria clădirii şi prin situaţia sa naturală, încât nu se înspăimântă de nici un atac de partea vrăjmaşilor”, relata cronicarul Antonio Bonfini, în secolul al XV-lea.
De-a lungul secolelor, castelul medieval a suferit numeroase modificări, care însă nu i-au ştiribit originalitatea. Urmele picturilor care împodobeau castelul în Evul Mediu se văd şi astăzi, pe multe din zidurile lui.
Foto: ADEVĂRUL. Daniel Guţă.
La 13 aprilie 1854, în timpul unei furtuni, un trăznet a provocat un incendiu mistuitor. Flăcările au transformat în scrum acoperişul din şindrilă al cetăţii, grinzile, scările de lemn, plafoanele şi au devastat aproape întreg castelul, singura uşă din lemn care nu a fost atinsă fiind tocmai poarta închisorii, veche de cinci secole. Vreme de aproape zece ani, castelul a fost părăsit, însă apoi a intrat în cea mai amplă operaţiune de restaurare, întinsă pe aproape 40 de ani. În prezent, se numără printre cele mai vizitate monumente istorice din România, primind în fiecare an circa 400.000 de turişti.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
