Secretele întunecate ale catastrofei de la Certej, din 1971, dezvăluite de un fost şef al exploatării miniere
0Autorităţile comuniste au ţinut sub tăcere aproape două decenii urmările catastrofei de la Certej, din 1971, şi numărul real al victimelor, până când fostul şef al minei a hotărât să se destăinuie.
Timp de două decenii, autorităţile regimului comunist au ţinut sub tăcere urmările uneia dintre cele mai cumplite accidente miniere din istoria României: catastrofa petrecută în Certej, din dimineaţa zilei de 30 octombrie 1971. Inginerul Paul Popescu, fostul director al exploatării miniere, a dezvăluit după 1990, că numărul morţilor a fost de aproape trei ori mai mare.
GALERIE FOTO CU DEZASTRUL DE LA CERTEJ
În dimineaţa de 30 octombrie 1971, în jurul orei 5, barajul iazului de steril al exploatării miniere s-a rupt, iar în câteva minute peste 300.000 de metri cubi de nămol toxic, minereu şi steril luate de apă s-au prăvălit peste un cartier muncitoresc, aflat la circa 100 de metri de decantor, devastându-l. Bilanţul oficial a fost 89 de morţi, însă autorităţile au anunţat iniţial că în urma accidentului de la Certej au murit 45 de oameni.
Oficial – 45 de morţi
„Deva (Agerpres) La Exploatarea minieră Certej - Săcăramb, judeţul Hunedoara, a avut loc, în zorii zilei de 30 octombrie, o gravă catastrofă. Ruperea decantorului de steril a provocat deplasarea unei mari cantităţi de mâl, care a acoperit şi distrus un număr de clădiri administrative şi locuinţe. Organele legale au luat măsurile de urgenţă care se impun. Echipe de muncitori şi unităţi ale forţelor armate lucrează intens pentru degajarea dărâmăturilor şi salvarea celor prinşi sub ele. Până în prezent, au fost scoase de sub dărâmături 45 de persoane decedate şi 88 rănite. A fost instituită o comisie de anchetă a Consiliului de Miniştri pentru stabilirea cauzelor catastrofei şi aplicarea tuturor măsurilor necesare pentru înlăturarea urmărilor ei. (...) Au fost luate măduri pentru acordarea de asistenţă medicală, cazare, alimente, cât şi evacuarea populaţiei sinistrate. În numele conducerii de partid şi de stat, al tovarăşului Nicolae Ceauşescu, personal, tovarăşul Ilie Verdeţ a transmis familiilor celor care au pierit în această catastrofă, locuitorilor care au avut de suferit, întregii populaţii din Certej – Săcărâmb, cele mai sincere condoleanţe şi expresia sentimentelor de profundă compasiune, asigurându-i că vor fi duse la îndeplinire toate măsurile luate pentru ajutorarea celor sinistraţi, reluarea activităţii întreprinderii şi refacerea localităţii”, informa Agerpres, citată de ziarul local Drumul Socialismului, în ediţia din 31 octombrie 1971.
Vestea tragediei de la Certej a ajuns şi în presa internaţională. „Bucureşti, România (AP). Tone de mâl şi zgură s-au prăvălit peste casele şi clădirile unui centru minier din Transilvania, România, sâmbătă dimineaşa, ucigând 45 de oameni şi rănind în jur de 90, potrivit rapoartelor autorităţilor de la faţa locului. Investigatorii au arelatat oficialilor guvernamentali că decantorul cu steril s-a prăbuşit peste zona Certej – Săcărâmb, în judeţul Hunedoara. Nu a fost dată vreo explicaţie pentru colapsul care a avut loc înainte de răsăritul soarelui. Salvatori, inclusiv militari, au muncit întreaga zi până noaptea, în căutarea cadavrelor. Elicopterele au transportat provizii medicale şi alimente în zona calamitată, iar persoanele ale căror gospodării au fost afectate au fost evacuate”, informa Associated Press.
Zeci de morţi, niciun vinovat
În zilele următoarele, autorităţile române nu au mai oferit informaţii despre urmările şi victimele dezastrului. Operaţiunile de căutare au continuat, iar alte zeci de victime au fost scoase din mâlul care a îngropat localitata minieră. Timp de mai multe zile, accesul în perimetrul Certejului a fost interzis persoanelor neautorizate.
„Unele cadavre au fost identificate cu mare greutate, din cauza deformaţiilor provocate prin lovirea ori târârea victimelor de avalanşa sterilului”, arăta procurorul de caz, în dosarul catastrofei. Ancheta catastrofei de la Certej a durat doi ani, iar la finalul ei administratorii unităţii minere au fost scoşi de sub învinuire.
„Nu se poate reţine vinovăţia vreunei persoane, lipsind răspunderea penală pentru această faptă”, au precizat anchetatorii, în dosarul Certej 1971. Comisia de cercetare tehnică a tragediei de la Certej a constatat că o posibilă cauză a prăbuşirii haldei a fost pierderea în timp a stabilităţii masivului de steril pe una din laturi, în urma creşterii peste limita critică în înălţime. Timp de două decenii, niciun ziar nu a mai scris despre catastrofa petrecută în Certej, iar localnicii s-au ferit să vorbească despre el.
Dezvăluirea fostului şef al Exploatării Miniere Certej
Abia în vara anului 1990, inginerul Paul Popescu, director al Exploatării miniere Certej la momentul catastrofei, a vorbit pentru prima dată, în public, despre ce s-a întâmplat în dimineaţa de 30 octombrie 1971. Mărturia sa a fost condamnată de ziarul local „Cuvântul Liber”. Acesta a susţinut că numărul morţilor a fost de aproape trei ori mai mare decât cel anunţat iniţial de autorităţile comuniste.
„Au pierit peste 118 fiinţe omeneşti. Mari au fost şi pierderile materiale...”, susţinea inginerul, care se declara traumatizat de cele trăite cu 19 ani în urmă. „Cauza principală s-a născut odată cu tema de proiectare, proiectul întocmit de Institutul de Mine din Bucureşti, numit „Soluţie nouă de depunere subacvatică a nisipurilor cu fundaţie de argiă, pentru reţinerea infiltraţiilor”.
Dar soluţia nu s-a dovedit bună, fundaţia iazului a alunecat, nefiind adecvată la noua tehnică. O altă cauză şi mai gravă a fost alegerea locului amplasării iazului respectiv. Era mai bine dacă acesta era amplasat în aval, chiar la intrarea în localitatea Certej, nicidecum în amonte de Certej. S-a procedat în acest fel pentru că şefii judeţului de atunci s-au împotrivit scoaterii a două hectare de teren din circuitul agricol”, relata fostul şef al Exploatării Miniere Certej.
Minele din zonă, cu o istorie de aproape trei secole, cu zăcăminte bogate în aur, argint şi metale rare şi preţioase, s-au închis definitiv la mijlocul anilor 2000.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Explozia torpilelor care a cutremurat Teliucul, marea tragedie minieră ascunsă de regimul comunist
VIDEO Povestea minelor de fier ale dacilor. Ce soartă a avut „patria fierului” după secole de glorie
Se încarcă comentariile...
