Secretele luxoasei vile a lui Petru Groza. Colecţia de opere de artă preţioase şi fotografiile rare cu „nababul marxist“
0
Vila de lux ridicată de Petru Groza la Deva impresionează prin dimensiunile ei şi prin înfăţişarea sa neobişnuită şi păstrează o mulţime de secrete.
La începutul anilor ’30, într-o vreme în care românii resimţeau efectele marii crize economice mondiale, latifundiarul Petru Groza (1884 - 1958), la acea vreme un cunoscut om politic şi avocat, îşi ridicase în Deva o vilă cu totul neobşnuită.
Clădirea de la poalele Cetăţii Devei a fost proiectată de faimosul arhitect interbelic Horia Creangă, nepotul scriitorului Ion Creangă, considerat un promotor al arhitecturii moderne din România.
Construcţia în stil cubist, de avangardă în acei ani, a dat naştere unor legende. Se spune că sătenii din împrejurimile Devei veneau la Petru Groza şi se plângeau de sărăcie, iar el le răspundea în glumă, arătându-le casa din Deva, că era la rândul lui atât de sărac încât nu a mai avut bani de acoperiş. În realitate, Petru Groza se număra printre magnaţii Transilvaniei interbelice.
„Deţinea acţiuni majoritare în peste 45 de întreprinderi, a cumpărat fabrici, mine de aur, magazine, mori, a edificat hoteluri şi a înfiinţat institute de credit. A dobândit un prestigiu remarcabil în lumea capitalului interbelic, astfel încât a urmat să fie ales ca preşedinte al Uniunii Marilor Industriaşi din România“, îl descria istoricul Simion Molnar în lucrarea sa „Petru Groza, un burghez sub stindard comunist“.
Şi-a păstrat vila de lux
După Al Doilea Război Mondial, odată cu venirea la putere a regimului comunist controlat de sovietici, Petru Groza s-a numărat printre puţinii latifundiari care şi-au putut păstra o parte din averile impresionante. A deţinut cea mai importantă funcţie în primul guvern comunist al României, instaurat în 1945, cea de preşedinte al Consiliului de Miniştri, iar din 1952 a fost preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române, o funcţie asimilată celei de şef al statului, dar mai puţin importantă în contextul acelor vremuri. „Nababul marxist”, aşa cum era numit în presa occidentală, îşi petrecea iernile la Deva, în reşedinţa de la poalele cetăţii, împodobită cu mobilier luxos şi cu nenumărate opere de artă scumpe. După moartea sa din 1958, vila de lux a rămas una dintre construcţiile reprezentative ale Devei, însă uşile şi ferestrele i-au fost ferecate. În anii ’90, ajunsese aproape o ruină, deşi păstra în interiorul ei colecţii de artă preţioase şi lucruri inedite ale fostului demnitar al regimului comunist.
Casa ferecată din care au dispărut tablouri preţioase
La mijlocul anilor 2000, urmaşii lui Petru Groza au restaurat faţadele casei acestuia. Tot atunci, din încăperile sale au dispărut o serie de de tablouri preţioase, semnate de pictorii români Nicolae Grigorescu, Nicolae Dărăscu, Kimon Loghi, Aurel Ciupe, Camil Ressu, Nicolae Vermont, Adina Paula Moscu, Adam Bălţatu, Jules Perahim şi Ileana Rădulescu. Unele au fost înlocuite cu falsuri, de către îngrijitorul casei memoriale, care înstrăinase piesele originale. Până în 2011, doar două dintre picturi, „Ţărăncuţă cu fuior coborând spre casă”, de Nicolae Grigorescu, şi „Vapoare pe Dunăre”, de Nicolae Dărăscu, au mai fost recuperate de poliţişti. Pe acestea, moştenitorii prim-ministrului le-au scos la licitaţie şi au obţinut 143.000 de euro.
O singură dată, în 2008, cu ocazia împlinirii a cinci decenii de la moartea lui Petru Groza, casa memorială a acestuia şi-a deschis porţile publicului larg. Cei care i-au trecut pragul atunci au putut vedea o câteva dintre artefactele colecţionate de magnatul privilegiat în comunism şi o serie de fotografii istorice: una dintre le îl înfăţişa pe Petru Groza alături de Dalai Lama, în 1954, alta îi avea în prim-plan pe român şi pe liderul chinez Mao Zedong, din acelaşi an, iar o alta, mai veche, îi prezenta pe Groza într-o vizită la Castelul Corvinilor, însoţit de istoricul Nicolae Iorga.
În prezent, clădirea cu trei niveluri din centrul istoric al Devei, a rămas un reper al oraşului chiar dacă puţini sunt cei care îi cunosc povestea. „Este o casă – muzeu şi o adevărată operă de artă, însă ca şi alte monumente istorice, ea nu poate fi vizitată, fiind o clădire particulară”, spune cercetătorul ştiinţific Daniel Iancu.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
